cevatrendysiurban

Marcel și drujbele porcine (partea I)

2011-11-24T02:59:00.001+02:00

Au trecut peste doi ani de când Marcel a fost la primul lui party drum and bass. Își amintea și acum cât de copil era pe vremea aia și mai ales, cât de cocalar. Nu putea crede ca până nu demult asculta manele și spărgea semințe în fața blocului. Dar acum, avea peste 18 ani și se considera un tip cizelat. Nenumăratele droguri pe care le-a utilizat în această perioadă i-au schimbat modul în care priveste viața. Nu mai vorbea cu oricine, nu mai băga în seamă pe oricine, avea prestanța lui, ce să mai, avea swag. Ochelari Ray Ban Wayfarer, finuți, negri, blugi skinny Levi's, tricou cu mesaj ironic, cardigan Urban Outfitters comandat din UK și bineînțeles, parfumat discret cu Burberry. A scos bani frumoși din dealerit, dar se lăsase de treabă. Voia să stea și el chill o perioadă, să se bucure de viață, avea planuri să dea la facultatea de arte. Era pasionat de fotografie mai nou. Dar toate la timpul lor își zise el. Momentan i se făcuse dor de un party massive, cu niște drum and bass, poate și un pic de dubstep, să simtă bass-ul cum îi rupe creierii. La o petrecere, nu a mai fost de multă vreme și nu prea mai știa cum stă treaba. Trebuia să apeleze din nou la vechiul lui prieten, cel ce i-a fost de nădejde și prima dată când a descoperit acest gen. Își deschise MacBook-ul și căută pe google: ”petreceri drum and bass 2011 București”. Spre fericirea lui, chiar erau câteva, iar una dintre ele, chiar la Arene Romane, locul de unde a pornit călătoria lui inițiatică.

De data aceasta, intrarea nu și-a mai făcut-o flashy ca ultima dată, a ales să fie mai discret. A luat-o pe jos prin parc, căci s-a gândit că o plimbare prin natură nu are cum să-i facă decât bine. I se părea ciudat că la ora aia, era totuși trecut de 11, erau atât de mulți copii neînsoțiți. Dar nu era treaba lui, în curând se va distra ca în vremurile bune. La intrarea în arene era o coadă imensă. Se aşeză la capătul ei şi îşi aşteptă răbdător rândul. Era foarte entuziasmat. Scoase din buzunarul de la spate pachetul de Parliament şi îşi aprinse o ţigară. În jurul lui nişte băieţi jucau leapşa, iar puţin mai în spate câteva fete jucau şotron. Se uită un pic ciudat la ei, dar nu băgă de seamă. Urma să-i vină rândul. În spatele lui doi tineri, unul cu o șapcă pe al cărei cozoroc scria ”swag” iar celălalt la cămașă și cardigan aveau un fel de discuție despre căcat și pișat, dar n-a înțeles foarte bine despre ce era vorba. Într-un fel era mai bine, căci părea foarte scârboasă. Asemenea oameni n-ar trebui lăsați liberi in societate, se gândi el.

Plăti brățara și în sfârșit intră la arene, pregătit de party. Era multă lume în jur, câteva fete leșinate pe la intrare, dar era ok, asta însemna ca petrecerea e frumoasă, hardcore, cum îi place lui. Își cumpărase un pill de care a auzit că e bombă, bun rău. Trebuia să-l ia cât mai urgent. Dar înainte, se duse până la toaletă să se verifice un pic în oglindă, să vadă dacă mai avea același swag. Își luă mersul de boss și intră lejer în baie. Acolo, însă nu-i veni să-și creadă ochilor ce se întâmplă. Un tânăr cu o mască de gaze pe față lovea cu un târnăcop o chiuvetă. I se făcu frică și a vrut să părăsească cât mai repede locul, dar totuși îl rodea curiozitatea.

”Men, de ce dai cu târnăcopul în chiuvetă?” îl întrebă Marcel de la o distanță considerabilă.

”Boss taci, că vine dropul. Are you ready for the ruffneck bass?” și cu încă o lovitură de târnăcop distruse chiuveta.

Marcel ieși stupefiat din toaletă, înghiți pillul repede și se duse să danseze, poate își va mai reveni puțin. Muzica era cu mult diferită față de când a fost el ultima oară. Acum parcă cineva tăia un porc cu o drujbă, dar totuși lumea dansa. Nu că lumea n-ar fi diferită. Se aștepta ca pe asemenea muzică hardcore să vada numai puștani la hanorace, tatuați, rași în cap, cu rasta, cu creste dar nu. Toți erau îmbrăcați la 4 ace, băieții la pantofiori, cămașă, cravată, sacou, fetele pe tocuri, fustițe scurte. Se simțea ca într-un club de fițe, totuși muzica era demonică rău. Era convins că se făceau exorcizări pe piesele ăstea sau că deținuții erau torturați pe ele. Dar asta e până la urmă, vremurile se schimbă, muzica se schimbă, oamenii se schimbă. Dacă tot e aici și are la bord un pill, de ce să nu se distreze? Așa că se duse până la bar, comandă niște vodka și se puse pe dans.

Pillul strașnic își făcu efectul. Era bubuit bine. Combinat cu atâta alcool, de-abia se mai putea ține pe picioare, așa că ieși puțin din cort ca să se așeze pe un scaun ceva, să fumeze o țigară și să-și revină. Își scoase pachetul și constată cu stupoare că era gol, nu mai avea nicio țigară. Trebuia să facă ceva, trebuia să se calmeze. Ce noroc că lângă el se afla o doamnă trecută bine de 40 de ani, dar elegant îmbracată, ce îi ținea capul copilului ei în poală.

”Mă scuzați că vă deranjez, dar aveți cumva o țigară?„

”Scuze puișor, dar nu fumez. Totuși, cred că are fiul meu. Cătălin, mamă, ai și tu o țigară pentru nenea?”

”Uhm...Da...” spuse Cătălin cu bale la gură. Scose de la spatele blugilor pachetul de țigări fără să se ridice.

Marcel îl luă frumos, scoase o țigară și o aprinse.

”Mulțumesc, uitați aici pachetul, că văd că fiul dumneavoastră se simte cam rău. Dar ce a pățit?”

”Aaaa...nimic grav. A luat niște ketamină deși știa că e năzdrăvană rău și uite, că acum s-a gherlit. Nu-i așa Cătăline, mamă, năzdrăvană rău ketamina aia, ți-a zis și tati să nu mai iei că îți strici toată petrecerea. Uite, acum a intrat headlinerul și îi pierzi setul. Data viitoare să iei și tu pill ca nenea sau magic ceva să ai energie.”

”Să aveți grijă de el, doamnă. Sunt mulți nebuni aici, nu știi niciodată peste cine dai. Mulțumesc încă o dată pentru țigări și petrecere plăcută în continuare.”

”Cătăline mamă, salută-l pe nenea. Uite ce cumsecade e.”

”S...Salut fra...”

De-abia după ce a intrat în cort, și-a dat seama Marcel de cele văzute. O mamă era cu fiul ei la arene, fiu care era pe ketamină iar aceasta avea grijă de el. Mai mult de atât, l-a sfătuit să bage pill sau magic, și de unde știa ea, că el era pe pill, oare era atât de evident? Până la urmă, era totuși mort. Oh doamne, ce deveniseră arenele ăstea?

Ion, cetățean internațional (partea a II-a)

2011-10-31T22:36:00.001+02:00

Drumul până la Rășinari a fost lung, iar Gică s-a simțit ca un rege. Băuturi fine, mâncăruri și mai fine, ce mai, un adevărat ospăț. Ar putea să se obișnuiască cu stilul ăsta de viață. Se gândea să plece și el la muncă în străinătate. Da, da, îi va propune asta lui Ion, poate că îl va lua cu el. Oricum, trebuie să găsească momentul potrivit, nu putea accepta un refuz.

La 7 seara au ajuns. Au fost întâmpinați de Vasile, care a venit cu căruța, să-i ducă până în sat, căci în Rășinari nu exista gară.

”How exciting. O să mergem cu căruța. N-am mai fost de când am plecat afară. This is going to be so fun.”

Ion era foarte entuziasmat de drumul cu căruţa, dar Gică mai puţin. Era sătul de viaţa de la sat. În fiecare zi trebuia să se trezească la 5 dimineața, și nu de alarma de la iPhone, cum era trezit Ion. Gică era trezit de cocoș. Vara se spăla în curte la lighean, iar iarna fiind mai frig, doar la sfârșitul săptămânii incălzea apă pentru baie. Apoi trebuia să dea de mâncare la orătănii, să mai facă treburi prin curte, casă și în sfărșit să mănânce ceva. Nu mânca de dimineață croissant ca Ion, Gică mânca o felie de pâine cu untură și bea o cană cu ceai. Dar ziua lui de-abia începea. La ora 7 pleca spre muncă. Era paznic la o firmă de import-export. Nu a aflat niciodată ce importă sau ce exportă, deși a întrebat. Nimeni nu i-a dat însă, un răspuns concret, iar după un timp a renunțat. Era fericit că măcar are un loc de muncă. Costică al Vioricăi e cu 3 ani mai mare ca el, are 25 și nu a găsit nimic. Încă stă pe banii părinților și nu-și permite și el măcar o ieșire la grătar în pădure, o dată pe lună. Înainte, îi plăceau mult ieșirile ăstea. Se adunau toți băieții din sat cu mașinile, mai chemau niște fete, își umpleau portbagajele cu cărniță, berici și alte bunătăți și plecau în pădure lângă un lac unde petreceau până dimineață. Muzică bună, distracție, mâncare, ce mai poți să-ți dorești? Dar Gică a început să devină sătul de asemenea activități. Voia ceva mai mult, voia să experimenteze lucruri noi. Simțea că satul a devenit sufocant.

Termina munca la ora 6. După ce ieșea din tură se întâlnea cu câțiva tovarăși din sat la ”Coțofana Pestriță”. Viorica îi servea cu bere la halbă și semințe iar ei discutau despre cum și-au petrecut ziua. Era și un televizor acolo și se mai uitau ba la OTV, ba la un meci, iar Duminica era dat pe Trinitas, pentru cei ce nu pot ajunge la slujbă din diverse motive ce nu țin de voia lor, dar totuși vor să fie aproape de cele sfinte. Mai ieșea și căte o bătaie din când în când, dar spiritele se calmau imediat. Ăsta era singurul bar din tot satul. Mai era discoteca, dar era deschisă doar sâmbăta, când toată lumea se îmbrăca cel mai elegant ca să-și etaleze hainele pe ringul de dans.

La ora 10 Gică era în pat. Dacă avea chef, câteodată se uita de la ora 8 la vreun film ceva. Îi plăceau cele cu acțiune, cu bătăi, împușcături. Și tot așa își petrecea fiecare zi din an. Rareori varia ceva în programul lui. Nu s-a gândit niciodată până acum că ar fi putut trăi și altfel, dar reîntâlnirea cu Ion i-a dat peste cap concepțiile despre viață.

”Gică, Gică? Ce faci, bro? Ai adormit?”

”Huh? Poftim?”

”Am ajuns. Hai dă-te jos. Vreau să simt pulsul satului.” spuse Ion cu un zâmbet pe buze.

Îl plăti pe Vasile cu 20 de euro și porniră amândoi pe uliță spre casa lui Gică.

”Mai există discoteca?”

”Ce? Aaa..da..există.” răspunse Gică aproape absent.

”Păi...cred că știi ce vreau să facem în seara asta. Am chef să mă distrez cum numai cei din Rășinari știu să o facă!”

”Cum vrei, Ioane, dar parcă nu mai e ca înainte. O să te dezamăgească ieșirea. Mai bine stăm la o bere în curte la mine, ascultăm niște muzică. Mi-a tras Doru un cd cu un englezoi de ăsta, Giami Un sau ceva de gen, un fel de Fuego asa. E foarte frumos. Te unge la suflet. Nu prea înțeleg eu ce zice, dar simt că o zice din inimă. Poate îmi și traduci.”

”Sună draguț mă, Gică, dar mi-e tare dor de lumea de aici. Vreau și eu să văd cum mai e treaba. Ascultăm mâine pe Jamie.”

”Bine, Ioane. Mergem la discotecă. Hai măcar pe acasă să ma schimb și eu în ceva mai prezentabil.”

Noaptea era tânără, iar în aer se simțea mirosul de Acqua Di Gio fake și legale. Rășinari era gata pentru distracție.

Ion, cetățean internațional (partea I)

2011-09-30T02:43:00.001+03:00

Ion era un tânăr din satul Rășinari. Din cauza lipsei locurilor de muncă din satul natal, a fost nevoit să plece în urmă cu patru ani, la muncă în străinătate. Patru ani departe de cei dragi, departe de familie, de prieteni, de pământul pe care îl iubea atât de mult. Pământ pentru care strămoșii lui s-au luptat ca să ajungă cum este acum. Era mândru că era român, că îi curgea sânge dac prin vene. Când și-a anunțat plecarea, s-a simțit aproape ca un trădător. Cum era posibil ca el să-și lase țara în urmă, să abandoneze tot ce iubea mai mult? Oricum, și-a asigurat rudele și prietenii că nu va uita niciodată de unde a plecat. Dar acum venise ziua cea mare. Peste câteva minute va ateriza. Era un pic emoționat. Vorbise pe Skype cu prietenul lui cel mai bun din copilărie, Gică, și-l rugase să-l aștepte la aeroport. A promis că o să plătească el biletele de tren până în Rășinari și fânul pentru cai.

Gică de-abia a ajuns la timp. Drumul de la gară la aeroport s-a dovedit a fi foarte complicat și a reușit să se rătăcească de câteva ori până să ajungă la destinație. Bucureștiul i se părea un oraș imens. Atâtea mașini, atâția oameni, câtă aglomerație. Nu știa cum rezistă locuitorii în haosul ăsta. Rășinari era un sat liniștit, unde nu se întâmpla niciodată nimic ieșit din comun, unde te puteai relaxa, îți puteai munci pământul și puteai să ai grijă de ograda. Totuși s-au întâmplat și în Rășinari lucruri groaznice. Își amintea și acum vara lui 2009, când capra Agata, mândria Floricăi, o capră strașnică ce făcea cel mai bun lapte din sat, a fost găsită în pădure atârnată între doi copaci. Cică ar fi trecut prin niște chinuri groaznice, Florica nici acum nu și-a revenit, iar făptașii nu au fost găsiți niciodata. Îi va pedepsi Dumnezeu, își șopti Gică. Ce a fost, a fost, trebuia să rămână în urmă. Acum prietenul lui cel mai bun din copilărie se întorcea în țară. Nu era rost de lacrimi, mă rog, poate doar lacrimi de bucurie. Zborul a fost anunțat, iar Gică se uita peste tot dupa prietenul său. Nu era de zărit. Oare ce se întâmplase? Poate ieșise prin altă parte și plecase fără el, poate a pierdut avionul. O groază de gânduri tulburătoare își făceau loc în mintea lui Gică. Va aștepta, își zise. A așteptat patru ani, ce mai erau câteva ore?

”Salut, Gică!” auzi el din spatele său. Oare cine îl cunoștea aici? Se întoarse încet și se uită la cel ce l-a salutat. Era un bărbat înalt, îmbrăcat în teniși negri, blugi skinny albaștri, un tricou cu steagul Marii Britanii și un sacou elegant. Într-o mână ținea trollerul și cu cealaltă scria ceva pe Blackberry. Să fie ăsta oare, Ion?

”Ion?” se miră Gică.

”Da mă, Gică. Nu mă mai recunoști? Have I changed this much?” spuse el cu un puternic accent britanic.

Se schimbase Ion. Se îmbrăca altfel, vorbea altfel, era parcă alt om. În drum spre gară a insistat să oprească la o cafenea de asta, Starbucks se numea. Cică aici se aduna toată lumea bună să bea cafea. Asa o fi, el nu auzise de nebunii de ăstea niciodată. În Rășinari, lumea bună se aduna la singurul bar din sat și cafeaua se lua de la aparat, cu fise de la Viorica, barmanița. Era bună și starbuc asta, dar nu se compara. Ion și-a scos laptopul și a început să intre pe net. Zicea că verifica știrile, că se uită ce muzică a mai ieșit, ce evenimente culturale mai sunt și îi scrie și prietenei lui, Kate. I-a zis că are un Macbook, dar Gică nu știa de ăstea. În sat doar Doru avea laptop și nu era de ăsta cu măr pe el cum are Ion. Era negru și scria Sqny pe el. Trebuia să fie original că l-a luat din Bulgaria când a fost după castraveți. Îl mai scoteau când erau bairame în sat și îl conectau la stație să audă toată lumea cum se distrează lumea din Rășinari. După Starbucks s-au dus direct la gară, unde Ion a insistat să cumpere bilete pentru Intercity, la clasa I. Gică nu mai călătorise niciodată într-un asemenea lux. Stând pe peron, așteptând să tragă trenul, Gică își aminti un lucru foarte important:

”Ioane, am uitat să luam niște salam și urdă pentru drum. Și o bere la bidon, ca să avem ce să bem pe tren, că e lung drumul.”

”Chill out, Gică. You stay here și mă duc eu până la store să cumpăr ce trebuie.”

Ion plecă spre magazin, iar Gică a rămas să-l aștepte. Nu știa ce să credă despre prietenul său. Se comporta atât de diferit. O să râdă lumea în sat de el, dacă îl vedeau așa. Ei nu prea erau ieșiți prin lume. Se obișnuiseră cu o viață simplă. Nu le plăceau schimbările mari.

”Oi, Gică. I'm back, man. Ia uite câte lucruri awesome am cumpărat.”

În loc de bere la bidon, Ion cumpărase niște sticle de Peroni și Grolsch, în loc de urdă a cumpărat niște camembert, iar în loc de salam, a cumpărat niște felii de somon afumat.

”And now, we feast my friend.” spuse Ion cu un zâmbet pe buze.

Lacrimi de krokodil (partea a II-a)

2011-08-26T02:43:00.002+03:00

Karina îl duse pe Ivan undeva în afara satului. Drumul a fost destul de lung. Au traversat un câmp de câțiva kilometri, iar apoi au fost nevoiți să treacă un râu. Norocul lor a fost că anul acesta fusese destul de secetos, iar apa nici măcar nu le trecea de genunchi. Într-un final au ajuns. Se aflau undeva la marginea unei păduri. Ascunsă după buruieni și mărăcini era o casă veche, făcută din chirpici. În locurile geamurilor erau bătute scânduri și părea că nimeni nu a mai locuit aici de foarte mulți ani.

”Hai să intrăm.” spuse Karina.

Înăuntru priveliștea era dezolantă. Ușa de la intrare dădea într-o cameră care servea și ca bucătărie dar și ca toaletă. Într-un colț era o saltea murdară cu câteva pături și haine aruncate pe ea. În mijlocul camerei se afla o masă, plină cu tot felul de sticle umplute cu substanțe necunoscute lui, căteva seringi și alte ustensile, probabil pentru gătit, căci asta a zis Karina că urma să facă. Un miros puternic de iod se simțea în toată încăperea. În partea stângă, lângă perete era o chiuveta ruginită și un wc. Nimic nu părea în regulă cu locul ăsta. Îi dădea un sentiment de neliniște, simțea că ceva rău avea să se întâmple aici, dar nu putea să plece acum. Oare ce va zice Karina când va vedea că dă înapoi? Probabil îl va chema pe Igor, iar el va fi acela ce va face dragoste cu trupul înfierbântat al Karinei. Nu! Va merge până la capăt.

”Scuze deranjul, dar n-am apucat să fac ordine. M-am grăbit să găsesc toate chestiile și nu m-am mai interesat de casă. A fost a străbunicii mele în caz ca voiai să întrebi. Aici mi-am petrecut o parte din copilărie. Îmi plăcea căci eram departe de lume, știi. Nimeni nu se aventura până aici. Ai văzut și tu cât de greu a fost drumul. Nu mi-au plăcut niciodată oamenii, deci era ceva divin să fiu izolată de restul. Mă simțeam liberă. Simțeam că toată pădurea, asta pe care o vezi în spate, e a mea, că toate câmpurile sunt ale mele, că natura se chinuia să-mi satisfacă mie capriciile. Au fost vremuri frumoase. Dar acum străbunica mea e moartă de peste 10 ani, iar casa a rămas a nimănui. M-am mai întors eu să am grijă de ea, dar întotdeauna m-a constrâns timpul, iar reparațiile erau prea mari ca să le pot face singură. De-abia acum 3 luni mi-am dat seama la ce o pot folosi.”

”Păi..la ce vrei să o folosești.”

”Să gătesc...să gătesc dezomorfină.”

Ivan amuți. Habar n-avea ce e aia desomorfină, dar suna ca un tip de drog. Oare Karina urma să facă droguri? Să folosească oare casa asta ca pe un laborator? Văzuse un serial pe tema asta. Un profesor și un fost elev de-al său se apucaseră să gătească droguri. Rezultatul a fost excepțional, dar văzuse ce îți pot face, văzuse ororile prin care treceai din cauza lor. Nu merita. Nu voia să-și distrugă viața. Trebuia să plece. Nu-l interesa dacă Karina urma să stea cu Igor, el nu va lua parte la așa ceva.

”Karina, îmi pare rău, dar trebuie sa plec. Nu mă intereseaza dacă mă vei considera mai puțin bărbat sau dacă nu vei mai vorbi niciodată cu mine de acum înainte, dar eu nu sunt de acord cu aceste practici.”

”Ivan..Ivan. Mă gândeam eu că vei zice ceva de gen. Mulți sunt oripilați când aud de droguri. Dar înainte să pleci, vreau să te întreb ceva.”

”Spune, Karina.”

”Tu ești liber?”

Întrebarea îl șocă pe Ivan. Cum să nu fie liber? Putea face tot ce își dorește. De ce n-ar fi liber? Era de neconceput. Dar încet, încet, diverse gânduri se furișară în mintea sa. Era în același sat de 18 ani. Nu plecase niciodată de aici. Părinții lui erau prea săraci ca să-și permită excursii, chiar și în interiorul țării. La facultate nicio șansă să meargă. Trebuia în curând să meargă la muncă pentru a mai aduce bani în casă. Mama lui era bolnavă și nu putea lucra, iar tatăl lui se străduia, dar era insuficient salariul. Nu voia să-și irosească capacitățile intelectuale pe muncă de jos, dar nu avea ce să facă. Destinul îl ținea captiv. Posibilitatea de a muri aici îl înspăimânta.

”Deci..te simți liber, Ivan?”

”Nu, Karina. Sunt la fel de liber ca o pasăre prinsă într-o colivie. Nu mai vreau să fiu în locul ăsta, vreau să ma eliberezi.”

”Și eliberat vei fi, dragul meu Ivan. Am aici o seringă pregătita numai pentru tine. Am gătit niște doze înainte să te iau de la bibliotecă. Să știi că nu m-am dus doar pentru cărți acolo. Aveam rețeta de câteva săptămâni, dar îmi făcea plăcere să te știu aproape și să te privesc. Ești un băiat foarte frumos, Ivan.”

Zicând aceste cuvinte, Karina se apropie încet de el și îl sărută.

”Ești sigur că vrei să faci asta? Odată ce ți-am injectat, nu mai e cale de întoarcere.” îi șopti Karina la ureche.

”Sunt sigur.”

Ivan își suflecă mânecile de la cămașă scoțându-și la iveală venele însetate de krokodil.

”Hai Karina, arată-mi ce poate drogul ăsta.”

Lacrimi de krokodil (partea I)

2011-08-22T05:23:00.000+03:00

Igor şi Ivan erau prieteni de când se ştiau. Născuţi amăndoi într-un sat mic din estul ţării, zilele şi le-au petrecut colindând uliţele şi făcând tot felul de năzbâtii specifice copilăriei. De-a lungul timpului au împărţit aproape tot. Ce era a lui Igor era şi a lui Ivan şi invers. Erau ca nişte fraţi. Se părea că nimeni şi nimic nu ar fi putut să-i despartă, dar niciunul dintre ei nu avea cum să fie pregătit pentru coşmarul ce avea să urmeze.

Anii au trecut, iar acum amândoi terminaseră liceul. Era un moment destul de important pentru cei doi tovarăşi. Cei patru ani de liceu au fost un calvar. Nu au reuşit să lege nicio relaţie semnificativă cu colegii lor. Nu aveau nimic în comun cu ei. Parcă erau niştre străini. Au simţit încă din prima zi de când au intrat pe porţile şcolii că locul lor nu este acolo. Dar au îndurat. Sute de conversaţii inutile cu oameni plictisitori, batjocuri de la colegii lor mai mari, refuzuri de la toate fetele cu care încercau să vorbească, profesori incompetenţi, materii inutile, părinţi ce nu îi înţelegeau, dar împreună au reuşit să treacă peste toate acestea. Prietenia lor a fost puternică. A reuşit să reziste. Au fost şi certuri, normal. Când îţi petreci timpul zi de zi cu acelaşi om timp de atâta timp e inevitabil să nu existe şi anumite tensiuni, dar le-au dovedit şi pe acestea. În ultima zi de liceu au devenit chiar fraţi de sânge. Acum uniunea lor era incredibil de puternică. Le curgea acelaşi sânge prin vene.

Trecuse deja o lună de când au terminat liceul. BAC-ul au reuşit să-l ia amândoi. De fapt, doar ei şi încă o fată, Karina au reuşit să promoveze din tot liceul. Nu o văsuseră timp de patru ani, dar deodată această prezenţă feminină a început să le stârnească interesul. Era clar mult mai inteligentă ca ceilalţi ţărani din sat şi foarte frumoasă. Părul ei blond îi innebunea pe cei doi băieţi. Parcă se pierdeau în ochii ei verzi. Era perfectă.

"Igor, e prea frumoasă fata asta. Promite-mi că orice se va întâmpla nu o să ne distrugem prietenia din cauza ei. Ştiu că o placi. Nu este un secret. Am văzut cum te uiţi la ea. O dezbraci din priviri."

"Ivan, nu credeam că o să-mi spui aşa ceva vreodată! Cum să renunţ la o prietenie de atâta timp pentru ea? Oricât de frumoasă ar fi, nu va putea să ne despartă!"

Dar zilele treceau şi cei doi deveanu tot mai îndrăgostiţi de Karina. O vedeau mereu la biblioteca satului. Mereu împrumuta cărţi de chimie. Au bănuit ca urma să dea admiterea la o facultate de profil, dar adevărul era mult mai cumplit. Într-o zi, când Igor era acasă bolnav, Ivan a decis să o abordeze. Cu palmele transpirate şi tot roşu la faţă, s-a dus timid spre ea.

"Buna...uhm. Eu...eu sunt Ivan. Tu..uhm..tu ai fost in liceu cu noi."

"Buna Ivan. Eu sunt Karina, dar cred că deja îmi ştii numele. Am văzut că tu şi cu fratele tău ma tot urmăriţi. Care e faza?"

Ivan amuţi. Acum chiar că nu mai ştia ce să zică. Îşi îndreptă capul spre pământ şi încercă să-şi ascundă emoţiile, dar fără succes.

"Glumesc mă, Ivan. Mă bucur că stârnesc interesul băieţilor frumoşi din sat. Nu te ruşina acum, n-ai de ce. Sunt fată bună."

"Nu...nu e fratele meu." reuşi Ivan să zică într-un final.

"Dar?" întrebă Karina şi se uită mirată la el.

"Păi..suntem prieteni buni. Ne ştim de mici."

"Foarte drăguţ. E bine să ai prieteni. Eu de exemplu n-am avut pe nimeni şi nici n-am. Am fost singură mereu. Destul de trist să fii singur în satul ăsta, nu crezi?"

"Îmi..îmi pare rău."

"N-are de ce. Te-am întâlnit pe tine şi acum putem să fim prieteni. Dar tu ce cauţi aici? Să nu-mi spui că doar mă urmăreai că îmi schimb părerea despre tine."

"Am venit să aduc nişte cărţi pe care le-am împrumutat săptămâna trecută. Dar pe tine te-am văzut mereu cu cărţi de chimie. Te pregăteşti cumva pentru admitere?"

Karina zâmbi şi îi spuse într-o voce calmă:

"Ivan, mă documentam pentru o reţetă."

"Dar ce faci de mâncare?" întrebă el inocent.

"Ha ha, mă Ivan, dar nu fac nimic de mâncare, adică dacă vrei să-i spui tu aşa. Până la urmă este hrană pentru suflet. Ţi-aş zice planul meu, dar mi-e frică să nu te sperii."

Panicat ca nu cumva Karina să-l creadă mai puţin bărbat, Ivan spuse hotărât:

"Eu nu mă sperii de nimic. Am trecut prin foarte multe alături de Igor. Pot îndura orice!"

"Atunci hai cu mine să-ţi arăt. Am deja toate ingredientele şi chiar cred că mă poţi ajuta."

Krokodil

2011-07-17T23:12:00.000+03:00

Dragoş şi fantoma (partea a IV-a)

2011-04-27T08:31:00.002+03:00

Ultima uşă se deschise. Dragoş îi trecu pragul, ştiind că nu mai era cale de întoarcere. Ori îl va învinge pe Mărginean, ori el şi Planul Astral vor dispărea pentru totdeauna. Mână dreaptă o ţinea în buzunar, încleştată pe pixul cu ac de argint. Pupilele îi erau dilatate la maxim. După câte droguri a bagat în călătoria asta, a ajuns să poată vorbi cu natura. Întrebă vântul pe unde trebuia să o ia. Acesta îi şopti să urmărească poteca aurie. Şi Dragoş făcu tocmai asta. Merse pe drumul fatidic până la capăt. Ceaţa începea să se aşterne. Cu greu mai putea urmări drumul. Spera doar să nu se fi rătăcit. Era prea mult în joc ca să dea greş tocmai acum. Noroc că o coţofană se aşeză pe umărul său.

"Cu ce te pot ajuta, pasăre a vazduhului?" o întrebă politicos Dragos.

"Pe mine cu nimic, dar eu am ceva ce îţi trebuie."

"Ce este?"

Vicleana coţofană îi oferi puţină mescalină.

"Nu-i aşa că ceaţa pare să dispară?"

"Mulţumesc pentru ajutor, coţofană mărinimoasă."

Acum Dragoş vedea clar. Drumul era liber. Nici un obstacol nu a mai apărut în calea sa. Doar ce a clipit şi era deja la graniţa dintre a 5-a dimensiune şi planul astral. Acum Dragoş se afla în mijlocul unui deşert ce părea nesfârşit. Deasupra lui, cerul îşi schimba constant culoarea, iar norii luau diverse forme. Lângă el era un cactus peyote, probabil singura plantă din tot deşertul ăsta. Nu era cald, temperatura era tocmai potrivită, dar începu să se simtă ciudat. Parcă toată energia era scursă din el.

"M-ai găsit." se auzi o voce.

"Mărginean?"

"În carne şi oase, de fapt, sunt prezent doar cu spiritul, având în vedere că m-am dematerializat când am părăsit lumea noastra, dar pot lua orice formă. Ţi-a plăcut mescalină pe care ţi-am dat-o, nu?"

"Tu erai coţofana?"

"Chiar eu. Şi pun pariu că acum te simţi slăbit, de parcă cineva ţi-ar suge toată energia."

"La dracu cu tine, gabor corupt. Cu ce m-ai otrăvit?"

"Cu nimic special, doar puţină mescalină din cactusul de lângă tine. Ah, am uitat să precizez că a fost crescut cu ură şi regrete şi udat cu lacrimile mele, pe care le vărs zilnic când mă gândesc la dragul meu Nicodin. L-au omorât, bastarzii!! Daca n-ar fi fost ei cu versurile lor despre droguri, băiatul meu n-ar fi băgat magic."

"Nu ei sunt de vină pentru viciile fiului tău. Patronii de spice shop-uri au adus acest drog nou pe stradă. Ei îţi sunt duşmani, nu Specii."

"Cuvintele tale sunt de prisos. Sânge o să fie vărsat în seara asta şi nu va fi al meu."

Mărginean se năpusti spre Dragoş, dar cu ultimele puteri acesta reuşi să se ferească. Îşi scoase seringa cu ac de argint din buzunar şi i-o înfipse direct în umăr.

"Ce crezi că faci, insectă neînsemnată?"

"Te trimit de unde ai venit. Ketamina asta e atăt de puternică încât spiritul tău va părăsi dimensiunea asta şi se va întoarce pe Pământ."

Mărginean nu mai putu să scoată decât un singur urlet de agonie, iar apoi dispăru. Dragoş, obosit şi secat de puteri din cauza mescalinei ghiduşe se prăbuşi în nisipul auriu al deşertului şi îşi clăti ochii cu un apus psihedelic. Parcă prin vis a venit Dragonu la el şi i-a şoptit:

"Eu sunt tu din viitor. Am călătorit prin timp pentru că ştiam că doar un tânăr încă neiniţiat în tainele drogurilor poate simţi efectele lor atât de puternic încât să lupte pentru Planul Astral. Dacă nu ţi-ai dat seama, asta e viitorul omenirii. Aici trăiesc eu, Chimie, toată lumea. Am ajuns atât de iluminaţi încât ne proiectăm propria realitate. Dar aici nu au ce căuta infideli, adică poliţişti, în lumea noastră ei nu există, dar pentru că îi simt durerea lui Mărginean mă voi întoarce în trecut din nou şi îl voi salva pe Nicodin. Tu te vei trezi şi totul ţi se va părea doar un vis."

Era o zi de luni. Părea să fie ca orice altă zi de luni. Dragoş se trezi la ora 7 fix. Avusese un vis ciudat şi încă era un pic confuz. Parcă a călătorit printre lumi, prin timp. Totul era atât de dubios. Făcu un duş şi se îndreptă spre bucătărie. Mama lui se uita la televizor.

"Uite Dragoş, cică se închid magazinele de Spice, pentru totdeauna de data asta. Era un fiu de polişist să moară din cauza lor. Nu se ştie cum a supravieţuit, parcă ar fi fost ajutat de ceva supranatural."

Lui Dragoş i se părea cunoscută povestea, dar nu putea exact să-şi dea seama de unde. Se aşeză la masă şi începu să se înfrupte din cerealele lăsate de mama lui. Îşi luă geaca, hanoracul, sticku, mapa şi geanta, dar îşi aminti că şi-a uitat pixul. Cu ce va scrie? Se întoarse spre camera lui, nervos că va întârzia la şcoală. Dar pe birou era ceva ciudat, ceva ce nu a mai fost acolo. O cutiuţă verde, prăfuită cu un "K" scrijelit pe ea, de-abia vizibil.

"Mamă, ce e cu cutia asta?"

"A trecut aseară un tânăr. A zis că ai uitat-o în autobuz. N-am mai văzut-o până acum, dar mă gândesc că poate ai primit-o de la cineva. Ce, nu e a ta?"

"Ba da, e a mea..."

În altă parte a lumii, Leonardo Di Caprio se trezeşte dintr-un somn zbuciumat.

"I just had the strangest dream."

"What kind of dream?" spuse prietena lui super model.

"Damn, it was about some kid, and a dragon, and I think they both took dmt, because they were flying in the astral plane and a cop was after them, and the dragon was a Romanian rap star. It was kind of fucked up."

"It's ok now, chill Leo."

"Fucking Inception, it ruined dreams for me."

Dragoş şi fantoma (partea a III-a)

2011-03-05T00:54:00.000+02:00

Dragonu scoase doua timbre din buzunar şi unul i-l întinse lui Dragoş.

"Ia timbrul ăsta. El e cheia spre nava lui Chimie. A fost făurit in India, de oameni de ştiinţă crescuţi cu muzică goa. Doar o simplă atingere cu limba şi nu mai eşti acelaşi om. E pur ca roua, man."

Dragoş îşi puse sub limbă cartonul nărăvaş şi în câteva secunde simţea din nou că pluteşte. Încercă să se lupte cu el, să-l mai stâpânească, dar era prea puternic. Clipi din ochi şi se trezi în faţa unei porţi imense. Pe ea erau diverse modele incaşe, toate colorate puternic iar în mijloc era un ochi făcut din aur.

"Cine bate la porţile cunoaşterii? Vă rog să-mi spuneţi parola." se auzi o voce din interior.

"Abracadabrrrrrrrraaaaaaaap!" strigă Dragonu.

"Perfect, iar acum să vă văd pupilele."

Ochiul din aur coborî la nivelul lor şi începu să-i analizeze.

"Perfect, pupilele voastre sunt complet dilatate. Maestrul Pascal vă dă voie să treceţi."

Nimic nu l-a pregătit pe Dragoş pentru momentul când a intrat în nava lui Chimie. Pereţii erau uriaşi şi păreu că duc până la cer iar pe ce se voia să fie tavanul era o mandala care pulsa şi îşi schimba constant culorile. În jurul lor pluteau sfere de lumină. Dragonu îi spuse că ele conţin toată cunoaşterea umană.

"Dar trebui să ajungem la Chimiţă. Nu mai e mult timp."

Chimie se afla pe un tron de aur şi la picioarele lui erau două gemene japoneze.

"Bine te-am găsit, Dragoş. Asta e nava mea. Funcţionează cu ayawaska făcută de şamanii din Amazon. Este foarte potentă. Datorită ei se poate menţine atăt de stabil în planul astral. După cum vezi, suntem aproape de Luceafăr. Uite-l cum străluceşte. Îi simţi căldura, Dragoş?"

Dragoş simţea o lumină în suflet ce îi încălzea interiorul. Îi putea vedea toate cuvintele lui Chimie. Substantivele erau verzi, verbele albastre, adjectivele mov, totul vibra în jurul său, culorile începuseră să-i vorbească. Le auzea cum îi şoptesc, îi povesteau misterele Universului.

"Trebuie să ne grăbim." spuse Chimie pe un ton grav şi îl duse pe Dragoş în altă cameră.

Înăuntru era o clepsidră gigantică. Nisipul aproape că se scursese.

"Uite cum se duce timpul. Clepsidra arată cât timp mai e pânâ când Planul Astral se va dezintegra. Mărginean e în spatele acestui plan mişelesc. Prezenţa lui aici perturbă echilibrul natural. Trebuie ori să-l omorâm ori să-l alungăm din a cincea dimensiune."

"Şi cum vom face asta?"

"Trebuie să mergem să-l vedem pe Iluminat. El ştie ce putem face."

"Cum ajungem la Iluminat?"

"Păi cum ai ajuns şi până aici. Cu ajutorul drogurilor, bineînţeles. Dragoane, arată-ne ce mai ai prin buzunare."

Dragonu scoase nişte ciupercuţe, le haliră rapid şi în câteva secunde erau pe vârful unui munte.

"Aici este cel Iluminat. Aici vom afla răspunsurile." îi spuse Dragonu lui Dragoş.

"Fumeaza din cuiul ăsta. Doar aşa va apărea Iluminatul."

Chimie a avut dreptate. În faţa lor începu să se materalizeze nimeni altul decât Buddha.

"Cu ce vă pot ajuta, junkiştii mei?"

"Avem o problemă în a cincea dimensiune. Mircea Mărginean, profanatorul lucrurilor sacre, un poliţist, un om care nu vede cu al treilea ochi, un blasfemic, încearcă să distrugă planul astral. Simpla lui prezenţă strica echilibrul fin care există. În curând vom reveni pe Pământ, iar acest loc va fi pierdut pentru totdeauna." îi explică Chimie cu lacrimi în ochi.

"Nu vă ingrijoraţi. În faţa voastră se află alesul."

"Am simţit că Dragoş este special, încă de când l-am salvat. Dar cum poate lupta el împotriva puterii lumeşti a lui Mărginean?"

"Am exact ce vă trebuie." Buddha îi înmână lui Dragoş o cutiuţă verde, prăfuita. Pe ea era scrijelit un "K", de-abia vizibil.

"Ce e asta, măreţule Buddha?" îl întrebă Dragoş.

"Este o seringă cu ac din argint. În ea este un meleu de ketamină făcută în Tibet. Se face doar o data la 100 de ani. Este cea mai puternică ketamină din Univers. Dacă îl injectaţi pe Mărginean cu ea, acesta va ieşi din corp pentru totdeauna. Eu acum trebuie să mă întorc la meditaţie. Luaţi şi acest dmt ca să vă ajute să ajungeţi mai rapid în a cincea dimensiune. Vă urez succes, soldaţii mei astrali."

"Mulţumim Iluminatule, vom birui!" strigă Dragonu.

"Cred că ştii ce trebuie să faci, Dragoş. Drumul nostru se opreşte aici. Din păcate nu te mai putem însoţi în a cincea dimensiune. Este un lucru pe care trebuie să-l faci singur. Doar cel ales îl poate distruge pe Mărginean. Sperăm că vei reuşi. Planul astral depinde de tine."

"Mulţumesc băieţi, nu vă voi dezamăgi."

Dragoş fumă dmt-ul şi se pregăti de călătoria finală.

Dragoş şi fantoma (partea a II-a)

2011-03-04T01:43:00.001+02:00

Locul unde se afla Dragoş era special. Totul părea diferit, dar totuşi foarte familiar. Parcă a mai fost aici, cândva în visele sale. Se uita în departare şi silueta părea că e din ce in ce mai aproape, dar nu-i putea desluşi trasăturile. Cerul era mov, norii erau verzi. Oare ce se întâmpla? Îşi coborî privrea spre ceas, dar cifrele se mişcau iar minutarul o luase razna. Se învâtea pe tot cadranul. Ceva nu mirosea a bine. Dar poate persoana ce se apropia de el, ştia mai multe. Începu să se îndrepte spre el. Înainta cu greu. Parcă strada se mişca. Simţea că merge printr-o mlaştină. Într-un final a ajuns destul de aproape încât să vadă personajul ce îi bântuia viziunea.

Dragoş împietri. În faţa lui nu era nimeni altul decât Dragonu AK 47. Idolul lui, omul pe care îl respecta cel mai mult, modelul lui în viaţă.

"Salut Dragoş. Ai călătorit ceva."

Îi ştia şi numele. Trebuia să fie într-un vis. Probabil acum era încă în troleu si dormea.

"Dragonaşule, ce se întâmplă? Visez acum? Am murit? Mi-au pus mişeii dava în suc, care e treaba? Cum ajung acasă? Unde sunt? Ce-i cu strada asta strâmbă?"

"Chill man. Tu ai reuşit să deschizi uşile. Eşti in a 5-a dimensiune. Dar o să-ţi povestesc mai încolo. Acum trebuie sa fugim. El e pe urmele noastre. Trebuie să ne ascundem."

"Cine e pe urmele noastre?" întrebă Dragoş confuz şi panicat.

"Mircea Mărginean. El păzeşte dimensiunea asta. Şi e pe urmele noastre, a celor ce şi-au deschis al treilea ochi. Vrea ca noi să fim orbi, să nu vedem adevărul. Dar hai sa plecăm. E periculos aici, la graniţă."

Dragonu scoase din buzunar o sticluţă şi doua seringi. Trase un ml în fiecare şi una i-o întinse lui Dragoş.

"Repede, ia pixu ăsta şi bagă-ţi la muşchi."

"Dar ce e asta?"

"E ketamină magică de la Cernobâl. Ne va da super puteri si vom putea deschide uşile ca să ajungem undeva unde e sigur."

Îşi băgară amândoi ketamina buclucaşă şi în faţa lor apăru o uşă. Dragonu o deschise si o lumină puternică aproape că îl orbi pe Dragoş.

"Nu văd nimic."

"Nu contează. Hai, intră."

Dragoş acum era pe planul astral. Plutea printre stele, putea să vadă trecutul, prezentul, viitorul, să simtă fiecare fiinţă vie care a trăit vreodata. Toate secretele universului i s-au dezvăluit. Ochiul minţii era deschis.

"Acum e timpul să-ţi explic unde eşti. Pe când lucram la albumul Specii împreuna cu Chimie si Gazah, am realizat că beat-urile noastre aveau un efect ciudat. Cât timp le ascultam ne băgau într-o stare de transă, simţeam cum ne desprindem de corp, cum ajungem în altă dimensiune. Le-am ascultat atât de mult, că până la urmă tranziţia dintre lumea noastră şi planul astral a început să fie foarte uşoară. Asta s-a întâmplat şi la tine. Ne-ai ascultat piesele de atâtea ori încât ai reuşit să ajungi aici. Ai deschis uşile şi ai trecut pragul. Doar câţiva au mai ajuns aici, dar din păcate toţi au fost prinşi de Mărginean. Dar la tine am ajuns înaintea lui."

"Şi ce vrea Mărginean? Şi mai ales, cum pot să ajung acasă? Trebuie sa fiu la liceu."
"Nu te gândi la lucrurile lumeşti. O mie de ani aici înseamnă un minut în viaţa reală. O să ajungi acasă când o sa vină timpul. Cât despre Mărginean, el a lucrat la Poliţia Română. A fost un poliţist bun, dar fiul lui, Nicodin, era fan Specii şi fără să vrea a ajuns să asculte toată ziua. Când Nicodin a murit de la prea mult magic la venă, Mărginean a jurat că se va răzbuna. A început să ne analizeze versurile ca să-şi dea seama pe unde ne petrecem timpul şi aşa a deschis el uşile. Dar profanitatea lui a fost simţită de Univers, şi nu poate ajunge în planul astral, unde suntem noi acum. E blocat între a 5-a dimensiune si planul astral."

"Şi ce putem face ca să-l oprim."

"Am copt un plan micul meu junkist. Hai pe nava lui Chimie să-ţi arăt."

Dragoş şi fantoma (partea I)

2011-03-03T22:38:00.000+02:00

Dragoş era un adolescent ce tocmai împlinise 15 ani. Dragoş era un mare fan Specii. Îi descoperise pe băieţi cu puţin timp în urmă şi de atunci muzica lor îi ghida fiecare pas. Era fascinat de versurile lor despre droguri şi visa ca într-o zi să consume şi el atâtea substanţe cât Dragonu sau Chimie. Până acum doar fumase de căteva ori de la Spice Shop si băgase un pic de magic, de ziua lui. Dar i se părea infim pe lângă ce povesteau băieţii. Se visa mare gangster cu combinaţii prin cartier, mare dealer, ce mai, în mintea lui era deja şeful astral.

Era o zi de luni. Părea să fie ca orice altă zi de luni. Dragoş se trezi la ora 7 fix. La 8 începea orele la liceu. Făcu un duş şi toate cele, se înfruptă din cerealele lăsate de mama lui şi la 7:30 ieşi pe uşă. Era Ianuarie, zăpadă pe jos, frig, vânt, nu era foarte plăcut să stai afară. Drumul părea să dureze o veşnicie, dar noroc că îl avea pe Dragonu în căşti care îi zicea despre ketamină şi cocaină şi dava şi ciuperci şi lsd, ce mai, un adevărat festin de stupefiante. Dragoş era cuprins de dorinţă. Voia cu orice preţ să guste din minunăţiile lui 47. Cuprins în visare, a uitat că trebuia să coboare la liceu şi s-a lăsat dus de troleu până la capăt.

"Puştiule, suntem la capăt. Trebuie să cobori." îi spuse şoferul în timp ce îi lua căştile de pe urechi.

"Poftim? Am adormit boss, ascultam Specii." buimac, Dragoş se ridică şi ieşi din autobuz.

Am zis că părea să fie o zi de luni obişnuită, dar Dragoş nu ştia că din momentul în care a ieşit din troleu a păşit în altă dimensiune. O dimensiune ce n-are graniţe şi nu poate fi definită în timp şi spaţiu, ba mai mult, doar cei aleşi o pot vedea şi simţi. Dar să ne continuăm povestea.

Se simţea ceva ciudat în aer. Nu putea defini exact dar era sigur că ceva nu era la locul lui. Clădirile păreau diferite, strada părea strâmbă, cerul nu mai era albastru. Dragoş se apropie de un bâtrăn să-l întrebe unde e staţia.

"Mă scuzaţi, ştiţi cumva unde e staţia lui 666?"

Bătrănul se întoarse spre el şi îl privi fix in ochi. Avea pupilele dilatate si cercăne mari.

"Copile, aici nu vei găsi răspunsuri dacă pui întrebări. Singurele răspunsuri sunt în interiorul tău."

Speriat, Dragoş se îndepărtă încet zicându-şi în minte ca probabil bâtrânul e nebun. Probabil aşa ajungi după o anumită vârstă şi după prea multe pastile. Dar acum trebuia să găsească drumul spre casă.

Păcat că nu ştia că e atât de adânc in gaura iepurelui, că o cale de ieşire cu greu poţi să găseşti. Dar Dragoş va avea o călăuză. Din capătul străzii zări o siluetă ce se îndrepta spre el.

Calistrat şi hipsterii netrebnici (partea a II-a)

2011-03-03T02:31:00.002+02:00

Iacob şi Bartolomeu nu au fost de acord cu planul lui Calistrat de a-l încinge pe Ovidiu. Au zis că n-are rost să se chinuie atât de mult pentru nişte travestiţi şi că nu vor probleme. Ei vor pleca în Maxx până se liniştesc lucrurile în Kulturhaus. Calistrat îi privi cu îndoială, dar le respectă alegerea. Nu toţi sunt pregătiţi pentru războiul sfânt.

După ore întregi petrecute prin posturile de pe Pitici Gratis, comentând pe unde apuca, a reuşit să strângă o armată impresionantă de 50 de oameni, toţi revoltaţi pe hipsterii din Bucureşti, toţi pregătiţi să-i poarte lui Ovidiu craniul la gât. Erau gata să-şi dea viaţa pentru bunul simţ vestimentar.

''Oştenii mei, Vineri, la ora 22 fix, ne vom întâlni în faţă la Kulturhaus. Să nu vă luaţi arme cu voi. N-are rost. Putem să ne bătem cu muierile ăstea şi cu o mână la spate.''

Aşa suna ultimul post a lui Calistrat. Acum trebuia să se pregătească pentru club/luptă. Se îmbrăcă în blugii lui de la Zara, îşi puse o cămaşă elegantă, se parfumă frumos ca să-l miroasă pizdele şi îşi făcu frumos freza cu gel. Ieşi din casă motivat şi încrezător că în seara asta se va întoarce la cămin cu păsărică proaspătă de Bucureşti.

Calistrat a ajuns la timp. Era 22, dar în faţa clubului erau numai hipsteri, nici unul nu părea să fie de pe Pitici Gratis. Oare ce se întâmpla? Se poate ca băieţii să fi dat înapoi? S-au speriat ei atât de tare de hipsteri? Poate le-a subestimat forţă acestor pămpălăi. În fond, erau şi foarte mulţi, e de înţeles. Dar nu, nu poate da înapoi acum, o să reuşească şi fără ajutor, la fel cum a reuşit să se descurce cu metroul. Era gata să intre în club, când cineva l-a bătut pe umăr.

"Men, tu eşti Calistrat?" îl întrebă un hipster bărbos cu o geantă de piele pe umăr.

"Da, dar cine eşti tu?" întrebă el uimit.

"Păi de pe Pitici Gratis, men. N-ai zis să venim să batem hipsterii? Uite, am venit şi cu nişte tovarăşi." hipsterul arătă spre prietenii lui, care arătau la fel de dubios ca el. Unul avea dresuri pe sub pantalonii scurţi, altul balerini, înca unul venise pe bicicletă, ce mai, erau tocmai oamenii pe care îi ura Calistrat.

"Dar...dar..voi nu sunteţi hipsteri?"

"Auzi bă la ăsta! Cum să fim noi hipsteri, men? Adică, ţi se pare că arătăm a hipsteri? Chiar nu-i suportăm pe toţi poponarii ăştia ce au apărut prin oraş şi se îmbracă precum nişte fete. E o insultă adusă bunului simţ. Uite, Narcis este model la un designer de modă mai obscur şi crede că androginii ăştia se îmbracă oribil. Nu-i aşa, Narcis?"

"Aşa e mă nebunule." spuse el pe un ton homosexual în timp ce-şi flutura mâna.

Calistrat era confuz. Nu putea înţelege de ce hipsterii ăştia zic că nu-s hipsteri, ba mai mult, îi acuză pe alţii că ar fi hipsteri. Oare şi el e hipster? Poate tot ce a ştiut despre lume nu e adevărat. Poate a trăit într-o minciună. Trebuie să se asigure. Trebuie să fie sigur că nu e hipster, că e un bărbat normal, ce se îmbracă normal.

"Băieţi, trebuie să ajung urgent la toaletă." spunând asta, Calistrat fugi în club fără să se uite înapoi. Ajunse la baie si transpirat ridică privirea spre oglindă. Ce văzu îl va marca pentru eternitate. Era îmbrăcat într-o cămasă neagră, cu o cravată subţire, tot neagră şi ea. Când îşi desfăcu cămaşă văzu că avea sub ea un tricou cu Bauhaus. Blugii lui erau skinny şi era încălţat cu nişte teneşi negri. Şi partea cea mai rea era că avea o freză hipsterească. Era tuns ca Ian Curtis.

Simţea că nu mai avea aer. Nu putea crede ce se întâmplă. Oare a fost mereu hipster sau doar de când a ajuns la Bucureşti? Dar nu avea cum să fie hipster, şi-o ardea cu Iacob si Bartolomeu, care erau ca el. Doamne, cât de prost a putut să fie. Dacă erau ca el, însemna că şi ei erau hipsteri, şi nu au vrut să vină în seara asta ca să nu-şi bată semenii. Şi ei n-au fost niciodata în Maxx, aşa îi ziceau în mod ironic clubului Control. Era o conspiraţie masonică pe plan astral. Lumea se dărâma chiar în faţa lui. Ieşi din toaletă şi ameţit căută un loc să se aşeze. Găsi un loc liber pe o canapea lânga un tip care savura un pahar de vin.

"Salut Calistrat." spuse bărbatul misterios.

"Cine mai eşti si tu?" întrebă Calistrat cu jumătate de gură.

"Eu sunt Radu, de pe Pitici Gratis. După cum arăţi îmi dau seama că ai aflat planul meu malefic de a transforma tot tineretul din Bucureşti în hipsteri însetaţi de artă şi de exclusivism."

"Mâ gândeam eu că doar o minte bolnavă ca a ta a putut să coacă un asemenea plan diabolic. Acum sunt secat de puteri, dar să te pregăteşti. Nu vei scăpa atât de uşor, hipsterule."

"Sunt mereu pregătit, Calistrat. Până una alta, să-mi citeşti blogul, îmi place cum vă întoarceţi unul împotriva altuia. Sunteţi ca nişte miei ce sunt duşi sprea abator. Dar acum trebuie să plec. E un vernisaj la MNAC şi trebuie să fiu prezent, doar eu sunt organizatorul. Adio, muritorule." Spunând acestea, Radu se ridică, îşi dădu eşarfa peste gât si dispăru în mulţime.

Calistrat şi hipsterii netrebnici (partea I)

2011-03-03T01:04:00.000+02:00

Calistrat era un tânăr normal venit din provincie în Bucureşti. Terminase liceul şi acum era în primul an de facultate la ASE. Îi plăcea aici căci în jurul lui se învârteau numai persoane deosebite. Genul de oameni care citeau Pitici Gratis şi luau cuvintele lui Radu în serios, considerându-l un adevărat vizionar.

Calistrat era fericit că avea cu cine să vorbească despre emisiunile lui Mircea Badea şi despre concurenţii de la Romănii au Talent, mai mult, cu noii lui colegi se putea şi distra. În oraşul din care a venit nu erau atăt de multe discoteci ca în Bucureşti. De fapt, trebuia să le spună cluburi, că aşa ziceau colegii lui bucureşteni. A fost în toate locurile mondene: Maxx, Princess, Dumars şi mai nou a descoperit un club nou unde băutura e ieftină si pizdele sunt bete şi gata de futai nebunesc, Kulturhaus. În fiecare weekend iese aici cu Iacob si Bartolomeu, tovarăşii lui de nădejde. Dar era deranjat de un lucru. Mereu când ieşea în Kulturhaus la bairam, îi zgâriau retina nişte bărbaţi dubioşi, dar nici nu putea să-i numească aşa, mai bine spus, nişte androgini nesăbuiţi ce se părea că agăţau toate femeile şi nu mai ramăneau deloc pentru ei. Aveau blugii strămţi şi tricouri cu tot felul de modele dubioase, bretonul peste ochi, unii erau raşi în jumătate de cap, alţii aveau dread-uri, eşarfe deşi înăuntru erau peste 30 de grade, ochelari cu ramă groasa, unii erau nebărbieriţi, alţii fumau chiar şi cannabis. Calistrat era şocat. Cum puteau nişte barbati să arate într-un asemenea hal şi să mai şi fută toate pizdele din discotecă? Era de nepermis, trebuia să facă ceva. Iacob si Bartolomeu i-au zis că aşa sunt băieţii la Bucureşti, n-ai ce să le faci, a dat Satana în ei de când cu moda asta. Calistrat însa nu era pregătit să renunţe. Trebuiau să fie undeva oameni ca el care doreau ca barbaţii să arate ca nişte bărbaţi nu ca nişte femei. Jason Statham şi Vin Diesel erau bărbaţi adevăraţi, nu poponarii ăştia.

Calistrat nu ştia, dar în curând norocul avea să-i surâdă. Într-o dimineaţă după ce s-a intors din Kulturhaus, a vazut pe blogul lui preferat, Pitici Gratis un post despre unii cărora li se ziceau "hipsteri". A început el să citească şi se părea că descrierea hipsterilor se potrivea la perfecţie cu oamenii pe care i-a văzut în Kulturhaus. Şi în final era şi o poză cu un aşa zis "hipster", şi chiar l-a recunoscut. Îl chema Ovidiu şi ultima dată şi-a pus geaca înaintea lui la garderoba şi Calistrat a rămas fără loc. Se părea că nu doar el avea opinia asta despre hipsteri. A citit commenturile si mulţi erau de acord să-l calce în picioare pe Ovidiu, sau să-i dea foc la păr sau să-l violeze anal in toaleta din Kulturhaus. Numai drăcii plănuiau baieţii de pe Pitici Gratis. Trebuia să se implice şi el. Data viitoare când va ieşi cu baieţii, vor face o manevră şi îl vor înghesui pe Ovidiu la colţ. Va vedea el cine e şeful suprem. Morţii lui de hipster androgin.

Prepararea Ketaminei

2010-11-05T22:21:00.000+02:00

Multa lume a ajuns pe blogul asta cautand cum sa prepare ketamina. So, ca sa nu ziceti ca ati intrat degeaba, uitati aici un tutorial. Sau puteti baga direct IM daca vi se pare complicat sau nu aveti destul timp. Distractie placuta!

Inocentiu si filmele de arta (partea a II-a)

2010-11-02T22:19:00.000+02:00

Prima scena avea sa o filmeze in scara blocului. A asezat camera la baza scarilor si a inceput sa le urce si sa le coboare de nenumarate ori. Aceasta scena avea stransa legatura cu mitul lui Sisif. Ori de cate ori incercai sa ajungi undeva, sa-ti indeplinesti un tel erai oprit, constrans de catre societate, de catre sistem, ceea ce facea telul initial inutil, asa ca, pana la urma, care era rostul nostru, daca totul este inutil? Intrebarea asta dorea Inocentiu sa si-o puna spectatorii.
Pentru a doua scena a vrut sa incerce un efect de time-lapse si a filmat timp de o zi intrarea unui mall. Sute de oameni intrau si ieseau, reprezentand multimea orbita de aceasta societate bazata pe consum, fiecare incercand sa detina cat mai mult, sa cumpere lucruri inutile, sa se ingroape in obiecte. Cu cat ai mai mult, cu atat urci pe scara sociala. Asta voia Inocentiu sa scoata in evidenta, aceasta fuga dupa materialism, dupa hedonism, dupa placeri de nimic. Pe fundal a pus o piesa care il atingea, care ii alina ranile cand era in suferinta, care ii stergea lacrimile: Immortal - Call of the Wintermoon. Stia ca publicul avea sa fie socat cand va asculta aceasta piesa satanica, dar totusi vor simti o anumita caldura la auzul versurilor suave ale norvegienilor.

Desi avea peste 30 de minute de filmari si mesajul lui era mai mult decat clar, Inocentiu simtea ca lipseste ceva. Parca era loc de mai mult. Trebuia sa incheie intr-un mod absolut neconventional debutul lui regizorial si stia exact la cine sa apeleze. La o veche prietena, o prietena pe care a crezut ca a pierdut-o, dar s-a reintors in mod miraculos.
Isi scoase noul telefon Blackberry, forma un numar sperand ca inca mai e bun si apasa tasta call. Telefonul suna de cateva ori si exact cand era gata sa renunte la orice speranta se auzi o voce de fata:

"Alo. Cine e?"

"Buna Cynthia. Sunt eu, vechiul tau prieten. Inocentiu."

"Huh? Inocentiu? Nu cunosc pe nimeni cu numele asta."

"Nu ma mai tii minte?"

"De unde pula mea sa te tin minte?"

"Pai, ne-am intalnit acum ceva timp la un concert. Si ti-am cerut numarul. Am vorbit de cateva ori, dar dupa n-am mai dat de tine si am auzit de la unu altu ca ai plecat din tara, prin Spania parca. Ce ai facut acolo? Ai absorbit cultura spaniola? Ai vizitat Barcelona, Madrid, Valencia?"

"Da..poti spune ca am absorbit anumite lucruri si am vizitat altele, dar sa trecem peste. De ce m-ai sunat?"

"Pai, as vrea sa-ti ofer un rol intr-un film."

"Ce fel de film?"

"Un film de arta. Despre societate, despre consum, despre fericire, despre lipsa ei. Chestii de astea."

"Pai, ok atunci. Ce vrei sa fac?"

"Pai, hai acasa la mine sa-ti explic."

"Bine, boss. Poopici."

Inocentiu ii dadu adresa si peste cateva ore ajunse si Cynthia, curioasa de proiectul lui, si de rolul ei in acesta.

"Ia zi patroane, ce trebuie sa fac?"

"Pai uite, Cynthia. O sa mergem in living, te asezi pe canapea, iti dai tricoul jos, ramai in sutien si citesti ce ti-am scris eu pe foaia asta in timp ce fumezi o tigara."

"Mi s-au cerut si lucruri mai dubioase. Hai sa incepem, atunci."

Cynthia se dezbraca, dupa cum i-a cerut Inocentiu si se aseza pe canapea. Isi aprinse o tigara, se uita spre camera si incepu sa citeasca:

"Sunt o fiinta unica, refuz sa ma conformez. Sunt un individ, am propria mea parere. Sunt o fiinta unica, am propriile mele idei. Sunt diferit, sunt special, nu fac parte din multime. Imi fac cumparaturile in mall, am un iPhone, am un iPad, sunt unic, fumez Marlboro, imi petrec vacanta in Paris, detest capitalismul, mananc de la McDonald's, ma masturbez, ma uit la filme de actiune, ma imbrac de la H&M, ma droghez, sunt unic, sunt special, sunt eu."

Cynthia termina de citit, isi stinse tigara, se uita lung la Inocentiu si zise:

"Super film, frate. Sper sa ajunga la Hollywood."

"Hollywood e prea comercial, o sa ajunga la Cannes."

Inocentiu si filmele de arta (partea I)

2010-09-09T12:23:00.018+03:00

Inocentiu era un adevarat cinefil, sau cel putin asa se considera. Inca de la o varsta frageda era dus de parinti la cinema, astfel ajungand sa intre in contact cu lucrarile a nenumarati regizori. Ii placeau Stanley Kubrick, Alfred Hitchcock, Martin Scorsese si multi altii, dar nici unul dintre ei nu avea pasiunea, talentul si viziunea regizorului sau preferat.
Acesta era un polonez pe nume Justyn Zawadzki ce la varsta de 14 ani a plecat din tara lui natala spre Africa, sa ajute copiii bolnavi de SIDA. Lucrand acolo timp de 6 ani, si-a dat seama ca poate avea un impact mai mare prin arta cinematografica. A imprumutat o camera de filmat de la ghidul sau si a filmat un scurt metraj de 10 minute despre partea intunecata a continentului. Voia sa socheze, sa-i faca pe oameni sa deschida ochii si sa realizeze ca nu-s singuri pe Pamant, ca undeva, intr-un mic sat din Kenya, copiii n-au apa potabila. Evident, totul era metaforic. Trebuia sa indemne lumea sa gandeasca.
Pentru prima scena a filmat un scaun sub un copac. Scaunul avea sa semnifice lupta omului de culoare cu sistemul si cu natura. Apoi timp de 4 minute a filmat soarele. Scena asta reprezenta omul alb orbit de tehnologie, omul alb ce a intors spatele celor aflati in suferinta, celor mai putin norocosi decat el. Iar pentru scena de final, a filmat o femeie africana fumand o tigara pe scaunul de sub copac. Aici, valorile traditionale au fost invinse de capitalism, iar femeia era doar un obiect, la fel ca si scaunul, un produs al societatii, cum erau si tigarile.
Filmul era intitulat "Stoel" ceea ce insemna scaun in afrikaans.
Din pacate asta a fost si ultimul film al marelui regizor polonez, caci la scurt timp dupa, a fost rapit in Africa de Sud de un grup de rebeli violenti. Pana la urma a fost decapitat pentru ca nimeni nu a vrut sa plateasca recompensa de 1000 de dolari. Ziua cand a murit a fost una neagra pentru industria cinematografica.
Desi doar cu un film la activ, a ajuns sa fie renumit pe anumite forumuri de cinefili. Va puteti imagina deja, care era visul lui. Fiind inconjurat de filme de la asa o varsta, Inocentiu voia neaparat sa ajunga regizor. Avea sute de idei si o imaginatie mai bogata decat multa lume, dar singur ii era foarte greu si in plus nu avea nici resursele pentru a face un film.
Dar totul avea sa se schimbe, caci de ziua lui, la 20 de ani, a primit o camera de filmat de la tatal sau. Inocentiu era in culmea fericirii. In sfarsit urma sa se concretizeze visul sau. Avea sa ajunga un mare regizor, exact ca Justyn. Si el tot 20 de ani avea cand s-a apucat de regie. Era un semn, stia asta, simtea lucrul asta in tot trupul sau.
Aproape o luna a stat inchis in camera lui ca sa scrie scenariul. Iesea doar sa mearga la toaleta. Mama lui ii lasa mancare in fata usii, dar rar se atingea de ea. Un artist trebuie sa fie chinuit ca sa faca ceva de exceptie. Trebuie sa sufere ca arta sa fie autentica. Cand in sfarsit a fost gata, Inocentiu arata deplorabil. Avea parul lung si era nebarbierit si mirosea groaznic. Se imbraca cu noile sale haine de la Urban Outfitters pe care le-a comandat de pe net si pleca sa-si filmeze capodopera.

Oscar and the Ladybugs (partea a IV-a)

2010-07-21T04:41:00.000+03:00

"Pai, vom canta manele."
La auzul acestui cuvant, Miguel lesina, iar Ion incepu sa vomite si sa tremure. Cu lacrimi in ochi Ada striga la el, revoltata:
"Cum sa cantam manele, netrebnicule? Noi, care facem muzica super elevata vrei sa coboram la nivelul ala? Sa cantam rebuturi?"
"Gandeste-te, Ada. E logic. Noi vrem sa socam, da?"
"Pai...da" spuse Ada cu jumatate de gura.
"Pai manelele ii socheaza pana si pe cei care sacrifica fecioare, pana si pe pedofili, pana si pe nazisti. Nimeni nu e imun la puterea manelelor. E un gen exclusivist. Ascultat doar de adevaratii barosani, la fel ca si muzica indie, muzica pe care o facem noi. Genul asta n-are cum sa mai socheze, a fost exploatat la nesfarsit. Putem fute o capra pe scena si publicul va casca, dar daca vom canta manele, ohooo, vom avea o multime de fani. Va rog sa va ganditi la propunerea mea, si sa-mi spuneti daca sunteti alaturi de mine sau nu. Eu oricum o sa fac asta, cu voi sau fara."

Ada avea ochii inlacrimati. Discursul lui Oscar a atins-o direct la corazón. Vazandu-si fiica asa, Ion spuse:
"Vom canta manele, Oscar. In ochii Adei am vazut adevarul. Vom face muzica asta si vom primi respectul pe care il meritam."
"Imi pare bine ca suntem pe aceeasi lungime de unda. Cred ca va accepta si Miguel dupa ce se trezeste."

Au trecut doua luni si Oscar and the Ladybugs urmau sa sustina primul lor concert ca trupa de manele, in Million Dollars. Aveau emotii, desi repetasera in studio destul de mult, dar era normal sa ai emotii cand canti un gen de nisa. Cu putina timiditate s-au urcat pe scena si cu un solo de acordeon si-au inceput concertul. Publicul parea sa-i placa iar Oscar isi aminti ca un bun prieten de-al lui, un om care l-a ajutat enorm sa ajunga aici era prin public asa ca striga:
"Sa moara mama, Salame treci la platane, cu ciuperci mexicane, jointuri babane, baga indie, post-punk, cut dupa cut, ca sa vada rockerii cum dam cu talent din cap."
Indemnul lui Oscar i-a ajuns direct la inima marelui Salam, care acum incerca o combinatie de manele cu muzica indie.
"Doi..doi..fara numar pentru jupanul Oscar. Salam tza, incepe nebunia lui Salam, toti vrem aceeasi nebunie. Si Alex Turner vrea aceeasi nebunie si Emily Haines vrea aceeasi nebunie. Sunteti pregatiti pentru nebunia indie? Bauhaaaaaaaauuuuus!!! Pentru cel mai mare boss hipster Miguel si pentru toata familia lui, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, sa curga cu euroooooo! Vreau sa vad cum danseaza toata lumea!!!"

Publicul din Million Dollars innebunise. Muzica alternativa a lui Oscar si manelele old school ale mareului Salam au incins atmosfera. Toti jupanii dansau pe ritmuri psihedelice de chitara si tambal. Melodii ca "Hipsterii ma dusmanesc", "Campioanele alternative imi iubeste talentul", "Alex Turner n-are valoarea mea", "Dupa aeroportul din NYC feat. Florin Salam" sau marele hit care a bagat boala in borfasi "Ma vad combinand si ma hataresc".

Toata lumea era fericita acum. Ada putea sa se futa cu toti barosanii si sa bea si sa traga cox pana ajunge rece, Ion era fericit ca o avea pe fata lui aproape, Oscar era iubit de toata lumea, vindea o groaza de albume si aparea pe compilatii ca "Toamna manelelor indie", "Vara aceasta se asculta shoegaze la maxxxim" sau "Barosanii post-punk s-au intors". Iar Miguel, dragul de Miguel a apucat-o pe cai gresite si s-a apucat de dava. A fost dat afara din formatie si acum isi incerca norocul cu manele emo. Avea mare succes la inmormantari.

Se pare ca pana la urma visurile se indeplinesc.

Oscar and the Ladybugs (partea a III-a)

2010-07-08T14:00:00.000+03:00

Au trecut deja cateva luni iar Oscar and the Ladybugs urmau sa sustina primul concert in cel mai in voga club indie din Bucuresti. Au trimis un demo patronului si acesta le-a pus ca le da o sansa, in deschiderea unei trupe consacrate. Toti erau foarte entuziasmati si de-abia asteptau sa dezvaluie lumii noul gen inventat de ei. Casele de discuri se vor bate sa-i semneze si vor vinde probabil zeci de mii de albume. Ada a promis ca nu o sa bea inainte si in timpul concertului, ca sa dea tot ce are mai bun, iar Ion era acum un adevarat hipster, caci a studiat timp de 2 luni muzica si cultura indie. S-a dat pe brazda pana la urma si rockerul batran.
Ziua concertului a venit iar in club erau aproape 300 de oameni. Clubul era neincapator. Bineinteles ca nimeni nu venise pentru Oscar and the Ladybugs, caci nimeni nu auzise de ei, dar vor auzi in curand iar experienta le va ramane intiparita pe retina pentru totdeauna. In timp ce-si acordau chitarile, Ada s-a dus sa bea un pahat cu apa, caci nu voia sa ramana fara voce. In drum spre bar a dat de un vechi prieten, junkist si el.
"Ce faci aici, Ada?"
"Uite, bine mei, Silviu, am si eu concert."
"Oooo, felicitari. Ai emotii, nu?"
"Cam da, sunt mega treaza. N-am mai fost atat de treaza de ani buni."
"Ce zici, vrei ceva ca sa te urce?"
"Pai, nu stiu ce sa zic, ce ai?"
"Uite, niste magic. E blana rau."
"Da ma, hai ca iau, ca oricum sunt cam obosita."
Prietenul Adei ii facut vreo 3 liniute iar aceasta le trase cu nesat.
"Cam dubios, magicul asta. Parca era altfel."
"Aoleu, Ada, ce prostie am facut. Ti-am dat ceva ca sa te culce."
"Ce mi-ai dat, netrebnicule?"
"Pai ketamina, frate."

Cu 5 minute inainte de concert, ketamina incepu sa-si faca efectul, iar Ada era in ultimul hal. Se urca pe scena, se uita la public si striga ceva neinteligibil. Oscar si ceilalti se uitau mirati la ea.
"Ce ai, tati?" spuse Ion incet.
"Sunt moarta in sloboooooooooooz. Hai sa cantaaaaaaaaaaam!!!" striga ea.
Ceilalti s-au conformat si au inceput sa dea blana la instrumente. Erau destul de decenti, publicul incerca oarecum sa danseze desi erau multi care stateau cu mainile in piept sau isi frecau barbia si vorbeau despre arhitectura clubului. Insa, era o problema. Versurile Adei nu se intelegeau deloc, era atat de moarta ca nici nu mai putea sa vorbeasca, daramite sa cante. Vazand ca nimeni nu canta cu ea, tipa tare in microfon:
"E timpul de niste grindcore in pula mea!!!!" si incepu sa imite sunetele unui porc.

Trei punkisti au inceput sa faca pogo in primele randuri dar au fost dati afara de baietii de la paza. Dupa inca 3 piese esuate, efectul ketaminei incepuse sa se duca iar Ada a fost in stare sa cante ultima piesa, aproape treaza. Se numea "Brooklyn Rainbows". A fost scrisa chiar de Oscar. Piesa aborda comunitatea de homosexuali din Brooklyn si problemele pe care le infrunta aceasta in fiecare zi. El a vrut sa scrie o piesa care sa deschida ochii oamenilor. Sa-i faca sa vada ca undeva, in parti indepartate, lumea chiar are probleme, lumea este judecata. Era o piesa mai slow, cu un bass puternic spre sfarsit. Ultimul vers era "Stop judging me while I drink my latte." Toti credeau ca lumea o sa fie impresionata de mesajul puternic al acestei piese, dar nimeni n-a schitat nici un gest. Nici nu au aplaudat macar. Cativa ziceau in primul rand ca ii copiaza pe Arctic Monkeys. Altii ca cine-s astia, ca de ce nu intra headlinerii. Unii chiar au adormit cu mainile in piept.

Se pare ca nu au avut succesul pe care il asteptau si nu era tocmai vina Adei. Chiar si piesa pe care a cantat-o ok, n-a fost apreciata, iar Oscar considera Brooklyn Rainbows cea mai tare piesa a lor. Miguel a incercat sa-l linisteasca pe Oscar, spunandu-i ca poate genul e prea nou si inca lumea nu e obisnuita, dar Oscar stia mai bine. Lumea nu-i placeau pentru ca nu cantau bine. Trebuiau sa-si schimbe stilul daca doreau faima. Trebuiau sa incerce un stil controversat, poate cel mai controversat stil de muzica din Romania. Mai controversat decat glumele cu evrei, decat Obama, decat avorturile, decat heroina, acest gen sigur va soca publicul.
"Miguel, stiu ce vom canta."
"Ce vom canta, Oscar?"

Oscar and the Ladybugs (partea a II-a)

2010-07-01T00:51:00.007+03:00

Oscar si Miguel au plecat sa o caute pe Ada. Pana la sfarsitul verii trebuiau deja sa inregistreze niste piese ca in toamna sa tina primele concerte. Intai vor canta la baluri, si-au zis ei. Sperau sa fie invitati la Arhitectura, ca acolo era lume boema si intelectuala. Lume care poate aprecia muzica lor la adevarata sa valoara. Au vorbit un pic si despre ce teme vor aborda. Singuratate, suferinta, iubire si ura erau doar unele dintre sentimentele pe care voiau sa le transmita prin noua lor formatie. Pare banal, dar o vor face intr-un mod atat de original, incat vor ramane toti uimiti. Oscar chiar se gandeste sa-i trimita un demo lui Karen O. In ultimele 6 luni i-a tot trimis mail-uri prin care isi marturisea dragostea ce i-o poarta. Nu a primit nici un raspuns, dar asa sigur o va impresiona. Doar toti s-au apucat de cantat ca sa agate fete, nu? Asta era scopul muzicii pana la urma.
Ion le-a spus ca Ada e probabil prin vreun club de muzica indie. Acolo isi petrecea majoritatea noptilor, sau cel putin asa auzise Ion de la diversi prieteni de-ai ei pe care ii mai intalnea cand mergea sa-si inece amarul in spate la TNB cu o vodka si o sticla de Cola. Putin stia Ion ca fiica lui nu era tocmai ce parea. Era destul de dracoasa. Oscar si Miguel au simtit asta chiar pe pielea lor. Au gasit-o in cel mai popular club de indie din oras, dupa ce au trecut prin aproape toate. Nu s-au gandit niciodata ca poate fi aici. Lor li se parea comercial si plin de necunoscatori si totusi, din cele spuse de tatal ei, o considerau pe Ada destul de avizata.
Nu a fost greu sa o zareasca in multime. Ada era sus pe bar si dansa. Era moarta de beata. Langa ea mai era o tipa si amandoua se sarutau pasional. Toata lumea le incuraja si Ada dadea shoturi de tequila din decolteul prietenei sale. Oscar care mereu a avut o parere buna despre femei, era socat. Nu mai vazuse un asemenea comportament. De emotie, incepu sa planga. Miguel il linisti si ii spuse ca este normal ca o fata de varsta ei sa se comporte asa. Tinerii trebuie sa se distreze.
"Adaaaaa!!!" striga Miguel.
Ea se uita la el, cobori de pe bar, vomita chiar pe bluza lui de la Burberry si apoi lesina. Se pare ca a fost mai usor decat credeau sa o aduca cu ei.

Ajunsi in apartamentul parintilor lui Oscar, care erau plecati in concediu, cei doi au bagat-o pe Ada la dus, sperand sa se trezeasca. Ion nu trebuia sa o vada in starea asta. I-ar rupe inima. Bine ca acum plecase pana la un concert de muzica indie ca sa se obisnuiasca cu scena. Trebuia sa invete multe, batranul rocker.
Dupa 2 ore de dus cu apa rece, Ada in sfarsit se trezi.
"Unde ma aflu?"
"Eu sunt Oscar si el e Miguel. Avem nevoie de un vocal pentru trupa noastra ce va aborda un nou gen in industria muzicala, post-indie si tatal tau, Ion ne-a sfatuit sa apelam la tine."
"Post ce? Post sloboz in pula mea. Ce pula mea e cu toate genurile astea?"
Nu se asteptau ca Ada sa vorbeasca asa.
"Ce mortii vostri va uitati asa la mine? N-ati mai auzit o fata injurand?"
"Pai...nu.." spuse Oscar.
"Hai ca o sa cant in formatia voastra, nu ca as vrea sau ca imi place, dar n-am altceva mai bun de facut. Si in plus nu mi-am mai vazut tatal de 5 ani. Mama mi-a zis ca e un alcoolic bun de nimic, ceea ce ma incanta nespus. Si mie imi place alcoolul."
Comportamentul ei parea foarte ciudat. Cu 5 minute in urma ii injura si acum accepta de bunavoie sa cante in formatia lor. Dar nu mai conteaza. Acum au un vocal.
"Si ce nume, aveti voi baieti?"
"Pai nu ne-am gandit inca." spuse Miguel.
"Vreti sa socati, nu?"
"Da!" striga Oscar.
"Ce ziceti de Oscar and the Ladybugs? Suna mega gay in pula mea. O sa-i socheze pe hateri."

Oscar and the Ladybugs (partea I)

2010-06-14T03:53:00.010+03:00

Oscar era un tanar muzician sau cel putin asa se considera. Isi cumparase prima chitara la 15 ani si la 19 invatase primele lui acorduri. Incet dar sigur, isi zicea el mereu. Dar acum avea aproape 20 si toti prietenii lui aveau formatii, care mai de care mai experimentale si originale. Era timpul sa-si faca si el una. Daca altii puteau, putea si el sigur. Chitara o va invata din mers. Oricum stia sa cante Nothing Else Matters de la Metallica, ce mai, era un zeu al chitarii.
Trebuia sa se gandeasca ce gen o sa fie formatia lui. El asculta foarte mult indie rock, dar nu voia sa sune ca celelalte formatii. Voia sa fie ceva diferit, ceva ce va da pe spate industria muzicala. Se visa pe scena la Glastonbury facand sex cu Karen O si Emily Haines. Parca il vedea pe Alex Turner cum ii pupa picioarele spunandu-i ca nu e demn sa cante pe aceeasi scena cu el. Visele lui erau marete dar trebuia sa le si indeplineasca.
Se gandi ce anunt sa lase pe internet pentru a atrage lume in noua lui formatie. Dupa ore de gandit, veni cu o idee geniala:
"Tanar chitarist, nonconformist, rebel, iubitor de Starbucks, militant, romantic, visator caut baterist, basist si vocal/a pentru formatie de post-indie (da, asta era termenul pe care il va folosi. Ii va soca pe toti.) Referinte muzicale: Arctic Monkeys, Bloc Party, Joy Division, The Strokes, dar bineinteles, aceasta formatie nu este o formatie obisnuita, va suna complet diferit de ceea ce a auzit oricine pana acum."
Sigur lumea se va inghesui sa vina la auditii.
Se pare ca asteptarile lui au fost un pic cam mari, caci trecusera deja 5 zile si nu a fost sunat de nimeni. Incepuse sa se ingrijoreze. Daca a nu a fost destul de convingator? Daca muzica indie nu mai era la moda? Ar trebui sa abordeze un alt gen? Atatea intrebari. Dar totusi, norocul a fost de partea lui, caci chiar atunci suna cineva la usa. Oscar deschise si in fata lui se afla un tanar slab, alb la fata, cu parul lung, imbracat in blugi skinny si cu niste ciocate in picioare.
"Eu sunt Miguel. Cant la bas. Am citit anuntul tau si am zis sa vin sa vad care e treaba. Cand ne punem pe cantat?"
"Pai, nici nu ma asteptam sa apari. Mai avem doua locuri de umplut si dupa ne putem apuca."

Peste doua ore a aparut si viitorul baterist. Era mai batran, imbracat in piele din cap pana in picioare cu o barba lunga si plete. Il chema Ion. A cantat in diverse formatii de-a lungul carierei lui. De la trash-metal la black la death, dar acum cauta ceva nou. Trecea printr-un midlife crisis ca sa spunem asa. A vazut la televizor pe MTV ca au succes trupele de indie si a zis ca poate asa se va intoarce fosta lui nevasta la el si il va lasa sa-si vada copiii.
"Ne mai trebuie un vocal acum." spuse Oscar.
"Stii pe cineva, Ion?" il intreba Miguel.
"Fiica mea are o voce frumoasa, Ada o cheama, dar n-am mai vorbit cu ea de 5 ani. O mai vad doar in poze acum. Nici pe fiul meu nu l-am mai vazut. M-a parasit cand de-abia se nascuse. Nu am fost acolo cand a facut primii pasi. Cum poate el creste fara un tata? Ce femeie demonica, sper sa arda in flacarile iadului." si incepu sa planga.
"Stai linistit, Ion. Dam noi de fiica ta." ii spuse Oscar incet si il imbratisa.

Cat timp Ion isi stergea lacrimile si asculta niste Arctic Monkeys ca sa se obisnuiasca cu stilul viitoarei formatii, Oscar si Miguel aveau o "sedinta" in bucatarie.
"Trebuie sa o gasim pe Ada, Miguel. E singura noastra sansa. Fara ea nu cred ca o sa existe trupa. Eu nu stiu sa cant, nici tu, iar Ion ar plange pe scena si nu vrem sa fie o trupa emo. Noi cantam post-indie ce pana mea."

O vara calduroasa, prieteni vechi si ketamina-n brate (partea a IV-a)

2010-05-25T00:01:00.003+03:00

Vicentiu se lafaia intr-un pat imens cu asternuturi din matase. La stanga si la dreapta sa erau doua femei suculente din care tocmai se infruptase. Nu mai era virgin. Scapase de acest blestem pentru care a fost batjocorit pe toata perioada liceului. Era un barbat acum.
"Femei, v-am cucerit!!" striga el victorios.
"Ce vrei sa mai facem pentru tine, zeule? Vrei sa-ti spalam trupul asudat?"
"As dori ceva de mancare daca se poate, fetelor."
"Imediat, patron. Iti vom face cea mai rafinata mancare pe care ai gustat-o vreodata."
Vicentiu a avut parte de un festin cu diverse preparate din toate colturile lumii. Nu credea ca sunt atat de multe feluri de mancare. Dupa ce s-a saturat, le-a mai cucerit de cateva ori pe cele doua nimfe. Era un adevarat armasar, avea in el forte necunoscute, forte care i-au permis sa faca dragoste 7 zile si 7 nopti.

In acest timp, Andrei, Catalin si Lidia faceau cheta sa mai ia ketamina. Le-a placut atat de mult experienta ca acum nu se mai saturau de acest drog nastrusnic. Isi vandusera toti trei telefoanele si acum cautau sa mai amaneteze lucruri din casa. Catalin si-a dat chiar si taxa de facultate pe ketamina. Lidia isi vindea trupul strainilor, iar Andrei incepuse sa vanda heroina. Le-a promis ca nu se va atinge de ea, dar nimeni nu stia cu adevarat ce face el. Era foarte imprevizibil. Singurul gand care inca ii apasa, era Vicentiu. De trei luni disparuse. Parintii lui erau devastati. Nu-si puteau imagina ce s-a intamplat cu dragul lor copil. Doar era atat de cuminte.

Zilele treceau incet, viata mergea inainte si era aproape toamna. Andrei murise de la o supradoza de heroina, iar Lidia era undeva prin Spania, incercand sa faca bani. Catalin era acum rapper si canta despre experienta sa cu drogurile. Avea un oarecare succes. Multi tineri il ascultau iar piese precum "In gaura magica" sau "Acele de dimineata" erau adevarate imnuri urbane.
Insa, putini se asteptau pentru ce avea sa se intample in acea zi de toamna. Un vechi prieten avea sa se intoarca acasa, gol, mergand singur prin ploaie. Vicentiu batu la usa parintilor sai. Mare le-a fost mirarea cand l-au vazut.
"Vicentiu!! Unde ai fost pana acum?" striga mama lui cu lacrimi in ochi.
"Ai disparut 3 luni, fiule. Ai fost rapit? Ce s-a intamplat?"
"Dragi, parinti, in aceste 3 luni am fost intr-un k-hole strasnic. Ketamina asta m-a epuizat. Am trait cele mai puternice fantezii. Am facut sex salbatic cu bisexuale, am gustat din cele mai apetisante mancaruri, am baut cele mai fine bauturi, ce mai, a fost de vis. Dar intr-un final m-am trezit intr-un camp de bambus, dezbracat si uitandu-ma spre cer la un avion. Atunci am realizat ca totul a fost un vis indus de ketamina, ca totul a fost in mintea mea. Nimic nu a fost adevarat. Am renuntat la viata mea pentru o iluzie, dar a fost una frumoasa.
Mama lui Vicentiu a lesinat, iar tatul lui a inceput sa planga, iar printre lacrimi si suspine, zise:
"Cum pula mea, s-a apucat pana si Vicentiu de ketamina?"

O vara calduroasa, prieteni vechi si ketamina-n brate (partea a III-a)

2010-05-21T20:30:00.002+03:00

Nimeni nu mai stia ce se intampla. Lidia era lesinata, Catalin vomita tinandu-se de un copac, Andrei isi cauta telefonul prin iarba, desi il avea in mana si Vicentiu plecase. Nici el nu stia unde. Totul era atat de ciudat. Nu intelegea absolut nimic si vederea ii era incetosata. Incepuse sa se gandeasca la momente din viata sa, la ziua lui de nastere de la 10 ani, cand l-au scos ai lui la pizza in oras, la verile ce si le petrecea jucandu-se cu Andrei si Catalin, singurii lui prieteni. Mintea lui era un haos complet acum, amintiri veneau si plecau. Acum se vedea stand cu prima lui prietena, Stefania, o maestra la sah si olimpica la matematica, pe o banca din parc si vorbind despre lucruri intelectuale. Parca auzea fiecare cuvant pe care il spunea. Dar era momentul sa plece. Acum era din nou pe aleile din parc.
"Unde sunteti, baieti? Nu va gasesc! Veniti la mine. Nu mai pot sa merg." si Vicentiu intra in gaura nastrusnica.

In acest timp, in partea cealalta a parcului, Catalin, Andrei si Lidia incercau sa-si regaseasca identitatile:

"Nu inteleg nimic, Cataline."
"Nici eu, Andrei, nici eu."
"Oare cand o sa se termine?"
"Ala a zis ca nu tine foarte mult, dar nu stiu ce sa zic."
"Cred ca m-am dus dracu. Tine-ma coaie, ca nu stiu unde sunt."
"Nici eu frate, asta e realitatea?"
"Realitatea cui?"
"Nu ma pot defini."
"Unde e Vicentiu?"
"Nu-i langa tine, Andrei?"
"Nu e, Cataline. Cred ca l-am pierdut."
"Baieti, cred ca am iesit din corp."
"Ramai cu noi, Lidia, ramai cu noi. Sa nu te duci spre lumina."
"Trebuie sa plec, Andrei, trebuie sa plec. Ei ma asteapta. Au venit sa ma ia. Ii vad chiar acum, uite, vorbesc cu ei. Sufletul meu e acum in Planul Astral, existenta asta e nesemnificativa, nu ma mai preocupa lucrurile materiale."
"Hai Lidia, termina cu prostiile, ca stiu ca-ti place viata. Nu vrei sa renunti la ea."
"Ciocu mic, ca esti varza, Andrei. Nici tu nu stii ce vorbesti." spuse Catalin care tocmai borase.
"Nu va mai certati. Viata e prea scurta pentru asemenea lucruri marunte. Haideti sa-l cautam pe Vicentiu. Mi-am trimis spiritul dupa el, dar inca nu s-a intors cu vesti si nu-mi place sa astept."

Andrei, Catalin si Lidia au plecat dupa Vicentiu dar dupa ce au dat cateva ture de parc, nu au reusit sa-l gaseasca. S-au gandit ca poate i-a trecut efectul si s-a dus acasa. Avand in vedere ca mai aveau 16 ml in sticluta, s-au retras la Andrei ca sa stea un pic chill si sa asculte dubstep ca au auzit ca merge blana pe k. Dar nimeni nu banuia ce s-a intamplat cu Vicentiu. Nu s-au gandit nici pentru o clipa, unde ar putea fi cu adevarat.

Incet Vicentiu deschise ochii. Se pare ca acum se afla intr-un fel de temnita. Era destul de intunecat si nu prea deslusea formele, dar putea sa jure ca in fata lui se aflau doua tipe voluptoase, aproape dezbracate, ce se sarutau.
"Unde sunt?"
"Esti in barlogul nostru, iubitule. Noi iti vom indeplini orice fantezie. Nu avem limite si nici principii. Cuvantul tau e voia noastra."
"Dar...dar, cine sunteti?" spuse el un pic excitat.
"Noi suntem sclavele tale, Vicentiu. Te urmarim de ceva vreme. Facem parte dintr-un cult care venereaza baietii virgini si intelectuali. Noi te vom scapa de virginitate, Vicentiu, si vei deveni zeul nostru."
"Sunt in Rai, sa moara Stephen Hawking!" striga Vicentiu bucuros.

O vara calduroasa, prieteni vechi si ketamina-n brate (partea a II-a)

2010-05-21T03:03:00.000+03:00

"Unde e Vicentiu?"

"Nu-i langa tine, Andrei?"

"Nu e, Cataline. Cred ca l-am pierdut."

"Baieti, cred ca am iesit din corp."

"Ramai cu noi, Lidia, ramai cu noi. Sa nu te duci spre lumina."

Noaptea a trecut si a venit dimineata. Lidia plecase si lasase un gol in pat, langa Andrei. Dar se va intoarce ea, isi spuse. Oricum, disera o sa fie ceva special. Era atat de emotionat ca va lua ketamina. O sa fie prima lui experienta cu un drog. Nici iarba nu fumase, desi l-au chemat baietii in spatele liceului la un tampit, dar i-a refuzat. Mereu le zicea ca trebuie sa invete. Dar acum a invatat ce era de invatat. Trebuia sa recupereze zilele si noptile petrecute la birou cu ochii in carti. Trebuia sa simta viata cum ii curge in vene. Habar n-avea ce il astepta.

Se facuse ora 7 si cei patru prieteni s-au intalnit la intrarea in parc.
"Ai luat marfa Lidia?" intreba Andrei.
"Da ma, am luat. Dar e o problema."
"Ce problema ar putea sa fie?" o intreba Catalin.
"Pai vedeti voi, Marcel mi-a dat o sticluta de 20 ml. Credeam ca o sa-mi dea praf, dar a zis ca asa se da. Si nu putem baga decat la muschi, cu seringa."
Vicentiu se albi la fata, de fapt toti trei s-au albit. La asta chiar nu s-au asteptat. Andrei o intreba ingrijorat:
"Pai..pai, si nu putem sa-i facem ceva?"
"O putem baga la microunde dar la mine acasa nu se poate, ca-s ai mei. Sa mergem la tine, Andrei."
"Dar n-am microunde, s-a stricat acum o saptamana."
"Nici cuptor, n-ai?"
"Nici ala nu merge, l-au scos ai mei ca au zis ca iau unul nou si inca nu au venit aia sa-l instaleze."
"Pai si ce dracu mananci?"
"Mananc in oras, fata. Sunt un boss, ma respect." si rase un pic, dar nu era rasul lui cand se gandi cum acul ii va intra in carne.
"Pai, hai sa luam seringi atunci. Ma duc eu, ca vad ca voua va e cam frica asa. Stati chill, o sa fie bine."

Lidia se duce la farmacie si lua vreo 12 seringi, ca sa le ajunga pana a doua zi dimineata si s-au dus intr-un loc mai retras din parc ca sa-si faca treaba.
"Cat sa bagam, Lidia? Doar asa, cat sa ne alunge plictiseala, ca nu vreau sa-mi dau gherla."
"Pai nu stiu, Andrei. Marcel a zis sa bagam 1 ml."
"Atunci 1 ml sa fie."

Si-a tras fiecare cate 1 ml, si si-au bagat toti singuri, in afara de Vicentiu care era inca reticent.
"Hai ma, Vicentiu, nu o arde asa acum." spusera toti.
"Dar mi-e frica rau. Daca iau HIV?"
"Cum cacat sa iei HIV daca e acul tau? Esti nebun la cap?"
In timp ce baietii se certau cu el, Lidia lua pixul si il infipse puternic in bratul lui Vicentiu.
"Asa, am rezolvat si asta. Acum trebuie sa asteptam."
"Cat sa asteptam?" intreba Catalin indignat.
"Eu imi bag pula. O sa-mi aprind o tigara. M-am saturat sa astept. Cred ca e proasta marfa, Lidia. Ti-a dat teapa ala. Sa ma pis pe el, sa vezi ce-i fac cand il vad." spuse Andrei si scoase o tigara din pachet. Nu fuma nici jumate ca incepu sa vada negru in fata ochilor.
"Ce se intampla? Unde sunt?"
Incerca sa se ridice dar se simti ca un robot. Miscarile ii erau foarte grele.
"Ce-i asta?" zise el si se uita la telefon. "Sa-mi spuneti ce e, ca nu-mi dau seama."
Catalin si Lidia facura ochii mari si se uitau la el. Vicentiu era lesinat pe iarba si spunea ca il vede pe Dumnezeu. Se pare ca eroii nostri au inceput in sfarsit sa se simta bine.

O vara calduroasa, prieteni vechi si ketamina-n brate (partea I)

2010-05-21T01:16:00.011+03:00

"Nu inteleg nimic, Cataline."

"Nici eu, Andrei, nici eu."

"Oare cand o sa se termine?"

"Ala a zis ca nu tine foarte mult, dar nu stiu ce sa zic."

"Cred ca m-am dus dracu. Tine-ma coaie, ca nu stiu unde sunt."

"Nici eu frate, asta e realitatea?"

"Realitatea cui?"

"Nu ma pot defini."

Si asa incepe povestea noastra. Ca oricare alta poveste, evident cu doi tineri normali ce aleg cai intunecate si se pierd pe drum. Andrei si Catalin de-abia terminasera liceul si o vara intreaga de nebunii ii astepta acum. Patru ani au trudit din greu, invatand si incercand sa-si croiasca un viitor. Admiterea au dat-o deja si mai trebuiau doar sa astepte rezultatele. Dar erau baieti destepti si erau convinsi ca totul o sa fie bine.

Intr-o seara, cand parintii lui Andrei nu erau acasa, s-au adunat cu inca niste prieteni ca sa-si faca planuri pentru vara. Au baut ei ce au baut, au fumat cateva pachete de tigari, ca acum doar erau majori si isi permiteau aceste vicii, si tot n-au reusit sa ajunga la un consens. Unii voiau la mare, altii la munte, altii pe la diverse festivaluri. Noroc ca Lidia, o prietena de-a lor a venit cu o idee nazdravana:
"Ma, baieti, ce ziceti sa luam ketamina?"
"Ce e aia?" au strigat toti mirati.
"Pai, e un praf asa, cica e tranchilizant, si cand il iei e bine rau. Am auzit eu de la niste amici de-ai mei. Mi-au zis ca au luat si le-a placut foarte mult. Nu stiu daca il stiti pe Marcel."
"Ah, Marcel, pustiul ala care asculta dnb, nu?" intreba Andrei.
"Da, chiar el. M-a asigurat el ca o sa ne simtim mega bine."
"Pai atunci ok, Lidia. Hai sa luam dracia asta, ce naiba. O viata avem, nu?" spuse Catalin increzator.
"Voi va bagati baieti?" ii intreba Andrei si pe ceilalti tovarasi.
"Sa bagam droguri? Nu nu nu, nu facem de astea." zise un tip cu ochelari si bretele ce statea intr-un colt.
"Bine ma, Vicentiu, sa nu te distrezi. Lasa ca vezi tu la Medicina cum nu o sa iesi din casa. Macar vara asta sa fie a ta." il dojeni Lidia si isi incrucisa mainile.
"Zic pentru ultima data. Cine vrea sa bage ketamina cu noi, sa ramana sa facem planuri, cine nu, sa plece sa se distreze altundeva." spuse Andrei autoritar.
Ceilalti trei tipi care mai erau plecara, dar uimitor Vicentiu ramase. Vicentiu era un singuratic de fel si acestia erau singurii lui prieteni. Nimeni altcineva nu voia sa aiba de-a face cu el. Inteligenta lui ii intimida. Trebuia sa-si arate intr-un fel recunostinta pentru atatia ani de prietenie. Si daca asta insemna sa bage niste droguri ca sa le faca pe plac, asta era. Doar ce putea sa pateasca?
"Ce bine imi pare ca ai ramas, Vicentiu." striga Lidia cu un zambet pe buze si il imbratisa.
"Acum ce facem, Lidia? Ne faci tu rost sau cum? Ca noi nu stim de astea." o intreba Catalin.
"Da, va ajut eu. Sa-mi dati banii si o sa va cumpar eu de la Marcel si ne intalnim maine in parc, pe la 7 seara asa sa bagam, ok?"
"Asa sa fie, atunci!" striga Andrei si ii facu cu ochiul Lidiei.

Plecara toti, dar Andrei ramase sa faca sex cu Lidia caci o placea de foarte multa vreme si si-au promis ca daca trec amandoi cu bine de BAC vor face sex salbatic. Evident ca amandoi erau virgini, desi parea greu de crezut ca Lidia ar putea fi caracterizata astfel avand in vedere anturajul ei extrascolar. Sexul a fost placut si amandoi au zis ca vor repeta experienta asta cat de curand, de preferabil pe ketamina.

Eu sunt intuneric si durere si ura (partea a IV-a)

2010-05-06T02:55:00.001+03:00

Saptamanile treceau si eu ma indepartam tot mai mult de crestinism. Simteam cum intunericul crestea in mine si inima imi putrezea. Nu ma mai interesa nimeni si nimic. Voiam sa vad doar suferinta in fata ochilor. Voiam sa ma pis pe lesul putrezit al Mantuitorului dupa ce l-am violat de nenumarate ori. Voiam sa viermii sa-i manance intestinele si corbii sa-si faca culcus in orbitele sale. Fiecare fibra din corpul meu dorea razbunare. Heimdall si Odin ma invatasera bine. Ura era acum noua iubire. Si in curand, imi voi pune in aplicare planul. In curand fiul Domnului va muri din nou. La 6 saptamani, 6 zile si 6 ore de la inceperea initierii am primit un iatagan de la Odin si un buzdugan de la Heimdall. Au zis ca sunt pentru a ma apara de dusmani. Si acum aveam multi dusmani. Baietii din cartier nu ma mai suportau pentru ca umblam cu rockerii. Aurel nici nu ma mai privea in ochi si imi era prieten bun iar Jean care era la puscarie nici nu voia sa auda de mine. Am incercat de mai multe ori sa-l vizitez dar de fiecare data cand ma vedea isi facea cruce si zicea "Piei, Satana."
Viata mea era un abis ce ma rodea din interior. Sabia suferintei imi taia gatlejul si cuvintele ramaneau suspendate in aer. Parca simteam prin bocanci pamantul parjolit pe care calcam pe masura ce treceam prin valea mortii. Dar din departare aud un strigat, un strigat de copil. Il vad cum se apropie prin ceata mic si plapand, cu lacrimi in ochi.
"M-ai pierdut pe drum." imi zice el.
"Nu, tu ai ramas in urma, eu am ales sa merg inainte."
"Nu trebuia sa ma parasesti."
"Nu trebuia sa mergi atat de incet, trebuia sa tii pasul."
"Acum ca te-am ajuns, ma poti lua cu tine?"
"Am treburi importante de facut, e prea tarziu sa mai vii cu mine. Iesi acasa, copile."
"Intr-o zi o sa te uiti in urma, ca sa ma cauti, dar eu nu o sa mai fiu acolo. Si o sa te intorci dupa mine, dar nu o sa ma mai gasesti."
M-am saturat sa-l tot ascult. Trebuia sa ard biserici, sa-mi duc la capat planul. Am scos iataganul de la cingatoare si l-am palit rapid in crestet. Acum nu mai era nici un obstacol in drumul meu. Inocenta mea a pierit. Intunericul ma invaluise complet.

Dupa inca 6 zile, Odin si Heimdall mi-au zis ca initierea a luat sfarsit. Acum eram soldatul Saltanei, minionul Necuratului.
"Acum ca esti unul de-al nostru, ce vrei sa faci mai intai?" ma intreba Odin.
"As vrea sa ard o biserica si sa violez toate calugaritele in timp ce beau din sangele lui Cristi."
"Voia ta sa fie lege atunci. Sa purcedem spre Patriarhie."

Inarmati cu topoare si sabii am invadat Patriarhia intr-o dimineata de Duminica. Voiam sa omoram cat mai multi crestini. Am violat toate enoriasele si am mutilat cati preoti am putut. Apoi ne-am asezat pe cadavrele lor si i-am baut sangele Patriarhului Daniel. Dar cand sa ne infruptam din trupul lui, o lumina orbitoare a pogorat deasupra noastra. Din acea lumina a aparut chiar Isus Hristos.
"Copiii mei, ce faceti voi aici?"
"Ne razbunam pe crestinii bastarzi, cacatule." am spus toti in cor.
"Pai asa, fara niste muzica?"
Isus scoase un ghettoblaster facut din aur, puse in el o caseta si apasa pe play. Muzica celor de la Slayer imi mangaia timpanele. Simteam forta Satanei in mine, dar ma miram ca totusi fiul Domnului asculta asemenea blasfemii.
"Ploua cu sange, baieti." striga Isus si incepu sa se mangaie pe corp in timp ce se freca de lesul Patriarhului Daniel.
Ramasesem toti stana de piatra. Nu ne asteptasem la asa ceva. Heimdell isi facu curaj si il intreba pe Isus:
"Parca erai de-al Domnului. Ce s-a intamplat?"
"Sa va spun un secret, baieti. Mai tineti voi minte cand am fost la Dan la emisiune si am vorbit despre Antichrist?"
"Da, asta ne-a determinat sa renuntam la stilul nostru de viata cocalaresc si sa ne reintoarcem la sacrificat fecioare." spusera Heimdall si Odin.
"Pai, eu sunt Antichristul. Sunt bipolar. Cateodata sunt foarte fercit si vreau pace in lume, dar in urmatoarea secunda intru intr-o depresie grava si doresc moartea fiecarui om de pe Pamant. Tu, credeai ca o sa te razbuni pe mine, ca ti-am facut viata de cacat, nu-i asa?"
"Da..." ii zic eu cu jumatate de gura.
"Pai, viata mai e si de cacat, boss. Doar ai trecut printr-o perioada mai grea si cautai un loc unde sa te refugiezi, dar sacrificatul de capre si violarea de enoriase nu-s solutia. Treburile astea trebuie lasate pentru adevaratii profesionisti, adica pentru mine. Eu sunt bucuros de isprava voastra. Niciodata nu am suportat bisericile, desi mi-a placut ca am avut fani, dar mereu cuvintele mele au fost interpretate gresit sau au fost folosite pentru alte scopuri. De fiecare data cand arde o biserica parca creste inima in mine. Oricum baieti, ar fi bine sa va intoarceti la vietile voastre si sa renuntati la intuneric. Intunericul nu aduce nimic bun. Mai bine bagati niste cartoane, ascultati niste goa si o sa vedeti cat de bine o sa fie."

Am ascultat cuvintele lui Isus. N-am mai ars Patriarhia. Am zis ca a fost destula distrugere pentru o zi. Ne-am lepadat hainele negre si ne-am ales unele colorate ca sa intre mai bine tripul. Acum ne puteti gasi la festivalurile de psy cautand modele prin natura.
Nu mai sunt nici aur, platina, sau argint, dar nici intuneric, durere sau ura. Acum simt doar un gust amar pe limba in timp ce ma plimb.

Eu sunt platina si aur si argint (partea a III-a)

2010-05-06T00:48:00.000+03:00

Aveam mare belea pe Isus asta. In ultimul timp numai nenoroace s-au intamplat din cauza lui. Jean probabil va face parnaie ca mai are el niste antecedente acolo. Nu-l vad prea bine oricum. Si e atat de sensibil, e cel mai sufletist dintre noi sa moara ma-sa de te mint, pupa-ti-as pula aia de smecheras. Dupa ce ca de-abia am adormit, iarasi m-au trezit roacarii aia infecti cu muzica lor de cacat. Imi venea sa le iau tot neamul in pula si sa le fac pizde pe fata, dreacu de satanisti spurcati. Dar tocmai atunci, ce sa vezi? Boss-ului i-a venit o idee. O idee de Neckerman sa moara ma-ta, cum zicea marele artist Rudarel. Ce-ar fi daca m-as duce eu frumos asa la Costin si Ionut si sa le propun sa ma ajute sa-l fut in gura un pic pe Isus asta, ca mare boss se crede el de incearca sa ma faca pe mine. Eu sunt nambar oan, pe mine nimeni nu ma face. Harul meu este unicat si sunt cel mai versat.

Asa ca ma duc eu frumos la astia doi si le bat la usa asa, ca un domn. Nici prea tare, dar nici prea incet ca sa creada ca-s muiere. Vreau sa ma respecte, sa stie ca cu mine nu-i de joaca, dar nici sa nu-i sperii prea tare, ca vreau sa ma ajute, ca astia sunt impotriva Domnului. Imi raspunde Costin, dar cand ma vede se sperie nebunul si da sa inchida usa. Dar pun eu piciorul in prag si ii zic frumos ca n-am venit sa caut scandal. Ma invita in casa si ma mir cand vad cat de shukar e totul aranjat. In sufragerie avea bartai plasma si canapele de alea de piele luxoase de iti aluneca bucile pe ele si avea si geamuri termopane si jaluzele de alea smechere. Daca nu stiam mai bine, as fi zis ca e si el baiat normal ca mine, dar cand intru in camera lui simt ca mi-a cazut cerul in cap, sa moara Franta. Peretii erau vopsiti in negru si peste tot atarnau cruci intoarse. In mijloc era o pentagrama de aia sa moara ma-sa si in colturile ei lumanari si un cutit patat de sange. Il intreb speriat pe asta de unde e sangele si imi arata spre tavan si acolo ce vad sa-mi bag pula de te mint, o capra coaie, o capra spanzurata cu matele iesite pe afara. In momentul ala ma cac tot pe mine.Din beleaua asta in care m-am bagat nu ma mai scoate nici Becali. Nici nu stiu ce sa mai zic asa ca zic si eu ce imi vine in minte.
"De ce camera ta arata altfel?"
Si atunci imi dau seama ce mizerie am zis. Asta avea o capra moarta in camera, in pula mea. Si eu l-am luat la intrebari. Sa-mi bag pula de nu ma taie si ma fute in cur. Transpir tot de zici ca sunt pe Super E si inghit in sec, sperand ca poate scap cu viata.
"Stau cu ai mei, dar au plecat in Dubai la shopping, de fapt, pleca des pe undeva la cumparaturi. New York, Londa, Tokyo, LA, Paris, depinde de cheful lor. Si cand sunt plecati imi petrec timpul cu Ionut si sacrificam capre. Dar de ce ai venit? Parca imi doreai moartea."
"Pai uite cum sta treaba, mare patron. Toata viata mea am crezut in cel de sus, dar in ultimul timp s-a tot pisat pe mine. Nimic nu mai iese cum trebuie. Numai necazuri si griji. Asa ca am copt eu un plan. Vreau sa ma razbun pe Isus asta, sa-l fac sa sufere asa ca ce am zis eu, hai sa ma duc la oamenii care stiu ca il urasc la fel de mult cum il urasc si eu."
"Bine ai facut, tinere invatatel. In curand o sa ajungi un soldat al Satanei, la fel ca mine si Odin."
"Cine e Odin?"
"Odin e Ionut, eu sunt Heimdall. Imi pare rau ca nu e aici ca sa fie martor la initiere. Va trebui sa o fac fara el."
"Ce initiere?"
"Initierea in artele Satanice. Te-as pune sa sacrifici o capra, dar pana gasesti una si pana o legi de doi copaci si toate astea, pierdem o groaza de timp pretios."
"De ce sa o leg de doi copaci?"
"Liniste!! De acum inainte, daca vrei sa te razbuni pe Cristi, va trebui sa faci ce iti zic."
"Cristi?"
"Hristos. Dar liniste, am zis!!"
"Am inteles, boss."
"Acum, te rog sa violezi intestinele acestei capre spanzurate. E proaspat taiata, sa nu-ti faci griji."

Ce puteam sa fac? Spuneti voi. Il uram atat de mult pe Isus, incat eram in stare de orice. Mi-am dat jos pantalonii si am inceput sa fut capra aia pana a luat-o toti dracii. Acum eram pregatit sa devin un soldat al Satanei. Harul luciferic era acum in venele mele.

Dominic si triunghiul din cosmos (partea a II-a)

2010-04-09T02:48:00.002+03:00

O adevarata orgie avea loc in toaleta clubului. Simone era inconjurata de 20 de tipi goi. Erau acolo si membrii formatiei care tocmai cantase in club. Dominic nu mai avea cuvinte.
"Mortii tai de tradatoare, cu amaratii astia o arzi tu in mijlocul noptii?" striga el, desi nu era obisnuit sa foloseasca asemenea vulgaritati.
"Lasa-ma sa-ti explic, sweetie."
"Ce sa mai explici?"
"Pai, stii e prima data cand se intampla. Intelege si tu, am si baut putin, e normal sa mai exagerez din cand in cand."
"Lasa, ca stiu eu ca nu e prima oara. Ma crezi tu prost, dar ai uitat ca am un IQ imens. Am banuit inca din primele saptamani ca se intampla ceva dubios asa ca l-am sunat pe Ernest sa te urmareasca. Dovezile oferite de el au fost zdrobitoare. Erau niste poze in care.....dar mai bine nu mai zic. Oricum, toate erau cu unul sau doi tipi, niciodata nu te-a prins cu 20. Deci asta faceai tu la baie in tot timpul asta."
Acum Simone nu mai avea cuvinte. Mereu i-au placut barbatii si a apreciat sexul. Niciodata nu a putut sta doar cu un singur barbat. Asta era natura ei.
"Hai boss, nu te supara. Se distra si fata un pic." ii spuse solistul formatiei.
"Da fratica, asa-s femeile. Mai au nevoie si de aventura." adauga barmanul.
"Oh Carolina bala, hai vino-ncoa!" canta Romeo Fantastik care se afla si el acolo.
Dar Dominic nu avea cum sa nu se supere. Un asemenea act de nesupunere merita cea mai dura pedeapsa. In timp ce se gandea la urmatorul pas, de-odata a aparut si Ernest cu tot cu echipa sa de filmare.
"Buna seara, buna seara! Dar ce se intampla? Aceasta domnisoara intretine relatii sexuale cu 20 de barbati chiar pe la spatele prietenului ei? Ce aveti de comentat?"
"Dar m-au fortat, nu e adevarat ce se intampla, nu vreau sa ajung la televizor."
"Te-au fortat, ah? Cam des esti fortata de altii, nu crezi?" striga Dominic la ea, revoltat. "Macar recunoaste-ti fapta marsava."
"Hai ma, Dominic, nu mai vreau sa trec prin asta inca o data."
"Ahaaa, deci au fost antecedente."
"Ce o sa faci, Dominic? Ti-am aratat pozele pe care le-am facut lunile astea si toate filmuletele si acum esti in fata faptului implinit. Care este urmatoarea ta miscare?"
"Pai, cred ca o sa-i sparg arcada chiar in fata camerei."

A doua zi, Dominic se simtea prost. Nu a vrut sa o umileasca in asa hal pe Simone. Trebuia sa-si ceara scuze intr-un fel, poate chiar sa ramana prieteni in viitor, asa ca a sunat-o. Simone plangea si asculta VeritaSaga.
"Ce faci Simone?"
"Nesimtitule, m-ai facut de ras in fata tuturor. M-au vazut si ai mei la televizor si toti prietenii si toata lumea. Esti un porc fara sentimente. Cum ai putut sa-mi faci asa ceva??!!"
"Calmeaza-te te rog, frumos. Hai sa vorbim ca doi adulti."
"Ce sa mai vorbim? Mai am un pic si-mi tai venele cu lama."
"Hai, gata! Nu mai asculta muzica aia trista. Stii ca triungiul sfant te vegheaza oriunde ai fi."
"Ma pis pe tine de hipster si pe triunghiurile tale, lasa-ma in pace, nu mai vreau sa te vad in viata mea."
"Bine ma tarfa mica, cum doresti."
Si Dominic ii inchise telefonul in nas. Pentru prima data in viata simtea ca traieste.

Dominic si triunghiul din cosmos (partea I)

2010-04-09T01:21:00.001+03:00

Dominic nu a fost niciodata un tanar normal. De cand era mic dadea dovata de o inteligenta sclipitoare, acest fapt ducand la alienarea lui fata de camarazii lui de scoala si de intreaga societate pana la urma. Prietenii nu a avut deloc. Dupa ce mai multe incercari de a se integra au esuat, Dominic a decis pana la urma sa se izoleze. Avea doar 12 ani. Isi petrecea timpul citind, uitandu-se la filme de arta si ascultand muzica pretentioasa. Parintii lui, oameni simpli erau ingrijorati de lipsa lui de prieteni. I-au zis de nenumarate ori sa iasa prin fata blocului sa se joace cu ceilalti copii, dar Dominic nu-i suporta pe cei cu o inteligenta inferioara si cu activitati banale.

La scoala nu avea probleme, avea 10 la fiecare materie, fara exceptie. La BAC n-a copiat si l-a luat din prima si nu i-au placut nici drogurile, nici alcoolul de fapt. Bea doar absinth, bautura intelectualilor, cum le zicea el lui Sorica si Ion, parintii lui. Ei erau obisnuiti doar cu bauturi ieftine si au fost mirati cand fiul lor a dat o groaza de bani pe 5 sticle de absinth si s-a inchis in camera lui. Cand a iesit le-a zis ca a sarbatorit admiterea lui la facultate, invatand cursurile pentru primul an. Ei nici nu stiau ca daduse la facultate. L-au sfatuit de mai multe ori sa dea la medicina ca era foarte inteligent, dar el a refuzat, spunand ca vrea sa fie cu altfel de oameni. Dominic a ales sa dea la Arte, sperand ca acolo va gasi in sfarsit oameni cu interese asemanatoare.
Si spre uimirea tuturor, a gasit chiar o fata. Numele ei era Simone. Parintii ei erau francezi, dar ea se nascuse in Romania. La inceput a cam ezitat, ca nu mai vorbise cu o fata de varsta lui niciodata. Si ea parea un pic timida. Dominic isi zicea in gand ca a castigat jackpotul. O fata cuminte, virgina si inteligenta cu care sa-si petreaca restul vietii. Au inceput sa iasa prin oras, sa mearga in diverse cluburi si sa vorbeasca despre o multitudine de subiecte intelectuale. Iubeau chiar si triunghiurile. Li se pareau cele mai magnifice forme din Univers.

Totul era bine si frumos. Dominic se simtea cel mai fericit barbat din lume, dar parca ceva era dubios. De fiecare data cand ieseau, Simone se saluta cu o multime de tipi si uneori, pleca la baie si statea ciudat de mult. A intrebat-o cine erau tipii, si ea i-a raspuns ca erau fosti colegi de liceu si de generala. Oricum, nu mai avusese pana acum o prietena si nu prea stia cum mergeau lucrurile. A presupus ca e normal ca o fata sa-si petreaca atata timp la baie, ca doar se face frumoasa pentru el. Nici macar pentru un moment nu a banuit cruntul adevar.

Multe luni au trecut si totul parea sa fie bine, dar inevitabilul s-a intamplat. Intr-o noapte cand erau in club, Simone s-a dus din nou la toaleta. A asteptat Dominic cat a asteptat, dar deja trecusera doua ore si Simone nu parea sa se intoarca, asa ca a zis ca trebuie sa vada ce se intampla, poate i se facuse rau si nu avea cine sa o ajute. Se intampla des si asta. Ii cam placea bautura lui Simone. Cred ca nimeni nu se astepta sa vada ce a vazut Dominic cand a deschis usa toaletei din club.

Eu sunt platina si aur si argint (partea a II-a)

2010-03-29T22:15:00.011+03:00

Cu mult cash in buzunar, ne ducem pana la Viorica si Aurica, doua pizde bune rau frate. Fac ce vrea pula ta, daca ai bani ca sa le platesti. Le stiu pe campioanele astea doua de cativa ani. Le-am imbarligat chiar si la un menaj a troa, smechere rau fetele, sa moara fratii mei daca te mint. Oprim frumos masina pe alee la astea si Jean se da jos sa negocieze pretul. De data asta ramane Aurel si ma cearta ca am fumat fara el. Inca mai tinea minte, bulangiul. Ii cer scuze la fratele meu si ii spun ca nu m-am gandit, ca a vorbit drogul din mine, ca sunt alt om cand am spice-ul langa mine si ne impacam frumos.
Fumam noi un tampit si cand sa-l aprindem pe al doilea, auzim sirenele frate.
"Aoleu Aurele, vine politia sa ne ia toata marfa! Ascunde repede dolarii si marcile sa nu ne faca negre zilele!" strig eu la el cat pot de tare.
"Ce facem frate, il lasam pe ala in urma?" zice el in timp ce incerca sa ascunda Daimondu' si Specialul.
"Pai ce sa facem? Vrei sa ne prinda cu astea pe noi, nebunule? Stii ca sunt ilegale acum. Ne baga astia in sloboz la parnaie."
Si plecam in viteza frate, o luam dupa niste blocuri cu masina si dupa iesim repede pe sosea. Ma tot uitam in spate sa vad daca ne-au urmarit baietii, dar cred ca se duceau la tarfele alea sa le aresteze. Se pare ca Jean a cam belit carbasanu.
"Ce ne-am mai speriat ba, sa moara fratii mei." ii zic eu lui Aurel.
"Da boss, dar mi-e de Jean, pula mea. Ne-am cam pisat pe el."
"Fii destept ba, scapa cine poate. E vina lui ca a stat atat inauntru. Cat de greu poate sa fie sa convingi o tarfa sa ti-o suga pe bani putini?"
"Daca tu zici Banderas, daca tu zici."
Se vedea ca era afectat. Imi zicea pe nume doar cand era suparat rau pe mine.
"Frate, ti-am mai spus, nu aveam ce sa facem. Daca ne prindeau cu legalele ilegale, o luam la cioc de la gabori."
"Tu smenar, ai banu in buzunar, te cunosc, asta esti, un bisnitar. Puteam arunca spice-urile si nu aveau ce sa ne faca. Doar sa ne dea amenda ca am fost la panarame si sa stam o noapte pe circa. Dar am mai stat si n-am murit. Dar ai tu afacere cu de astea si nu-ti convenea sa le arunci. Te vede Dumnezeu, sa stii si tu, Banderas."
Nu mai aveam ce sa-i zic. A dat cartile pe fata. Asta eram, un bisnitar. Adevarul e, ca imi cam place luxu, hainele scumpe, pipitele. Se cam platesc scump, prostia si fitele, ce pot sa spun. Nu imi venea sa cred unde ne-au dus spice-urile astea. A ajuns sa se certe frate cu frate. Dar banu e ban, si trebuie sa-l fac, sa le arat la dusmani cine le e Nasu. Asa e viata de barosan, cateodata trebuie sa renunti chiar si la tovarasii tai cei mai loiali, ca sa traiesti in bogatie. Un boss e un boss pana la moarte.
Jean m-a lasat in fata blocului si a plecat fara sa-mi zici nici noapte buna. Toata noaptea n-am avut somn. Ma intorceam de pe o parte pe alta. Am aprins televizorul sa vad si eu ceva frumos, poate o pizda, un cur ceva, sa placa la baiat si dau pe Pro TV frate, la emisiunea aia a lui Maruta sa moara ma-sa. Si ce mi-e dat sa vad? Pe regele Guta, cum e imbracat ca un roacar cocalar de ala si canta muzica de aia de satanisti. Asta chiar ca a fost ultima palma primita pe ziua de azi, nu mi-a ajuns cate mi-a dat Dumnezeu. A trebuit sa se pise si pe artistul meu preferat. Pai fututi mortii ma-tii Isuse, de nu-ti iau eu toata familia in pula de sclav. Sa vedem noi cine are cel mai mare talent. Ai grija, ca vine bossu.

Eu sunt platina si aur si argint (partea I)

2010-03-22T21:04:00.000+02:00

Ma trezesc din nou deranjat de muzica cocalarilor alora de deasupra, Costin si Ionut. Sa ma cac pe ei de roacari jegosi ce nu se spala cu zilele. Le bat un pic in teava sa se calmeze dar sa le moara familia, aia doi dau muzica si mai tare. Parca o fac special ca sa ma enerveze. Pai sa vezi ce le-o coc eu la smecheri acuma, de sa se invete minte sa ma mai trezeasca asa devreme. Aprind combina si bag cel mai nou cd cu manele inregistrat la Roma, "Primavara Manelelor XXL". Si ma apuc eu sa dansez prin casa pe Salam si pe Sorinel de crestea inima in mine cand ma gandeam cat de talentat sunt si ce ma invideaza cocalarii aia de roacari. Imi torn si niste Noroc in cana si parca intra si mai bine manelele. Tzac pac, brrrrrrr tzaca, cant eu, dar pula-n pizda oricat mi-ar placea mie bautura si bairamul, mai mult imi place curvele si banul, sa mor daca te mint, asa ca ma duc repede sa fac un dus ca sa fiu gigea cand ies in cartier.
Ma spal eu bine, ma rad frumos sa fiu fin astea, ca sa nu le irit pe fete la bisboaca, ma dau cu parfum, cel mai mondial, chiar de la Hugo Boss. Acum mai trebuie doar sa ma imbrac. Ce noroc pe capul meu ca am fost in Europa saptamana trecuta si am cela mai originale haine acum: Armani, Versace, D&G si alte alea. Haine de barosani, n-ai ce sa zici. Prea bine sunt. Imi iau cureaua mea cu LED si bag sa arate "Liniste ca vine bossu". Prea mult noroc am de la Dumnezeu de imi da atatea lucruri frumoase. Ma mai parfumez un pic, ca sa le excite pe pizde cand ma miroase si cobor repede in fata blocului, ca ma asteapta Aurel si Jean. Ce m-am bucurat ca erau baietii cu masina. Asa putem raspandi talentul mai repede si le impresionam pe fete imediat. Se uda toate cand vad Mertzanul din '95 a lui Aurel.
Ii salut eu frumos pe baieti ne pupam pe obraz astea, ca asa fac mafiotii si ne urcam in masina ca sa mergem sa combinam ceva si mai incolo sa futem niste panarame. Aveau astia doi niste telefoane smechere si am zis sa le vindem ce pula mea. Dam noi o tura prin cartier, ne salutam cu toti smecherii si ne oprim la o scara unde i-am vazut noi pe Carlos si pe Roberto cu inca doua campioane de cartier. Stateau oamenii linistiti la o punga de seminte si un PET de bere. Coboara Aurel din masina sa vanda telefoanele si eu cu Jean ramanem sa facem un cui de la spice shop ca i-a mai ramas lui de mai demult, inainte sa le inchida astia. Mie nu-mi prea place drogurile ca sa zic asa, dar astea sunt ok ca-s legale deci sunt sigure, nu ai cum sa mori de la ele, cum a murit Fane de la dava acum cateva saptamani. Face Jean cuiu si ii zic sa-l aprinda ca pana termina Aurel murim aici. Bagam niste Parazitii ca sa fim pe feeling ca am vazut ca asa se zice acum, coboram geamurile si strigam spre Aurel "Da da, sa sugi pula de ziua ta!". Radem de ne cacam pe noi, evident. E buna rau marfa asta sa dea dracii, simt cum mi-o da la muschi. Terminam cuiu, termina si Aurel de vandut telefoanele, ne injura un pic ca am fumat fara el si ii zicem sa plecam la niste panarame ca stiu eu doua bune rau de se fut regeste. Avem si bani acum, ce ne mai trebuie?

Cateodata la sfarsitul zilei te gandesti ca ti-a dat Dumnezeu harul lui si te simti ca cel mai mare boss. Nici nu cred ca mai e nevoie ca sa ma prezint. Stiti deja... Eu sunt platina si aur si argint. Eu sunt o valoare. Eu sunt number one.

CornelBo$$ si PetricaNokia69 in "Infernul Alb: sarea de baie ce mananca suflete si dezbina familii" (partea a III-a)

2010-03-06T07:41:00.001+02:00

Trecusera deja cateva saptamanai iar Tal'ent si Cer'cel deja se obisnuisera cu sexul anal. Fane Frumosu' era bland si intelegator cu ei, niciodata nu ii lua prea tare caci stia ca cei doi erau incepatori in tainele anale. Mereu ii platea regeste si cei doi iti permiteau cele mai fine bunatati: Special gold, Cola, Kent Blue si shaorma de la Faraonu'. Saptamani treceau si totul parea prea frumos ca sa fie adevarat. Cei doi se lafaiau in munti intregi de praf magic. Parca era un vis.
"Este incredibil, Tal'ent."
"Da, Cer'cel. Ne-a pus Dumnezeu mana in cap de talentati ce suntem. Ne-a dat harul lui."
Dar orice poveste frumoasa are un sfarsit. Si se pare ca acest sfarsit nu este unul pe placul eroilor nostri. Intr-o zi rece de februarie pe cand Tal'ent ii facea o felatie lui Fane in intimitatea caminului sau, auzi la televizor o veste inspaimantatoare:
"Suntem in direct aici de la un magazin de vise din centrul orasului, unde cu putin timp in urma un tanar a decedat de la consumul de plante etnobotanice. Prietenii lui ne-au povestit ca nu cu mult timp inainte sa moara, acuza ca se simte rece si ca o va mierli in curand. Au crezut ca glumeste si au mai aprins niste tigari cu droguri, spun ei. Cand au vazut ca prietenul lor nu mai raspundea si incepuse sa faca spume la gura, s-au panicat si au chemat salvarea. Dar era deja prea tarziu, caci micutul Radu plecase deja dintre ei. Si Radu este doar prima victima al acestui flagel ce a luat sub asalt tara. Suntem convinsi ca dupa el vor urma si alti cativa mii de tineri."
Tal'ent se albise la fata. Niciodata nu s-a gandit ca ar putea fi ucis de special gold sau de alte produse legale. Credea ca daca sunt legale sunt si sigure, ca de aia sunt legale, nu? Alcoolul e legal si e sigur. E si normal. Dar sa fie special gold chiar asa un pericol? Sa fie oare la un pas de moarte? Oare era un drogat asa ca Marcel? Gandul asta il inspaimanta cel mai mult. Trebuia sa vorbeasca cu el. Dar intai trebuia sa treaca pe la Cer'cel sa-l avertizeze. Pleca repede de la Fane si se indrepta spre blocul lor. Isi zari prietenul chiar in fata scarii si se bucura ca va putea sa-i transmita mai repede vestea cea nefericita, dar mare i-a fost mirarea cand l-a vazut pe Cer'cel spart pe gard zicand "doamne cat imi place special goldu' ".
"Ba, Petrica, ce ai ba? Te vad palid rau. Ce s-a intamplat?"
"Cornele, am bagat la vena."
"O doamne. Ai luat-o pe calea acului. Acum nu te mai poti intoarce. Te-am pierdut pentru totdeauna prietene." spuse Cornele, isi lua fata in maini, se puse in genunchi si incepu sa planga ca un bebelus.
"Chill ba, nebunule. Nu vezi ce blana ma simt?" chiar cand rosti aceste cuvinte Petrica incepu sa tremure, se albi la fata, facu spume si atat. Acum era pa, pierdut, kaput.

Cateodata in viata, deciziile pe care le luam nu sunt intotdeuna cele bune. Petrica, zis si Cer'cel a simtit asta pe propria piele. Si-a irosit viata de tanar, a crezut ca poate prinde aripi apeland la stupefiante, a crezut ca poate visa mai frumos, daca viziteaza magazinele de vise. A vrut doar sa fie fericit, sa simta vantul cum ii mangaie fata si specialul narile. A fost prietenul meu cel mai bun si il voi iubi mereu. Desi de multe ori am gresit amandoi. Ca atunci cand in loc sa luam lapte praf pentru fratele meu mai mic, am luat special gold sau atunci cand Petrica si-a amanetat telefonul ca sa luam ceva bun de fumat. Vreau doar sa stiti ca am avut intentii bune. Se pare ca cel de sus si-a luat harul inapoi.

Aceste cuvinte le-a rostit Cornel la inmormantarea lui Petrica inainte sa-i aprinda un joint la mormant. Stia ca nu se va lasa niciodata de droguri si acum de cand magazinele de vise s-au inchis, si-a gasit un nou prieten in Marcel. Impreuna vor incerca toate substantele de pe planeta si isi vor praji creierul cum nu si l-a mai prajit nimeni niciodata. Dar mai intai e timpul sa asculte niste muzica electronica. Caci totul porneste de la sunete.

CornelBo$$ si PetricaNokia69 in "Infernul Alb: sarea de baie ce mananca suflete si dezbina familii" (partea a II-a)

2010-01-18T00:02:00.000+02:00

Calatoria lor a dat roade, caci Spice Shop-ul era deschis si au cumparat 10 plicuri, ca sa le ajunga toata seara. Banii au fost destui. Acasa la Petrica, cei doi junkisti au petrecut regeste pana la ivirea soarelui. Dupa ce i-a lasat efectul, amandoi s-au simtit deprimati si vroiau mai mult, asa ca pe parcursul urmatoarei saptamani, tot creditul pentru noul televizor HD cu mega super diagonala s-a dus pe special gold. Dupa o saptamana cu demonul alb, Petrica si Cornel erau daramati fizic, dar si psihic. Bani nu mai aveau nici macar de un pachet de tigari, iar mintile lor erau acum in alta lume. Vazusera in sapatamana asta, filmul Avatar, de peste 10 ori. De fiecare data pe special gold. Acum erau deprimati ca lumea lor nu era ca Pandora si ca nu erau albastri si ca nu vorbeau ca rastamanii. Filmul a avut un impact atat de puternic asupra lor ca si-au luat si alte nume. Petrica era Cer'cel, vanatorul neinfricat iar Cornel era E'di Tal'ent, marele aparator al naturii. De multe ori dupa ce ieseau de la cinema si asteptau sa inceapa urmatorul film, se asezau in parcare la mall, trageau special gold si isi imaginau lumea magica din Avatar si aventurile pe care le aveau acolo.
Dar acum totul se transformase in scrum, caci doar praful magic ii ajuta sa ajunga pe Pandora. Fara special gold erau prinsi in aceasta lume fara culori si fara oameni albastri. S-au gandit ei cat au putut de mult si se parea ca singura solutie era sa apeleze din nou la Marcel.
Cer'cel l-a sunat si au stabilit sa se intalneasca din nou in parculet. A zis ca s-ar putea sa-i ajute.
"Sa-ti traiasca familia de na'vi, Cer'cel, daca are asta marfa, ne-am scos. Putem sa revenim pe Pandora la timp ca sa salvam planeta de capitalisti."
"Adevarat graiesti, frate Tal'ent. In curand vom fi aproape de semenii nostri."

De data asta, cei doi l-au asteptat pe Marcel aproape o ora.
"Ce faceti baieti?" spuse el si isi scoase ochelarii Ray Ban, desi afara era foarte frig si ningea.
"Bine boss. Uite, vrem si noi niste special si am ramas fara bani."spuse Tal'ent tanjind sa calareasca poneiul alb.
"Pai uite cum facem, mai baieti. Stiu eu pe unu, Fane Frumosu', care are afacere cu special gold. Problema este, ca momentan nu are nevoie de nimic, mai ales de la unii ca voi, deci nu ma pot gandi decat la un singur mod in care il puteti ajuta."
"Spune Marcele, spune." striga E'di cu lacrimi in ochi gandindu-se cati copii na'vi vor muri daca nu fac mai repede rost de special gold.
"Treaba sta cam asa. Lui Fane Frumosu' ii plac foarte mult baietii tineri si voi cred ca sunteti perfecti. Cred ca v-ar putea da special, daca sunteti de acord sa-i oferiti in schimb niste favoruri mai indecente."
"Adica, sa facem sex cu el?" au zis amandoi in cor.
"Cam da, baieti. Va trebui sa faceti rost de droguri cu anusul de acum inainte."

CornelBo$$ si PetricaNokia69 in "Infernul Alb: sarea de baie ce mananca suflete si dezbina familii" (partea I)

2010-01-15T23:06:00.002+02:00

Cornel si Petrica, cunoscuti in anumite retele de socializare online precum CornelBo$$ si PetricaNokia69 erau doi tineri manelisti normali. Viata lor era invaluita in rutina, pana sa inceapa din nou sa vorbeasca cu prietenul lor vechi, Marcel. Auzisera la televizor despre droguri legale. Nicidoata nu au avut curajul sa ia cocaina sau sa fumeze iarba, sau sa bage pill-uri. Considerau ca drogurile sunt nocive si te afecteaza in moduri inimaginabile. Dar acum s-au inventat drogurile legale si daca sunt legale, sunt bune, nu? Evident ca sunt bune, doar sunt legale si nu prezinta nici un risc. Nu prea au inteles ei de unde se pot cumpara, ca reporterii nu au precizat cu exactitate, dar stiau ca Marcel era mare junkist. Se zvonea ca s-ar fi apucat chiar de heroina. Nu credeau asemenea nebunii, dar stiau ca bagase multe droguri. De alea cum vazusera ei in filmele cu afro-americani. L-au contactat pe mess si i-au zis sa se intalneasca in spatele blocului, in parculet, ca acolo nu prea era lume si era mai sigur.

Dupa ce l-au asteptat aproximativ 20 de minute, Marcel in sfarsit si-a facut aparitia.
"Ce ziceti baieti? Cu ce va pot ajuta?"
"Stii Marcele, am vrea si noi de alea, cum le zice ba?"
"Spice-uri ba."
"Da da, asa Cornele. Spice de alea de care arata la stiri."
"Dar nu mai bine vreti niste droguri adevarate? Am un verde bun si ceva pilluri foarte tari si poate un tovaras sa faca rost de lsd. Nu vreti sa ne anturam la ceva hardcore?" spuse Marcel salivand dupa stupefiante.
"Aoleu boss. Noi nu facem de astea. Drogurile sunt periculoase. Nu vezi ca moare lumea din cauza lor? Vrei sa fumez azi iarba si maine sa ma urc pe pereti ca sunt dependent de heroina? Hai ma, Marcele. Credeam ca suntem tovarasi, ce naiba. Deci sa-ti traiasca neamul, ne poti ajuta?" spuse Petrica autoritar.
"Ok frate. Hai ca va ajut. Sa mergem la Spice Shop atunci."

Cei trei plecare spre primul spice shop. Inauntru Cornel si Petrica au fost foarte impresionati de oferta variata de droguri legale. Pilluri, prafuri, produse de fumat. Si-au zis ca trebuie sa le incerce pe toate.
"Ce zici, Marcele? Ce recomanzi tu? Noi nu prea ne pricepem asa." a zis Petrica.
"V-am zis ce recomand, baieti."
"Nu, nu de alea boss. Hai te rog frumos. Vrem sa ne distram nu sa ajungem la spital." i-a zis Petrica in soapta.
"Atunci, nu stiu, luati si voi special gold. Ca e de petrecere astea."

Cei doi au luat 3 plicuri de special gold, ca aveau bani destui de la alocatie.
"Unde sa-l luam Cornele?"
"Pai nu stiu ba, Petrica, sa-ti traiasca neamul. Nu e vreun bairam ceva la care sa mergem?"
"Ba, nu cred. Dar cred ca au plecat ai mei de acasa la nunta la Florica, la tara. Putem merge la mine. Bagam niste muzica ceva, poate un film mai incolo. Ne simtim bine astea."
"Perfect atunci. Hai sa mergem."

Ajunsi la Petrica acasa, s-au instalat frumos pe canapea in fata mesei de sticla din sufrageri si au dat drumul televizorului pe Taraf TV. Trebuiau sa aiba o muzica placuta pentru experienta ce va avea sa urmeze.
"Cat sa luam Petrica?"
"Pai nu stiu, patroane. In Blow, ala de juca in Piratii din Caraibe ai vazut cat baga."
"Dar el era drogat, boss"
"Da ma fraiere, dar el baga cocaina. Cocaina e ilegala. De la asta nu patesti nimic frate, ce esti prost?"
"Ai dreptate pula mea. Deci sa bagam un plic intreg?"
"Da frate, bagam fiecare cate unu, si pe unu il impartim dupa."
"Asa, sefule."

Petrica lua o bancnota de 200 de ron, caci stia unde ascund parintii lui creditul pentru noul televizor si prizara amandoi cate un plic. Nimeni nu i-a pregatit pentru ce avea sa urmeze. Dupa 10 minute nu-ti mai puteau simti corpul si isi muscau buzele si interiorul gurii si isi clantaneau dintii. Fumau tigara dupa tigara si dansau nebuneste pe un mix minimal techno gasit pe net. Au inceput sa vorbeasca despre tot felul de lucruri si sa-si faca confidente. Se simteau una cu universul si imediat dupa, au bagat si plicul ce le-a mai ramas. Dar dupa ce s-a dus efectul, amandoi voiau mai mult si se simteau deprimati. Noroc ca Petrica a venit cu o idee salvatoare:
"Hai sa luam din creditul alor mei. Nu-si vor da seama daca lipsesc cateva milioane. In fond televizorul ala costa o suta si ceva."
Cu 500 de ron in buzunar, cei doi se indreptau acum spre Spice Shop, caci noaptea era lunga, era de-abia ora 23, si voiau sa o petreaca in stil mare.

Parintele Teodosie si lesul putrezit al Mantuitorul (partea a V-a)

2009-12-25T23:20:00.000+02:00

"Senzational doamnelor si domnilor. Nu pot sa cred cine a venit in studio. Pare incredibil, dar mantuitorul nostru, Isus Hristos e in direct aici, la OTV. Doamneee, ce ratinguri vom avea. Domnule Hristos, ce doriti sa le spuneti telespectatorilor nostri?"
"Sa stinga televizoarele si sa-si traiasca viata. Domnule Diaconescu, as vrea daca se poate un Jack Daniels si 100 de grame de cox. Vreau sa sarbatoresc a doua mea venire cum se cuvine. Si mai doresc doua prostituate japoneze. Vreau sa gust din ele cu nesat."
"Deci asta e a doua venire, domnule Hristos? Va pot spune Isus?"
"Imi poti spune Cristi daca vrei sa pastram o atmosfera mai amicala. Da, asta e a doua venire."
"Nimeni nu se astepta la asa ceva. Acum ce se va intampla, Cristi? Ii vei pedepsi pe infideli? Ii vei rasplati pe cei credinciosi? Vei eradica foametea si saracia? Vom trai toti in pace, fara razboaie?"
"Pai...nu chiar Dan. Vezi tu, ultima data cand am ars-o pe aici, s-au cam pisat baietii pe mine asa. Nu prea mi-a placut. M-au rastignit, m-au omorat, nu pot spune ca a fost o vizita foarte frumoasa. Nu era inca lumea pregatita pentru mine. Dar acum, vad ca lucrurile s-au cam schimbat. Am o groaza de adepti si cred ca ma vor primi cum se cuvine, ca pe un rege. Uite, deja a sosit cocaina."

Isus trase cateva liniute si se juca un pic cu sanii unei prostituate japoneze, apoi isi aprinse o tigara si se tolani in scaun.
"Nu stiu daca tine de destin sau nu, dar chiar aici se afla un preot, parintele Teodosie, care e implicat fara sa vrea intr-un scandal de mari proportii."
"Da..stiu de el. Parintele Iustinian si parintele Anton fac sex anal, santajul pe care Teodosie incearca sa-l faca nu inseamna nimic in ochii mei. Chiar a fost baiat bun ca i-a placut cocaina. Auzi Teodosie, ti-a facut si tie?" si Isus incepu sa rada necontrolat.

Teodosie era socat. Mesia era chiar langa el. Tragea cocaina, bea whisky si era indecent cu prostituate japoneze. Toata credinta lui de o viata se spulbera chiar acum in fata lui. Liniuta dupa liniuta, pahar dupa pahar, zeul lui scadea in ochii sai. Ar fi preferat sa fie crucificat din nou si sa planga cu lesul putrezit al Mantuitorului in brate, decat sa-l vada cum se distruge, cum se comporta exact ca un...muritor.

"Se pare ca te-ai intors chiar de ziua ta, Cristi. Ai planificat asta cu tatal tau, sau asa s-a nimerit?"
"In ultimul timp nu prea m-am inteles atat de bine cu tatal meu. Eu imi tot doream sa ma intorc pe Pamant si el imi tot zicea ca inca nu e timpul, ca nu e lumea pregatita, stii tu, chestii de gen."
"Da, evident. Toti avem probleme cu parintii."
"Asa, deja renuntasem la idee. Ma gandeam ca cine stie peste cate mii de an o sa ma mai intorc aici, cand vor fi toti atei si nu va mai avea nici un haz. Ma gandeam ca nici nu ma vor recunoaste si am intrat intr-o depresie din care parea sa nu mai ies vreodata. Atunci am ascultat mult black metal si grindcore. M-a incantat nespus albumul Butchered at Birth de la Cannibal Corpse. Daca nu era aceasta formatie nu cred ca mai reuseam sa-mi revin."
"Stai un pic Cristi. Va rog sa puneti titlul "Cannibal Corpse, muzica Domnului." Asa..acum poti continua."
"Cand credeam ca nu mai exista speranta, tata m-a surprins. A venit la mine intr-o zi si mi-a zis "Fiule, cred ca e timpul pentru a doua ta venire. Te rog sa te pregatesti. Vei pleca de ziua ta." Nu-ti poti imagina cat de fericit am putut sa fiu. Tatal meu imi pregatise un Chevrolet Impala tras de cai de foc si am aterizat chiar in Piata Romana. Am parcat langa masina ta Dane, sper sa nu te superi."
"Nici o problema, Cristi, stai linistit."
"Auzisem multe despre OTV, asa ca m-am hotarat sa trec un pic prin studio si sa discut cu fanii mei."
"Si cat intentionati sa stai pe Pamant?"
"Pai inca nu am stabilit nimic. Dar cand ma voi plictisi voi pleca. Evident, ca atunci se va despica Pamantul si Antichristul va conduce lumea alaturi de cei asemenea lui, dar nu va ingrijorati, mai e destul timp pana atunci."
"Ne puteti da niste indicii despre Antichrist? Sa stim de cine sa ne ferim."
"Eu credeam ca deja v-ati dat seama. Dar sa revenim la chestii mai serioase. Discutia asta se lungeste fara sens si eu am multe treburi de facut. Te rog sa ma scuzi Dan, a fost o placere pentru mine sa vin la tine in emisiune si sa-mi anunt venirea, dar acum trebuie sa ma duc sa fac sex cu niste minore din Thailanda."
"Incredibil, acesta a fost Isus Hristos, Mantuitorul nostru. Ne revedem din nou maine la aceeasi ora cu alte detalii picante despre vizita lui Mesia si poate cu niste imagini din cluburile pe care le va frecventa."

Doi tineri aflati la o petrecere de Craciun, intr-un apartament din Rahova s-au oprit din dansat pe Puya cand atentia le-a fost atrasa de venirea Mantuitorului la OTV.

"I-auzi Costine, Antichristul exista si va domni alaturi de cei asemenea lui."
"Am auzit, Ionute. Ce propui sa facem?"
"Pai ce am facut si pana am fost abatuti de la calea noastra."
"Hail Satan?"
"Hail Satan!!!"

Parintele Teodosie si lesul putrezit al Mantuitorul (partea a IV-a)

2009-12-24T19:57:00.000+02:00

Parintele Anton si parintele Iustinian faceau sex anal plin de pasiune in chilia lor, cand emisiunea lui Dan Diaconescu le atrase atentia.
"Uite-l pe Teodosie." striga Anton surprins.
"Doamne Sfinte, ce mai face nebunul asta? Hai, baga-mi repede candela in anus si hai sa ne uitam la OTV."
"Nebunatic mai esti Iustinele. Hai, primeste-l pe Mantuitor in tine."

In timp ce Iustinian si Anton isi consumau iubirea, Teodosie avea probleme mai importante. Aflat la OTV astepta cu sufletul la gura sa intre Augustina in direct si sa se termine cu toata mascarada asta. Ce urma sa faca era un pacat, dar trebuia sa faca asta, pentru Dumnezeu, nu pentru altcineva. Afundat in meditatie, il trezi vocea lui Dan Diaconescu.

"Dar ce se intampla, doamnelor si domnilor? Senzational. Deliric 1, cel care a pretins ca ar fi ucis-o pe Elodia, a intrat in direct. Incredibil. Este adevarat domnule Deliric? Este adevarat ca ati ucis-o?"
"Da, pot spune ca am ucis melodia."
"Senzational!!! N-am mai vazut asa ceva. Deliric a recunoscut ca a ucis-o pe Elodia. Incredibil. Cum ati facut-o?"
"Cu beat-uri grave de iti sparg fata."
"Nu pot sa cred. Deliric a batut-o si i-a spart fata Elodiei. Macar ne puteti spune unde este ingropata?"
"Pai, o puteti gasi pe site-ul si pe blogul meu, jupiterestru."
"Da, trebuie sa iesim din direct si sa chemam politia sa-l aresteze pe Deliric. In sfarsit, am gasit ucigasul Elodiei. Acum sa revenim la parintele Teodosie. Va rog sa puneti titlul "Santaj in casa Domnului".

Fericit ca in sfarsit se va discuta despre cazul lui extrem de important, Teodosie se pregati sa spuna cateva cuvinte, dar fu intrerupt din nou de domnul Diaconescu.

"Stati un pic parinte, ca a intrat in direct profesorul doctor Leonida Bucium si vrea sa ne avertizeze."
"Dragi confrati gorilieni, domnule Dan Diaconescu, parinte Teodosie, am intrat in direct acum ca sa va transmit un mesaj extrem de important pentru viitorul rasei noastre, despre pericolul cosmic ce ne paste de Revelion. Va rog frumos sa nu intrati pe hadesrecords.com, site-ul Satanei, recipientul prin care Lucifer va pasi in lumea asta. Noi incercam sa exorcizam acest site si sa inlaturam pericolul dracesc ce se afla in jurul lui, dar nu putem sa o facem fara ajutorul vostru. Asa ca va indemn pe toti, sa incetati sa accesati acest site. Stiu ca o sa fie greu, si eu iubesc Veritasaga enorm, si am plans la concert, cand l-am vazut pe Praetor, dar trebuie sa facem sacrificii pentru binele gorilian. Sper ca baietii din aceasta formatie sa-si dea seama de pericolul reptilienilor si sa vada lumea cu alti ochi. Impreuna cu amicul meu Lorin Fortuna va dorim un An Nou Gorilian Fericit si fie ca Preamaritul Titan sa va binecuvanteze."
"Frumoase cuvinte, domnule Leonida. Aproape ca mi-au dat lacrimile. Deci senzational, sa nu uitati doamnelor si domnilor, hadesrecords.com e site-ul Satanei."

Teodosie era pur si simplu uimit. Nu mai auzise asemenea aberatii in viata sa. Nu se asteptase ca discutia sa evolueze intr-un asemenea hal. Oare va mai suna Augustina? De fapt, nici nu il mai interesa. Putea sa afle toata lumea de faptele lui necugetate. Pana la urma Anton si Iustinian faceau sex anal si au fost iertati. El de ce nu ar fi iertat pentru ca a ascultat Prodigy si a bagat putina cocaina? Vroia doar sa se intoarca in chilia sa si sa doarma. Nebunul asta l-a tinut aici pana la 4 dimineata si nu dadea semne sa fi epuizat din subiecte.

"Unde plecati parinte Teodosie?" striga Diaconescu cand il vazut ca dadea sa se ridice de pe scaun.
"Bag pula-n creierii tai si in emisiunea ta de cacat. Sa ma ierte Domnul pentru cele spuse, dar ma duc sa dorm."

Cand sa iasa pe usa o lumina puternica acoperi totul si o forta misterioasa il impiedica sa deschida usa.
"Nu aceasta este calea!" striga vocea omniprezenta.

Parintele Teodosie si lesul putrezit al Mantuitorul (partea a III-a)

2009-12-10T15:48:00.000+02:00

Acum Teodosie se afla in chilia lui si ceilalti preoti il ajutau sa-si revina, dupa ce lesinase in mijlocul slujbei. Aproape inconstient pe canapea, Teodosie isi amintea o spovedanie care l-a marcat profund.
Acum cateva luni in biserica intra un tanar cu par lung, imbracat din cap pana in picioare in piele si cu o sabie la brau. I-a spus ca il cheama Ionut, dar prietenii il stiu sub numele de Odin, defloratul de fecioare, inamicul Domnului, devoratul luminii, cel ce se caca intuneric, minionul Satanei si alte nume blasfemice. Acest tanar vroia sa-l accepte pe Dumnezeu, caci s-a abatut de la calea cea dreapta cu mult timp in urma si era urmarit de zeci de pacate care il vor duce cu siguranta in iad.
Intrigat de acest suflet ratacitor Teodosie incepu ritualul spovedaniei. Ii puse sutana peste cap, rosti cateva rugaciuni si il ruga pe Ionut sa-si marturiseasca pacatele. Teodosie nu a stiut ce il asteapta caci dupa ce Ionut a terminat, a ramas stana de piatra. Nu mai auzise atatea pacate in viata lui. Acest tanar a sacrificat o capra si a urinat pe Biblie. Nici daca ii spunea sa plece in munti si sa renunte la toate lucrurile lumesti pentru totdeauna, n-ar fi fost de ajuns ca sa-si plateasca faptele.
Cat timp Teodosie statea mut de uimire gandindu-se la faptele lui Ionut, ii veni in minte noaptea cand a facut pentru prima data sex cu Augustina. Atunci trupul lui se transformase in cel a lui Hristos, iar Augustina se infrupta din carnea lui. A pacatuit enorm in noaptea aceea, dar stia ca Dumnezeu l-a iertat. Daca el a putut fi iertat, atunci de ce sa nu-l ierte si pe acest tanar si sa-i redea tinerea inapoi, sa se bucure de culori si de lumina, sa iasa din aceasta gaura neagra existentiala.
"Fiul meu, pacatele tale sunt groaznice, dar cel de sus iarta mereu. Acum trebuie sa te comporti ca un adolescent normal, sa faci lucruri normale, de tineri, sa renunti la caile tale intunecate si evident sa-l slujesti pe El. Te rog, sa-l trimiti aici si pe prietenul tau Costin. Trebuie sa se lepede si el de Satana."
Revenind in timpurile noastre, Teodosie reusi sa-si revina din starea de lesin/introspectie/flashback si acum stia exact ce trebuia sa faca.
"Multumesc Doamne!!!" striga el.
Grabit iesi din chilie, se urca in Mercedesul lui nou si ii spuse soferului sa-l duca in Piata Romana, la sediul OTV. Stia ca acolo o sa gaseasca ceea ce cauta.

"Senzationaaaal!!!!" striga Dan Diaconescu.
"Avem stiri de ultima ora. In studioul nostru tocmai a intrat nimeni altul, decat parintele Teodosie. El spune ca are informatii compromitatoare despre o anumita maicuta care duce o viata dubla. Ziua slujeste la biserica, iar noaptea face striptease in cele mai luxoase cluburi bucurestene. Incredibil doamnelor si domnilor, incredibil dar adevarat. Teodosie spune ca nu va dezvalui numele acestei maicute, daca aceasta accepta un targ. In ce consta acest targ, nici el nu a vrut sa ne spuna. O asteptam sa intre in direct si sa vorbeasca cu parintele Teodosie. Dupa acest caz, vom investiga din nou disparitia Elodiei si vom intra in direct cu Deliric 1 care pretinde ca ar fi ucis-o. Dar acum, un scurt moment muzical cu Roxy Manelista."

Acum o saptamana cand citea Click in bancheta din spate a Mercedesului, vazu o poza cu o femeie focoasa ce facea striptease in Bamboo. Atunci nu i-a dat atentie, dar dupa accidentul din biserica, si-a amintit unde o mai vazuse. Era chiar Augustina. Mereu banuia ca nu era dedicata domnului 100 %, dar acum era sigur, si avea instrumentul perfect pentru a o santaja.

Parintele Teodosie si lesul putrezit al Mantuitorul (partea a II-a)

2009-11-18T04:14:00.000+02:00

Aceste amintiri il zdruncinau pe Teodosie in interior. Cum a putut el sa fie atat de orb si sa nu urmeze legile sfinte lasate de mii de ani? Acum va platit pentru greselile sale. Nu era corect. Erau alti si mai rai decat el si acestia erau crutati. Dar el era om al Domnului. Trebuia sa dea un exemplu bun. Se simtea coplesit de atatea ganduri. Dar deja era tarziu, trebuia sa mearga la slujba.
Dar cata lume era astazi in biserica. Nu mai vazuse niciodata atat de multi crestini in aceasta mica biserica de cartier. Dar toti erau speriati. Gripa porcina si pasapoartele biometrice anuntau venirea apocalipsei iar multimea cauta raspunsuri. Slujba de azi parea ca o sa fie una grea si plina de tentatii caci in primul rand stateau 3 domnisoare cu un decolteu imens si fardate strident. Venisera si ele sa auda cuvintele Domnului. Mai in spate 3 tineri mancau seminte si radeau, dar nu-i nimic, e bine ca au venit la biserica, Dumnezeu iarta pe toata lumea.
"Dragi credinciosi, trecem prin vremuri grele. Ispita este la tot pasul. Satana incearca sa puna stapanire pe libertatea noastra. Semnul fiarei o sa ajunga peste tot. Pasapoartele biometrice, gripa porcina, Remus Cernea, muzica rock, astea sunt semnele Satanei. In aceste momente de cumpana ale neamului nostru doar Dumnezeu si Gigi Becali ne mai pot salva.."
Doua batrane lesinara cand auzira numele lui Becali.
"Da, da. Cuvintele Domnului sunt grele, dar adevarate."
In timp ce parintele Anton isi continua slujba si incerca sa deschida ochii crestinilor de rand, Teodosie nu putea decat sa se gandeasca la acel rave fatidic care i-a marcat existenta.

Incepuse ca orice petrecere normala: femei frumoase, bauturi tari, muzica satanica. Dar la un moment dat o vazu pe ea. Fata de pe culoarul facultatii. Prima data a crezut ca are vedenii, dar era adevarata, era chiar acolo si se uita la el cu o privire seducatoare.
"Ce faci frumosule?" il intreba ea provocator.
"Uhm...pai...am venit si eu pe aici..Doamne, ce pacatos sunt." si incepu sa planga.
"Of of..Trebuie sa stii si sa te distrezi cateodata. Sa tii minte ca Dumnezeu te iarta si chiar se bucura cand te mai eliberezi de stresul cotidian. Hai cu mine sa-ti arat ceva."
Augustina il duse pe Tudor intr-un dormitor si inchise usa.
"Ce o sa-mi faci?"
"O sa te fac sa te simti bine, dragul meu."
Scoase o icoana din geanta, si o punga cu un praf alb. Facu cateva liniute si ii intinse un pai lui Tudor.
"Hai..trage."
"Dar..ce e asta?"
"E cocaina. O sa te faca sa te simti bine."
Se pare ca in acest moment Satana puse stapanire pe el caci nu se putea gandi decat la praful alb din fata lui si la sanii voluptosi ai Augustinei. Tudor trase liniutele si se intinse pe pat.
"Acum hai sa facem sex." spuse Augustina si scoase un prezervativ din geanta.
"De unde ai ala?"
"Un amic de-al meu face avere cu Diurex. Am mai multe. Sper sa ne ajunga toata noaptea. Acum vreau sa faci dragoste animalica cu mine si sa fii neindurator. Gandeste-te ca eu sunt Iuda si l-am tradat pe Hristos. Crucifica-ma, mantuitorul meu!!! Spala-ma de pacate!!!"

Aceste tipete de placere inca ii bantuie visele lui Teodosie. Chiar si acum, dupa atatia ani, se trezea transpirat la ora 03:00 si spunea rugaciuni ca sa fie aparat de pacatul onaniei. Dar cine putea stii aceste lucruri? Nu le-a mai spus nimanui. Doar el le stia. El si Augustina.
"Doamne Sfinte!!!" striga Teodosie in mijlocul predicii lui Anton si scapa candela pe jos.

Parintele Teodosie si lesul putrezit al Mantuitorul (partea I)

2009-11-18T01:18:00.005+02:00

Parintele Teodosie se framanta in chilia lui. Primise un e-mail ingrijorator de la un anume ziarist, nu si-a spus numele, care il ameninta ca o sa dezvaluie lucruri din trecutul sau. Daca va afla lumea faptele lui nesabuite din tinerete va deveni rusinea bisericii. Nu-si va mai putea profesa meseria sfanta. Va ajunge un paria si va scadea si in ochii Domnului. Oare ce putea sa faca? Ruga era singura solutie, asa ca se puse in genunchi si incepu sa se roage:
"Doamne, stiu ca am fost un pacatos. Am gustat din fructul interzis si m-am dedicat placerilor carnale cu multe femeie si multi barbati. Chiar am savarsit si pacatul grav al malahiei, cel ce te lasa orb si cu par in palme, dar m-am schimbat Doamne. Sunt un alt om acum. Te slujesc cu ochii inchisi si nu-ti pun la indoiala vorbele sfinte. Nu vreau ca lumea sa afle acele lucruri. Trecutul e menit sa ramana in urma. Te rog doamne, fa sa dispara aceasta napasta."
Cu lacrimi in ochi, parintele Teodosie incepu sa zica Tatal Nostru si sa faca matanii. Disperarea se vedea in fiecare gest. Ca sa poata gandi clar scoase o icoana cu Isus dintr-un sertar si isi facuse 2 liniute de cocaina pe ea. Era singurul lui viciu: cocaina. Il avea inca de cand era la teologie si trebuia sa stea pana tarziu sa invete. Cocaina si rugaciunea l-au ajutat sa ajunga unde este acum si de aceea nu se va desparti niciodata de ea. Aceasta printesa alba ce il calauzeste prin intuneric. Isi puse niste muzica bisericeasca pe iPod si incepu sa-si aminteasca de vremurile cand era rebel si nu asculta de cuvantul Domnului.....
Anul era 1995 iar Teodosie era in anul 3 la Teologie. Pe atunci, lumea il stia drept Tudor, un mare fan The Prodigy. Stia pe de rost fiecare piesa de pe cele doua albume ale lor desi ii asculta pe ascuns, caci in camin muzica lumeasca era interzisa. Toti colegii sai ascultau cantari bisericesti la walkman, dar el se ascundea in baie, sau pe unde apuca si asculta The Prodigy. Iar noaptea, cand toata lumea dormea, se furisa din camin si mergea la niste "rave-uri" organizate prin diferite apartamente. Ce se intampla acolo era de nedescris. Alcool, femei, muzica draceasca. Dar mereu, Tudor se abtinea de la toate acestea, in afara de muzica. Muzica era singurul lucru la care nu putea renunta. Dar totul s-a schimbat cand a intalnit-o pe Augustina. Si ea era stundenta la Teologie. Augustina a fost trimisa de parintii ei din SUA, sa traiasca in saracie, in Romania, ca sa fie mai aproape de Dumnezeu si de cele sufletesti. Ei nu stiau, dar Augustina era dependenta de cocaina si a adus cu ea, pe langa cartile de cult si un kg de cocaina. Isi amintea si acum atat de clar prima intalnire cu ea, primele ei atingeri pe culoarele facultatii cand din greseala a intrat in ea si si-a scapat pe jos Biblia.
"O Doamne, ce am facut. Te rog sa ma ierti. Sunt neputincios. Dumnezeu sa aiba mila. Ce am facut?? Mi-am batut joc de sfanta biblie."
"Nu-i nici o problema. Nu te mai agita atat. Multa iertare zace in inima Domnului."
Tudor a plecat cu o erectie dupa intalnirea asta si de rusine s-a inchis in baie sa se masturbeze. Era prima data cand face asa ceva, dar era atat de confuz. Aceasta femeie era minunata. Trebuia sa gandeasca clar. Diseara va merge la un nou "rave". Muzica il va ajuta sa revina pe calea cea buna.

Steven si Micul Paris (partea a IV-a)

2009-11-17T01:47:00.000+02:00

Oare cate ore mai sunt pana la LA? Se intreba Steven nerabdator si isi verifica ceasul din 5 in 5 minute. De-abia astepta sa ajunga din nou in siguranta acasa. Prea multe s-au intamplat in ultimele 24 de ore si deja simtea ca nu mai putea tine pasul cu stilul de viata hardcore din Romania. Era bucuros ca a scapat cu viata. Dar sa ne intoarcem in urma cu o zi.
"19:10"Steven si prietenii lui noi se indreptau spre Suburbia. I-a fost promisa o noapte de neuitat. Va putea sarbatori cum se cuvine noua lui afacere de import-export."19:20" Dar mai intai trebuiau sa se opreasca sa bea ceva. Au cumparat de la primul magazin non-stop 5 pet-uri de bere, 3 sticle de Polar, 2 de Unirea si evident, suc ca sa combine minunatele bauturi."19:30"Steven si tinerii punkisti s-au adunat intr-un gang de langa Suburbia ca sa se incalzeasca pentru adevaratul party.
"You want some pills, boss?" il intreba unul dintre ei.
"What kind of pills? Ecstasy?"
"No. No ecstasy. Ecstasy is expensive. But I've got something just as good. Here, try these. These are called regenoane. Good romanian shit."
"20:30"Steven era deja foarte mort de la alcool si de la regenoane si se gandea cu spaima ca in curand va trebui sa intre in club si sa bea si acolo, poate chiar sa se drogheze cu ceva si mai tare decat regenoanele. Evident ca asta s-a si intamplat. La intrarea in club a fost acostat de un tanar cu bretonul in ochi.
"Ia boss, bea de aici." si ii dadu o sticla de Cola.
"What's this?"
"Tantum rosa. Good romanian shit. Drink all of it."
Steven bau sticla de cola si intra in club desi de-abia mai putea sta in picioare.
"21:10"Steven deja vedea luminite si avea foarte multa energie. Si-a dat jos costumul si acum dansa in boxeri si pantofi pe mesele din Suburbia. Doi bodyguarzi l-au luat pe sus si l-au aruncat in strada spunandu-i frumos:
"Futu-ti mortii ma-tii de drogat."
"21:20"Steven se plimba pe strazile din centrul vechi dezorientat cand observa ca avea portofelul in boxeri si se gandi ca lucrul cel mai bun pe care il poate face acum este sa manance o shaorma.
"23:00"Steven ajunse la piata 1 Mai si incerca sa comande shaorma dar nu putea sa scoata nici un cuvant. Ce bine ca tocmai atunci treceau niste baieti si a reusit sa le faca semn sa vina sa-l ajute.
"Ce vrei boss, sa moara Franta!? Zi repede ca ma grabesc sa iau niste timbre."spuse un tanar cu hanorac Hades Records.
"Lasa-l miez, nu vezi ca e mort. Pe ce esti boss?"
"Want shaorma."
"Ba esti nebun? Ce shaorma sa vrei? Ai bani la tine?"
"Bani?"
"Money boss, cash."
"Yes. Have a lot of cash."
"Pai zi asa boss. Hai sa luam timbre."
"00:00"Steven isi facuse deja alti prieteni si cu ajutorul lui financiar reusisera sa cumpere 10 timbre. Fiecare lua cate doua si asteptara efectul substantei lui Hoffman.
"01:00"De aici Steven nu mai tinea minte nimic.
"19:10"Steven se trezi in avion intr-un tricou cu Hades Records, dar tot in boxeri. Habar n-avea cum a ajuns acolo, dar se parea ca avionul deja decolase. Nu putea sa zica decat:
"Motherfucking romanians. They like it raw."

Steven si Micul Paris (partea a III-a)

2009-10-30T23:20:00.000+02:00

La ora 12, Steven era deja in piata romana si il astepta pe Fane Frumosu' ca sa discute despre noua lor afacere. Pe Fane l-a gasit pe hi5 si parea un domn de incredere si foarte elegant, toate hainele sale fiind de la Gucci, Armani si Hugo Boss. Si Fane era dornic sa-si deschida o afacere, asa ca Steven i-a propus sa fie parteneri.
La 12:30, Fane ajunse, dar nu singur si cu un transalator.
"Salut boss. Eu sunt Fane Frumosu. Asta e Marcel. El stie americana asta. E scolit bine. E la liceu. Neam de neamul meu n-a trecut de clasa a 7-a. Se zice ca bunicul ar fi ajuns in clasa a opta, dar l-au exmatriculat. Om intelept si bunicul meu. Dumnezeu sa-l odihneasca. Dar sa lasam harneala. Hai sa trecem la bizniz. Cum ziceti voi americanii. I-ai tradus ba?" ii zise lui Marcel si ii dadu o palma peste ceafa.
"Imediat boss. He is Beautiful Fane. I am translator. He doesen't know american. Me I know. Me in high school. He wants start business right now."
"Have you thought about what are we going to do?"
"Intreaba daca te-ai gandit ce vrei sa faci."
"Spune-i ca vreau sa fac o firma de import-export."
"He wants start a import-export firm."
"I think I understand. So, what are we importing?"
"Haine boss. Armani, Gucci, Versace, Hugo-Boss, Louis Vuitton. Cele mai haladite haine de n-a vazut America in viata ei sa moara familia de te mint barosane."
"Clothes, boss. Armani, Gucci, Versace, Hugo-Boss, Louis Vuitton. The most sick clothes that America has ever seen in her life to die my family if I lie to you, big boss."
"That sounds great. And, what about exporting?"
"Pai exportam telefoane, patroane. Am baieti, davisti de astia inraiti, care se plimba prin autobuze si fura si ei ce apuca. Le aduc la mine, le dau niste bani sa-si ia niste bile, sa reziste pana maine si dupa le vand in Germania, Ungaria, unde vrea pula mea de boss, sa mor de te mint. Nu-i spune ca furam, ca dupa nu se mai baga haladitu asta sa moara familia."
"Da boss. Fane say that he has phone shop. And he buys phone cheap, and sells not cheap in Germany, Hungary."
"I think we have a deal, mister Beautiful Fane."
"Yes boss, deal." si Fane Frumosu' ii stranse mana.
Steven era foarte incantat de noua afacere. Se astepta sa-si scoata niste bani frumosi din chestia asta si cu putin noroc, in cativa ani se va intoarce in California si poate Susan, prietena lui, il va primi inapoi. Fericit, s-a gandit ca nu strica ca in noaptea asta sa-si faca un pic de cap, mai ales ca la hotel, conditiile erau mizerabile. Dar nu stia in ce club sa se duca asa ca incepu sa intrebe lume pe strada despre distractiile din Bucuresti. Se astepta ca oamenii sa fie mai deschisi dar majoritatea il ignorara. Cu moralul la pamant Steven se aseza pe treptele de la TNB si isi aprinse o tigara.
"Salut boss, ai si tu o tigara?" il intreba un tanar cu lant la blugi si cu creasta.
"I don't speak romanian."
"A cigarette, and a light. I forgot mine at home."minti tanarul.
"No problem. Hey, do you know of some wild parties? I want to celebrate."
"Do I? I know of a wicked party, mate. Come with me and my comrades."
Steven pleca cu tanarul punkist si cu prietenii lui in cel mai in voga club dupa spusele lor, Suburbia. Era foarte incantat sa vada cum petrecea tineretul roman si dorea sa se simta din nou, ca in tinerete. Se pare ca a fost o zi productiva.

Steven si Micul Paris (partea a II-a)

2009-10-25T22:09:00.000+02:00

Steven s-a trezit foarte devreme. Nu pentru ca era prea odihnit si nu mai putea sa doarma sau pentru ca avea ceva foarte important de facut, ci pentru ca pe partea cealalta a strazii cineva spargea asfaltul si facea o galagie infernala. S-a mirat ca aici lumea munceste atat de devreme si nu a putut decat sa fie mandru ca se afla intr-o tara de oameni harnici. S-a imbracat repede si a trecut peste dus caci acum nu avea apa deloc, spre deosebire de seara trecuta cand macar avea apa rece. Imbracat cu haine de la cele mai luxoase firme, dar murdar, Steven s-a aventurat in jungla urbana numita Bucuresti. Dar intai trebuia sa manance ceva. Nu putea sa-si inceapa ziua pe stomacul gol. In LA, in fiecare dimineata avea un mic dejun satios, consistand din diverse fructe, waffles, muffins, oua, cereale, cafea sau ceai, acestea variind in functie de zi. Spera sa gaseasca si aici un local care sa serveasca asemenea bunatati, dar mare i-a fost mirarea cand a mers aproape 40 de minute si nu a gasit nimic de acest fel. Lihnit de foame, Steven, s-a hotarat sa-si calce pe orgoliu si sa manance de la un fast food. A gasit pe langa hotelul lui un fast food numit Döner kebab. Nu parea foarte igienic, dar cum altundeva nu a gasit deschis, s-a gandit ca asta e ultima lui solutie daca nu vrea sa moara de foame.
"Hello. I'd like a hamburger please."
"Poftim boss?"
"A hamburger. No pickles."
"Esti american deci. Ia sa te storc eu de bani, futu-ti mortii ma-tii de hot."
"What did you say?"
"Nu intelegi. Ce bine. Sa-ti iau fata in pula, ba cacatule. Yes, hello, nice to meet you."
"Oh. It's my pleasure. So, I'd like a hamburger."
"No hamburger meat. Truck not arrive. Arrive at ten."
"Too bad. What else do you have?"
"Sa-mi plimb coaiele prin gura ta, partarule."
"I don't understand what you're saying."
"Da, pai daca esti un american imputit. So, we have shaorma."
"Ok. Can i have one shaorma please?"
"Big or small?"
"Big. I'm pretty hungry."
"With everything?"
"What do you mean by everything?"
"Adica cu de toate in mortii ma-tii de redus mintal. Uite aici, ceapa, castraveti, varza, rosii, sos," si arata spre recipientele cu toate aceste bunatati.
"Well, let's see. I don't want pickles and onion. And if you can, don't make it spicy."
Shaormarul se uita dubios la Steven si nu prea intelese ce a zis asa ca i-a pus de toate, pentru ca asa mananca un barbat adevarat o shaorma.
"Here. Take shaorma. Fifty lei."
"Thank you. You've been very kind."
Steven pleca multumit ca a dat atat de putin pe un mic dejun consistent si se aseza pe o banca sa-si manance shaorma. Mare i-a fost mirarea cand a vazut ca shaormarul simpatic i-a pus tocmai lucrurile pe care nu le dorea, adica ceapa, castraveti murati si sos picant. Dar viata merge inainte iar Steven isi lua micul dejun, trist pe o banca murdara, langa un aurolac care dormea.
Cu shaorma terminata, cu un teanc de servetele consumate langa el si cu mainile inca pline de sos , Steven se indrepta spre Piata Romana ca sa se intalneasca cu noul lui partener de afaceri, Fane Frumosu', Beautiful Fane, cum ii zicea Steven.

Steven si Micul Paris (partea I)

2009-09-27T14:09:00.000+03:00

Steven Gheorghe era un yuppie de 30 de ani nascut in Romania, dar stabilit in Statele Unite inca de la 5 ani. Putin isi mai amintea despre Romania, iar limba o uitase, asa ca a hotarat sa se intoarca in tara lui natala si sa inceapa o afacere, caci in SUA, lucrurile nu mergeau atat de bine pentru el. Prietena il parasise, nu stia cat mai avea sa-si pastreze slujba si deja stilul lui de viata luxos si dependenta de cocaina isi spusera cuvantul. Isi va vinde casa din Hollywood si va deschide o afacere de succes in Romania, chiar in capitala, in Bucuresti. Nu mai tinea minte exact cum statea treaba acolo, asa ca si-a cumparat un ghid si de-abia astepta sa vada Micul Paris. Pozele din ghid erau exceptionale si se astepta sa vada un oras la fel de frumos ca Parisul.
Se imbraca elegant pentru aceasta calatorie. Vroia sa faca o impresie buna in Romania. Purta niste pantofi Hugo Boss, pantaloni Ralph Lauren crem si un blazer de la Burberry. Bineinteles ca nu lipsea geanta de voiaj Louis Vuitton si ochelarii Ray Ban. Auzise ca romanii sunt mari fashionisti si nu vroia sa se faca de ras in fata acestor zei ai modei si al bunului gust.
Dupa un drum aproape interminabil, Steven ajunse in sfarsit la aeroportul Henri Coanda. Mare i-a fost mirarea cand a vazut ce mic era fata de LAX. Probabil asta e un aeroport de la tara isi zise el. Isi lua bagajele si se indrepta spre iesire gata sa-si inceapa viata noua.
"Patroane, patroane, vrei un taxi?" striga un domn gras, imbracat cu un tricou Armani dupa el.
"Excuse me, sir?"
"Ooo.. iu spic american. Taxi for mister?"
"Yes please."
Steven se urca in taxi si se minuna de cum era decorat. Pe parbriz erau prinse cu ventuze zeci de cruciulite si pe bord era un calendar cu femei dezbracate. Interesanta combinatie, isi spuse Steven.
"Uat iour name?"
"I'm Steven, and I'm from L.A. You?"
"Ai em Aurel from Ferentari."
"Nice to meet you."
"Music? Uant listen?"
"Of course. Why not?"
Aurel baga un cd cu cele mai noi ritmuri de manele si incepu sa bata tarabana pe burta si pe volan.
"What kind of music is this?" intreba Steven mirat. "Oriental music?"
"Dis romania music. Best romania music in za uorld."
"But what genre is this?"
"Ce gen, boss? Pai manele fratica. Dis iz Florin Salam. Greit artist. Best artist in za uorld."
Drumul pana la hotel a fost o experienta suprarealista pentru Steven. Au facut 2 ore pana la intrarea in Bucuresti si inca 2 pana la hotel. Fara sa vrea a retinut versurile lui Florin Salam si acum fredona mereu "reggeaton tza". A fost bucuros ca a dat putin pe taxi. Doar 400 ron. Aurel l-a asigurat ca e o suma mica fata de cat iau ceilalti hoti pe taxi-uri. Desi se asigurase ca a rezervat un hotel de 5 stele, se pare ca firma la care rezervase era una fantoma si ii luase si banii de pe card. Asa ca, a fost nevoit sa se cazeze la un hotel ceva mai ieftin ca sa mai faca economii. Din pacate aici nu avea apa calda si baia era plina de mucegai, inghiti in sec si isi zice ca trebuie sa respecte traditiile romanilor daca vrea sa se intergreze.
A fost o zi lunga si acum avea nevoie de odihna. Era putin dezamagit ca nu avea asternuturi din matase si casmir, dar la cat de obosit era nici nu mai conta asta acum. Maine urma o noua zi si trebuia sa fie odihnit ca sa poata asimila cat mai mult din cultura minunata a Romaniei.

Luiza si lamele ascutite (partea a III-a)

2009-09-20T11:12:00.000+03:00

Cu Luiza in k-hole in mijlocul covorului, parintii ei se gandeau unde au gresit in cresterea copilului lor. Pana acum credeau ca au fost niste parinti model, dar evenimentele din ultimele saptamani au dovedit contrariul. Sigur muzica rock trebuia sa fie de vina. Se pare ca singura solutie ramasa era sa cheme un preot ca sa sfinteasca casa si sa o exorcizeze pe Luiza, sa o scape de boala emo care i-a invadat sufletul. Parintii Luizei au intrat pe cele mai avizate forumuri crestine si l-au gasit pe parintele Iustinian, un mare exorcist, care le-a facut chiar si reducere, zicand ca banii nu conteaza in ochii Domnului si cerandu-le doar 20 de milioane pentru a o exorciza pe tanara posedata.
La ora 2 a.m, parintele Iustinian ajunse si il aduse pe el si pe Costelus, un preot in devenire ca sa-l ajute la ritual.
"Hai Costele, scoate apa sfintita, trebuie sa fie totul gata pana la 3, caci atunci este ora demonilor."
Iustinian aprinse niste tamaie si stropi casa cu agheasma, iar apoi bau cu Costelus un shot de palinca, ca sa se apere de necuratul, zise el.
"Totul este pregatit. Va rog sa aduceti fata."
Luiza iesise din k-hole si acum isi aminti de ce intrase in aceasta stare si incepu iarasi sa-si urasca parintii. Nu a fost usor pentru ei sa o aduca in sufragerie, dar intr-un final au reusit sa o lege de fotoliu.
"Cum te numesti fata mea?" o intreba parintele Iustinian.
"Dute-n mortii ma-tii de preot jegos. Ma pis pe Isus si pe tacsu."
La auzul acestor cuvinte Costelus vomita si apoi lesina.
"E prima lui exorcizare, nu e obisnuit sa aude asemenea blasfemii despre Domnul." se scuza Iustinian.
Iustinian scoase Biblia si incepu sa citeasca diferite pasaje in timp ce o stropea pe Luiza cu agheasma.
"Ce dai coaie cu apa? Esti retardat?"
"Iesi diavole din aceasta fata. Nu ti-a gresit cu nimic. Nu mai chinui acest suflet nevinovat!!"
"Coiteeee, esti nebun? Ce diavol? Esti pe dava?"
"E puternic demonul asta, cred ca e chiar Lucifer." le spuse Iustinian ingrijorat parintilor Luizei.
"O doamne, ce am facut ca sa meritam asta??" se planse mama Luizei si lesina langa Costelus.
"Ce iubeste ea cel mai mult?" intreba Iustinian.
"Pe Pete Wentz cred. Are camera plina de postere cu el."
"Sa-mi aduceti o poza cu acest Pete. Trebuie sa-l infuriem pe demon si sa-l convingem sa lase aceasta copila in pace."
Tatal Luizei aduse o poza cu Pete Wentz din revista Bravo si i-o dadu parintelui Iustinian.
"Il recunosti pe acest tanar?" spuse el si ii arata poza Luizei.
"E dragul meu de Pete. Sa nu-i faci ceva." striga Luiza.
"Ba da, din cauza lui te-a posedat acest demon. Pete Wentz trebuie ucis." si Iustinian arse poza.
In acel moment Luiza incepu sa tipe si sa se zbata in fotoliu.
"Asa Satana, paraseste corpul acestei copile, lasa acest suflet pur sa fie liber."
Dupa inca 6 ore de "exorcizare" Luiza adormi iar Iustinian declara bucuros ca Satana i-a parasit trupul si ca totul o sa fie bine. Parintii ei, bucurosi, il platira dublu pe parinte, spunand ca banii nu inseamna nimic in fata Domnului. A doua zi, Luiza se sinucise. Lasa in urma un bilet in care scrise ca exorcizarea a marcat-o profund si ca preotul oricum a fost un sarlatan si le-a luat banii. In final scrise ca doreste sa fie ingropata cu ultimul album Fall Out Boy. Se pare ca pana la urma, Luiza ajunse impreuna cu Pete Wentz in planul astral si in sfarsit putea sa fie fericita.

Luiza si lamele ascutite (partea a II-a)

2009-09-10T01:53:00.012+03:00

Luiza acum era o veritabila fata emo. Asculta My Chemical Romance, Panic At The Disco, Paramore, Alesana si alte formatii indragite de tinerii din aceasta secta. Isi facuse chiar si prieteni noi. SuffocatedUnderWordsOfSorrow, SlittingMyWrists4You si ChokingOnYourBeatingHeart erau doar cativa dintre noile ei cunostiinte. Toti isi urau parintii pentru ca nu-i lasau sa fie independenti si bineinteles ca nu suportau societatea pentru ca nu ii intelegea si mereu se lua lumea pe strada de ei pentru ca se imbraca mai ciudat. Impreuna mergeau prin cimitire, prin mall-uri si prin cluburi obscure ca sa-si inece amarul si sa-si coasa ranile din suflet cu alcool ieftin.
Parintii Luizei erau ingrijorati de noul ei stil de viata, caci au auzit de la marele Mircea Badea numai lucruri rele despre acest cult. S-a sfatuit si impreuna au ajuns la concluzia ca este nevoie de o interventie. Au chemat cateva rude si doua dintre prietenele ei cele mai bune din copilarie care se imbracau acum de la D&G si au asteptat-o pe Luiza sa ajunga acasa.

Dupa o lunga asteptare, Luiza sosi pe la 2 a.m. Comportamentul ei era foarte ciudat. Se misca de parca ar fi fost intr-o transa si cand ajunse in mijlocul camerei se speria de toti acei oameni care o asteptau si vomita pe televizor.
"Draga mamii, ce ti-au facut sectantii aceia?"
"Da-te fa in mortii ma-tii de taratura. Nu sunt fiica ta. Nu esti buna de nimic."
La auzul acestor vorbe obscene mama ei incepu sa planga.
"Sa-ti ceri scuze, nesimtito. Asa te-am crescut?" tipa tatal ei la ea.
"Date-n cacat de betiv pedofil. Mi-ati distrus viata."
Prietenele ei din copilarie numai stiau ce sa zica si stateau cu un pahar de cola in mana gandindu-se daca nu mai bine ar trebui sa plece decat sa asiste la acest carnagiu.
Luiza isi deschise ghiozdanul si scoase doua seringi.
"Vai mama!!" striga bunica ei si lesina.
"Luiza!!! Ce sunt alea??" tipa unchiul ei.
"Sunt seringi bulangiule. O sa-mi bag 1 ml la muschi pentru ca sunteti toti niste ratati."

Deja in familia Luizei se starnise haosul. Dupa ce isi injecta un ml la muschi, acum Luiza era lesinata pe covor in k-hole si nimeni nu putea face nimic. Mama ei plangea langa salata de vinete pe care o pregatise pentru aceasta seara iar tatal ei isi dadu seama ca lamele lui Gillette lipseau si se intreba cine ar fi putut sa le ia. In acest timp, Luiza iesise deja din corp si plutea printre stele gandindu-se cat de bun era Pete Wentz.

Luiza si lamele ascutite (partea I)

2009-09-07T23:39:00.011+03:00

Luiza era o fata normala de 15 ani ce isi traia viata la maxim cu prietenele ei si savura fiecare clipa. Asculta muzica rock in general, formatii ca Linkin Park si Evanescence ce erau foarte in voga printre tinerele de varsta ei. Parea ca in viata ei stearsa de adolescenta rebela nu o sa se intample nimic interesant, dar intr-o zi de toamna, pe cand citea revista ei preferata, Bravo gasi un articol despre un nou stil de viata, EMO. Afla o groaza de lucruri despre acesti tineri care se imbraca in negru si roz, asculta muzica depresiva si merg prin cimitire. De exemplu, intr-un interviu, Cristian, un adept al sectei emo zicea ca el se taie cand parintii nu-l lasa afara si ca nu e o rusine sa plangi, chiar daca o faci pe holurile scolii, dar trebuie sa ai grija sa nu ti se scurga rimelul. Daria, o alta adepta a sectei, spunea ca a devenit emo dupa ce s-a despartit de prietenul ei, dupa o relatie lunga de o luna. A fost cea mai neagra perioada a vietii sale, zicea ea. Parintii ei nici macar nu au ajutat-o sa treaca peste aceasta drama sfasietoare. Intr-un final Daria si-a gasit refugiul in muzica emo si in poezie, ea incepand sa scrie versuri despre intunecimea din sufletul ei care ii sfarama oasele si ii putrezea plamanii cu fiecare gura de aer trasa in piept.
Luiza era socata. Dupa ce a citit acest articol si-a dat seama ca si ea era emo. Si ea a plans dupa prietenul ei, si ea se certa cu parintii, si ea ura scoala enorm de mult si temele si profesorii si ea era frustrata cand nu ii statea bine parul dimineata. Era convinsa ca in interior era emo, dar trebuia sa fie si in exterior. Isi cumpara niste blugi stramti, bineinteles ca negrii, niste slipons in patratele, o curea cu capete de mort si un tricou roz. Isi indrepta parul cu placa, se taia un pic pe mana pentru ca mama ei ii zise sa dea cu aspiratorul, acopera taieturile cu niste bratari si incepu sa-si faca poze de sus pentru hi5, in speranta ca o sa-si gaseasca niste prieteni noi care sa-i impartaseasca durerea si tendintele sinucigase.

Marcel si bloggerii necrutatori (partea a II-a)

2009-08-19T16:38:00.022+03:00

Marcel se trezi a doua zi, dis de dimineata, cu gandul de a verifica commenturile de pe noul lui blog. Mare i-a fost mirarea cand a observat ca de la discutii despre niste filme s-a ajuns sa se discute despre Elena Udrea, Dan Diaconescu si legalizarea drogurilor. Marcel s-a speriat un pic si a decis sa stearga commenturile. Fericit ca a scapat de toate aberatiile care aparusera pe blogul lui peste noapte a decis sa scrie un post nou, de data aceasta despre droguri si experientele sale cu aceste substante. Chiar a si recomandat o compilatie de goa care sa fie ascultata pe acid. Evident ca a avertizat despre pericolul heroinei si despre ketamina nazdravana care te baga in gauri din care nu mai poti sa iesi. Fericit ca baietii il vor lauda pentru cunostiintele lui vaste in materie de substante ilegale, Marcel isi aprinse un Kent 4 si baga niste Psychofreud caci el era un mare junglist.
Dar, peste 10 min, Marcel primi un comment amenintator de la Anonim, un cititor al blogului, inca de la inceput: "Ba, fututi mortii matii de martalog, de ce ai sters commenturile?". Marcel ii raspunse ca se deviase de la subiect si ca a ajuns lumea sa se certe din cauza unor nimicuri. Anonim i-a raspuns ca se caca pe mortii lui de frustrat sugator de pula si ca din cauza oamenilor ca el nu e exprimare libera in tara asta pentru ca e un emoist drogat ce suge pula la preoti. Marcel nu mai auzise asemenea cuvinte obscene decat in cartier de la baietii din fata blocului sau din piesele b.u.g. Mafia. Speriat de acest Anonim, Marcel a inceput sa scrie pe blog un post despre toleranta si despre multitudinea de oameni diferiti de pe Terra. Mandru ca era un nou Gandhi, astepta un nou comment de la Anonim in care sa-si ceara scuze pentru comportamentul sau de baiat de cartier. Dar, acest lucru nu se intampla. In schimb Anonim ii spuse ca e un poponar infect si ca daca il prinde pe strada il joaca in picioare pentru ca din cauza tolerantei nu merg lucrurile in tara asta si ca nici macar nu stie gramatica ca a uitat o virgula dintr-o propozitie. Dupa ce l-a mai facut analfabet de cateva ori, muist si terminat, Anonim ii spuse ca nu are rost sa se coboare la nivelul lui. Marcel, socat de aceste cuvinte, nu putu sa zica decat:
"Doamne, ce necrutatori sunt bloggerii astia." si isi sterse contul de pe blogger.

Marcel si bloggerii necrutatori (partea I)

2009-08-18T22:42:00.031+03:00

Dupa experienta cu acidul, Marcel a ars-o chill o perioada. Parintii lui inca erau suparati pe el, pentru ca au fost nevoiti sa-i plateasca cautiunea si ca a facut de ras numele familiei alergand dezbracat pe un camp si incercand sa faca dragoste cu un arbor. Dar acum, Marcel a descoperit o atractie inexplicabila catre blogging. Hi5-ul parea acum foarte lame in fata acestui nou hobby. Dupa ce a citit cateva bloguri fascinante despre viata cotidiana a anumitor persoane pe care nu le cunostea a zis ca acest lifestyle e pentru el. Si-a facut un cont pe http://www.blogger.com si si-a numit primul blog "O parte din viata mea...". Era hotarat sa povesteasca aici ce facea zi de zi, la ce filme se uita, ce muzica mai asculta si alte evenimente care ii fac viata picanta. Si-a luat si un telefon cu internet ca sa poata posta cand nu era acasa, de exemplu cand era in club sau la munte sau mare. Lumea trebuia sa fie informata cu ultimele lui actiuni. Fiind atat de entuziasmat de noua lui creatie nici nu a mai avut rabdare sa se prezinte, incepand direct sa povesteasca ultimul lui film vazut, si anume Soldat Universal cu unul dintre actorii lui preferati, Jean Claude Van Damme si ceru si niste recomandari de filme bune, caci el nu mai stia la ce sa se uite. Evident ca dupa asta a zis cat de mult uraste copiii emo si ca peste tot se intalneste cu ei si a pus chiar si un link de pe youtube cu Mircea Badea, in care idolul lui vorbeste despre acest flagel al societatii. In final a scris cate putin despre urmatorul party drum and bass din Fabrica si a apasat butonul "Publicati Postare".
Singura lui problema era ca nu stia multa lume de blogul sau si nu prea avea vizualizari, asa ca a dat cateva mass-uri pe mess ca sa-si faca putina reclama. In cateva minute primi un comment de la un anume "Anonim".
"Cine sa fie acest Anonim? Nu am prieteni cu acest nume." se intreba Marcel.
Acest Anonim ii spuse ca Soldat Universal era un film de cocalari si ii recomanda, un film cult, Donnie Darko. Dupa alte 2 min veni un nou comment. De aceasta data de la "GanjaSmoker64" care il facu terminat si nazist pe Anonim pentru ca se caca in gusturile altora si spuse ca Donnie Darko era un cacat de film pentru hipsteri si ii recomanda lui Marcel, How High, "un film adevarat boss", dupa spusele lui. La alte 5 min, veni inca un comment de la "PrettyLadyinBlack" care spuse ca How High era o comedie penala si ca de aia nu merge tara bine ca sunt astfel de oameni care critica mereu gusturile altora si ca gusturile nu ar trebui sa se discute si ii recomanda la randul ei, lui Marcel, un film adevarat, chiar cel mai tare film ever, si anume Trainspotting.
Cu atatea recomandari, Marcel era foarte confuz si nestiind la ce film sa se uite, se culca. Nici nu banuia surpriza care o sa-l astepte in dimineata urmatoare.

Toti borfasii (partea a II-a)

2009-08-14T20:51:00.015+03:00

Trei repari si un domn se aflau la ora 3 dimineata pe bulevardul Magheru, incercand sa scoata capacul unui canal. Ei erau Trinitrotoluen12, Benzodiazepina16, Fane2012 si teribilul Lorin Fortuna si se pregateau sa filmeze noul lor clip, la piesa "In umbra piramidei masonice". Reusind sa scoata capacul, cei 4 au patruns in subteran, inarmati doar cu o lanterna si cu telefoanele lor super performante. Aici au filmat primele scene. Lorin Fortuna juca rolul unui mason care i-a rapit pe Conspiratia Masonilor pe Xanax, pentru ca aflasera secretele organizatiei, iar Fane2012 era singurul care ii putea salva prin beat-urile lui mega grave facute in FruityLoops.
Urmatoarea scena a fost filmata pe santierul unei cladiri. Aici, Fane2012 i-a salvat deja pe Trinitrotoluen12 si Benzodiazepina16 si cei 3 fugeau de Lorin Fortuna care ii alerga pe schele cu un pistol masonic, gata sa-i impuste in orice clipa. Scena se termina cand Benzodiazepina16 il arunca pe Lorin Fortuna de pe schele si acesta cade intr-o gaura neagra.
Ultima scena a clipului are loc la scara blocului celor doi baieti, unde Trinitrotoluen12 si Benzodiazepina16 arata cat de hardcore sunt ei si isi aprind un joint spre oroarea batranilor ce jucau table. Apare chiar si Lorin Fortuna, care a fost clonat de Fane2012, intr-o scena ce va fi adaugata pe computer, si acum era de partea binelui si trage si el un fum, ca toti baietii. Dar nu totul se termina cu bine, caci in acel moment apar 3 baieti cu tricouri Emporio Armani si papuci in picioare. Acestia ii intreaba pe baieti ce cauta la scara lor si ii ameninta ca daca mai trec pe acolo ii calca in picioare. In zadar incearca Trinitrotoluen12 sa le explice ca de fapt, aici stau, ca cei 3 baietasi nici nu vor sa-l asculte si ii trag bartai palma si ii fura jointul.
Fara droguri si cu orgoliul ranit, cei 4 se intorc la apartamentul lui Lorin Fortuna si se pregatesc pentru un nou interviu la OTV, despre reptilienii ce se deghizeaza in oameni si despre pestilienii ce pregatesc o invazie de pe partea intunecata a Lunii. Ei, nu stiu, dar Stefan, marele rege reptilian ii priveste din umbra, asteptand momentul propice pentru a-i ingenunchia.

Hades Wear / Proudly Hip Hop (recomandat de cevatrendysiurban)

2009-08-11T23:33:00.005+03:00

Hades Wear au lansat cu oarecare întarziere, noile tricouri, disponibile în felurite modele, marimi si culori, după cum urmează:

- boys:
RAW (S, M, L, XL, XXL) – 54 RON + taxe poştale

HADES STENCIL (S, M, L, XL, XXL) – 50 RON + taxe poştale

- girls:
I AM MUSIC (S, M, L) – 54 RON + taxe poştale

I LOVE (S, M, L) - 54 RON + taxe poştale

HADES STENCIL (S, M, L) – 50 RON + taxe poştale

Comenzile se primesc pe adresa magazinhades@yahoo.com cu subiectul “comandă tricou” şi trebuie sa conţină numele, prenumele, adresa completă, modelul, culoarea şi mărimea tricoului, precum si cantitatea dorită.

Toti borfasii (partea I)

2009-08-11T22:27:00.011+03:00

Octavian si Ovidiu erau doi tineri normali de 19 ani, iubitori de hip-hop. Incepusera sa asculte acest gen de muzica cu multi ani in urma, pe vremea cand erau inca feciori si colindau strazile din fata blocului, jucandu-se jocurile specifice copilariei dupa care acum tanjesc. Prima caseta hip-hop ascultata de cei doi a fost un album B.U.G. Mafia, pentru care au furat bani din casa pentru a-l cumpara. Ani intregi au crescut cu aceasta muzica, cantata de borfasi si de dealeri de droguri. Totul mergea perfect pentru ei, pana cand, intr-o zi, au descoperit minunata lume a forumurilor si peste noapte si-au schimbat conceptiile despre muzica. Cei doi tovarasi nu mai suportau versurile despre bani, femei si masini, li se pareau superficiale si lipsite de sens. Au inceput sa asculte muzica "underground" si chiar s-au apucat de cantat. Octavian era Trinitrotoluen12 ia Ovidiu era Benzodiazepina16 si impreuna formau trupa Conspiratia Masonilor pe Xanax. Si-au instalat amandoi Sony Acid si cu un microfon de casti au inceput sa inregistreze primele lor piese. Calitatea nu era tocmai buna, dar ei citisera pe forumuri ca acest lucru nu conteaza, ca mesajul este cel mai important. Si, bineinteles ca piesele lor aveau un mesaj puternic. Ei doreau sa deschida ochii oamenilor si sa-i avertizeze ca o invazie a reptilienilor este pusa la cale de catre masoni si ca ei l-au asasinat pe John Lennon. Avand versuri atat de raw cei doi erau de neoprit. Ei chiar au reusit sa faca o piesa cu o stea a undergroundului, Fane2012, care era bun prieten cu Lorin Fortuna, un idol al baietilor. Piesa se numea "In umbra piramidei masonice" si era produsa chiar de profetul Lorin Fortuna. Vazand ca are succes pe forumurile de specialitate, cei doi au hotarat sa filmeze un clip. I-au invitat pe Fane2012 si pe Lorin si toti 4, inarmati cu telefoanele lor ce filmeaza peste 6 min, s-au dus sa caute o locatie ideala pentru noul lor clip, cel mai probabil in unele din catacombele Bucurestiului.

Varg Vikernes si bisericile arse (audio)

2009-07-18T18:42:00.004+03:00

Doua tinere curajoase s-au hotarat sa-si ofere talentele oratorice pentru o cauza nobila. Andreea Movileanu si Hadnagy Eniko vor citi "Varg Vikernes si bisericile arse" atat pentru cei cu handicapuri vizuale, cat si pentru cei mai tineri, care inca nu au invatat sa citeasca si doresc sa cunoasca minunatele aventuri ale lui Heimdall si Odin. Asa ca daca sunteti orbi, analfabeti sau pur si simplu prea drogati pentru a putea citi va invitam sa ascultati cele ce urmeaza:

Varg Vikernes si bisericile arse (partea I)

Varg Vikernes si bisericile arse (partea a II a)

Varg Vikernes si bisericile arse (partea a III a)

Varg Vikernes si bisericile arse (partea a IV a)

Dumnezeu sa salveze Regina (partea a II-a)

2009-07-17T00:34:00.019+03:00

Bogdan a ajuns la Universitate si se uita dupa prietenii lui punkisti, gata sa protesteze si sa lupte cu sistemul ce ii incatuseaza gandurile si ii persecuta pe cei de alta rasa. Dar se pare ca era singurul venit. Pentru cateva momente s-a simtit invins de sistem, dar si-a recapatat optimismul cand a vazut un pic mai incolo un grup de 30 de baieti rasi in cap. Sigur sunt de-ai mei, isi spuse Bogdan si usor se indrepta spre ei.
"Salut, baieti." ii spuse el celui mai mare dintre ei, crezand ca el era organizatorul protestului si ii intinse mana.
Baietii rasi in cap se uitara ciudat la el, la pantalonii lui in carouri, la lantul ce ii atarna pana la genunchi, la tricoul lui cu Green Day, la creasta lui rosie.
"Esti punkist coaie?"
"Normal, baieti. Sunt aici sa lupt impotriva sistemului."
"Am inteles...Pai..nu putem face altceva decat sa te calcam in picioare."
"SIEG HEIL!!" strigara toti si incepura sa-l calce pe Bogdan cu boncancii pe cap.

In acest timp, in spate la TNB, o alta drama avea loc. Politistul ce i-a prins pe Punkistu69muielaEmo, SupradozaDeVise91 si Rares182 cu alcool era foarte suparat ca Punkistu69muielaEmo i-a varsat berea pe pantofi si acum era hotarat sa le dea o mare amenda baietilor.
"Va rog, patroane, nu ne dati amenda. O sa ne certe parintrii." se ruga SupradozaDeVise91 aproape in genunchi.
"Nu ne vor mai lasa sa iesim din casa." implora Rares182 cu lacrimi in ochi.
"Pai ce altceva mai este de facut, baieti? Nici macar nu aveti 18 ani. Sa ziceti mersi ca nu va iau la sectie, desi ar fi o idee buna."
"Nu, sefule, va rugam frumos sa nu-i sunati." se ruga Punkistu69muielaEmo.

Politistul nu stia ce sa faca. Nu se astepta ca niste punkisti sa se comporte ca niste fatalai. De fiecare data cand dadea de asemenea baieti si-o lua la pula grav si se facea de ras in fata tuturor colegilor sai. Dar acum lucurile se vor schimba.

"Gata cu joaca, baieti. Dati-va jos hainele."
"Ce???" se mirara ei.
"Ce ati auzit. Dezbracarea sau va calc in picioare si va si spun." spuse el autoritor.
Inspaimantati ca vor afla parintii lor ce golani hardcore sunt ei, cei 3 punkisti se dezbracara.
"Asa, acum fugiti pana la Universitate si inapoi si sunteti liberi."
Punkistu69muielaEmo, SupradozaDeVise91 si Rares182 au inceput sa alerge cat au putut ei de tare ca sa ajunga cat mai repede la Universitate si sa scape de pedeaspa cumplita data de domnul militian, dar spre surprinderea lor, la Universitate erau nazistii ce l-au snopit in bataie pe Bogdan.

Desi cei 3 prieteni l-au parasit pe Bogdan, se pare ca destinul i-a reunit chiar daca in niste circumstante nu prea favorabile. Acum Punkistu69muielaEmo, SupradozaDeVise91, Rares182 si Bogdan se aflau in spital, intr-o coma profunda. Nu stiau inca, dar parintii lor au planuit deja ce pedepse sa le aplice cand se vor trezi la viata....

Dumnezeu sa salveze Regina (partea I)

2009-07-13T02:34:00.017+03:00

Bogdan era un tanar normal punkist de 17 ani. Asculta ce asculta orice "punkist" la aceasta varsta: E.M.I.L, Pistol cu Capse, Blink 182, Simple Plan si alte chestii mega punk pe care facea pogo in club. Dar dupa cum stiti, mereu intervin lucruri in vietile noastre care ne fac sa ne abatem pe alte drumuri, drumuri pe care n-am crezut niciodata ca vom pasi. Asa s-a intamplat si cu Bogdan. Pe cand era pe mess cu prietenul lui Punkistu69muielaEmo a primit un mass de la o persoana care spre mirarea lui nu era in lista de mess.
"Uite ce mass am primit." ii spuse Bogdan lui Punkistu69muielaEmo.
"Ia arata, boss."
"AntiFa: astazi la Universitate la ora 20 va avea loc o actiune de protest impotriva rasismului. Daca puteti, va rugam sa va prezentati in numar cat mai mare. Fuck the System. AntiFa 4life!!!"
Desi Bogdan era mega incantat ca se va lupta cu sistemul, Punkistu69muielaEmo nu ii impartasea entuziasmul, ii spuse ca isi va lua bataie si iesi de pe mess sa se duca in spate la TNB sa bea o bere la PET cu toti baietii.
"Lasa, o sa merg fara el." spuse Bogdan increzator in timp ce isi imbraca tricoul cu Green Day si isi punea la gat keffiyeh-ul lui norocos. Isi schimba statusul de mess in "plecat la protest la universitate. revin mai tarziu \m/ \m/ \m/ punk4life \m/" si iesi pe usa cu foc in inima, gata sa tina pumnul ridicat si sa protesteze impotriva rasismului.

In timp ce Bogdan mergea spre Universitate Punkistu69muielaEmo era deja in spate la TNB cu prietenii sai cei mai buni, SupradozaDeVise91 si Rares182 cu un PET de bere si un pachet de Marlboro.
"Cica Bogdan s-a dus la protestul ala de la Universitate." spuse Punkistu69muielaEmo.
"Pff, ce fatalau, in loc sa stea cu noi ca baietii la o bere." raspunse Rares182 scarbit.
"Da frate, numai homosexualii merg la proteste si astea, gen Gay Parade astea." adauga SupradozaDeVise91 si rasera toti.
Dar voia buna nu dura mult timp ca dupa colt aparura subit 3 politisti.
"Baaaa, vine patrula." striga SupradozaDeVise91.
"Patrula, patrula, patrula suge pula!!" incepusa Rares182 si Punkistu69muielaEmo sa cante, dar patrula era foarte aproape si cei 3 oameni ai legii le-au auzit profanitatile celor 2 punkisti.
"Ia veniti voi aici." spuse unul dintre politisti.
Punkistu69muielaEmo incerca sa ascunda berea dar nu reusi decat sa o verse peste pantofii unuia dintre gabori.
"Ce-o sa fie, ce-o sa facem?" spuse Rares182 in soapta si nu putea sa se gandeasca decat la pedeapsa ce o va primi de la ai lui cand vor vedea amenda pentru baut in spatii publice. Daca il vor pune iarasi sa renunte la creasta si la pierce-ul din spranceana? Nici nu vroia sa se gandeasca la ceva atat de grav.

Cynthia si indienii (partea a IV-a)

2009-06-25T19:00:00.022+03:00

Cynthia era foarte entuziasmata ca in sfarsit se va intalni cu IndieQueen. Noaptea trecuta cand a fost la dnb numai la intalnirea lor s-a gandit. Nu a mai contat nici muzica, nici tussinele luate, nici berea bauta, nici jointul fumat in 10 persoane. Un singur lucru era in mintea Cynthiei, dorinta de a ajunge ca IndieQueen. Nu a reusit sa agate nici un tip, dar asta nici nu mai conta acum. Era sigura ca va agata zeci de tipi atunci cand va aparea in fotografiile lui IndieQueen. O va admira toata lumea si toti vor fi invidiosi de talentul ei deluxe.

Saptamana a trecut greu pentru Cynthia. S-a certat foarte mult cu ai ei pentru ca nu erau de acord cu unghiile ei negre si cu machiajul ei strident. I-au zis ca arata ca o prostituata. Ii uraste atat de mult. Si-ar dori sa aiba si ea parinti cul ca IndieQueen care o lasa pana tarziu afara, chiar si in timpul saptamanii. In fine, in ciuda atator probleme, s-a facut vineri si acum Cynthia se pregatea pentru intalnirea cu IndieQueen. S-a imbracat cu hainele din Plaza, s-a machiat cum stia ea mai bine si s-a dus spre Unirii, sa o astepte in fata la McDonald's. IndieQueen era exact ca in poze, super eleganta si mega cul.

"Hey, there." o saluta cu un zambet pe buze IndieQueen.
"Bunaaaaa!!" striga Cynthia si o lua in brate.
"There there. Ce faci ma? Esti gata de niste fotografii?"
"Dar evident. De-abia astept."
"Studioul meu e in Pantelimon ca acolo am gasit chirie mai ieftina. Ne asteapta un prieten cu masina dupa colt."

IndieQueen o conduse pe Cynthia la masina prietenului ei. Un BMW negru cu geamuri fumurii. Intrara inauntru si Cynthia fu salutata de un domn gras, imbracat cu o camasa alba, descheiata la piept si cu niste ochelari D&G.

"Unde mergem Laura?"
"Pai, stii tu unde, Adriane."
"Deci Laura te cheama?"
"Da ma..Ajungem imediat la studio." zambi Laura cu subinteles.

Dupa un drum destul de lung, ajunsera undeva la iesirea din Bucuresti.
"E timpul sa cobori, Cynthia."
"Unde suntem?" spuse aceasta nedumerita.
"Ii spun eu sau ii spui tu?" o intreba Adrian pe Laura.
"Lasa, ca ii spun eu. Tu du-te si mai ia-ti o cola."
"Am inteles, sefa!"
"Uite care e treaba Cynthia.. Nu stiu daca ti-ai dat seama, dar noi facem parte dintr-o retea de trafic de carne vie. Eu sunt Laura Andresan iar el este asociatul meu, Adrian din Colentina. Eu iau diferite alias-uri pe internet si agat pustoaice ca tine pentru a le scoate la produs. Imi pare rau Cynthia, dar de acum vei munci cu pizda. In curand va veni aici un microbuz care te va duce in Spania. O sa fie o experienta frumoasa, iti garantez."

Cynthia nici nu mai stia ce sa zica. Ea plecase de acasa cu gandul de a face poze si acum a ajuns in situatia de a face sex pentru bani. Lesina de emotie si se trezi de-abia la granita cu Germania, in spatele unui microbuz cu nimeni altele decat prietenele ei cele mai bune BlaxyRokk666 si love4everBillTokyoHotel666. Se pare ca si ele vor face bani cu pizda. Macar nu va fi singura in aceasta aventura...

Cynthia si indienii (partea a III-a)

2009-06-24T23:57:00.005+03:00

"In acest episod, avem o invitata speciala care s-a oferit sa continue povestea Cynthiei cu mult mai multe detalii picante, mult mai mult shopping pervers si evident extra mult dnb haotic. Aceasta este Irina. Asa ca va rugam frumos sa va relaxati, sa aprindeti un gigi si sa cititi cele ce urmeaza."

A doua zi dimineata Cynthia se trezi ametita. Tocmai fusese la un dnb, si nu isi mai amintea aproape nimic. Doar niste tipi mai dubiosi, si peretii baii din Fabrica, in rest amnezie totala.

- Cynthia mami, te-ai trezit? Hai la mall.

- Ceee ? Serios, mama ? Mergem ? Gata, ma imbrac in 10 minute.

Evident cele 10 minute se transformara intr-o ora, Cynthia nu pleca niciodata nearanjata de acasa, parul ei fiind atuul cel mai de pret.

La mall, Cynthia, vrand s-o impresioneze pe IndieQueen cu hainele ei de mega fitze, a intrat in cele mai glamorous magazine pe care le-a vazut, si si-a luat destule haine pentru un shooting de exceptie. O curea animal print, niste balerini ciclam, si o poseta turcoaz au fost accesoriile cu care si-a completat tinuta. Ajunsa acasa, s-a gandit sa intre pe mess sa stabilasca data sedintei cu IndieQueen, dar aceasta nu era online. Noroc cu prietenele ei BlaxyRokk666 si love4everBillTokyoHotel666, care, ca de obicei, erau pe mess.

- Am fost in mall fetelooor!!!! Trebuie sa mergem cat mai repede, vreti sa vedeti ce mi-am luat? intreba Cynthia incantata, pornind webcam-ul.

Prietenele ei au fost impresionate de varietatea de culori si de sclipirile paietelor cu care Cynthia spera s-o dea gata pe IndieQueen, asa ca imediat planificara o iesire la shopping, cu atentie totusi, sa nu fie intr-o zi de dnb.

In sfarsit IndieQueen intra pe mess si o saluta pe Cynthia, care isi pusese la avatar o poza in care se vedea un colt din fusta pe care tocmai si-o luase. Spera ca facuse o fotografie artistica, asa cum numai IndieQueen stia sa faca.
IndieQueen: buna cynthia
xCynthiax: uuuh, ce mai faci mey?
IndieQueen: ma gandeam sa stabilim cand facem fotografiile alea, ca ma cam grabesc cu portofoliul pentru facultate.

xCynthiax: wow, esti la facultate? cat de tare :* :*
IndieQueen: da, sunt in anul 1 la arte, tu ?
xCynthiax: eu tocmai am trecut intr-a zecea. Urasc scoala astaaa offf :-l
IndieQueen: eh, hai, o sa vezi tu ca nu-i asa de urata. Ia zi, cand ne vedem?

xCynthiax: pai, oricand, eu sunt libera oricand poti tu
IndieQueen: hmm, vinerea viitoare vino la unirea si o sa te duc undeva unde am eu un studio pentru portrete

xCynthiax: :X :X :X :X :X supertare, un studio adevarat. Te sun si mai vb, k ?

IndieQueen: sigur, nr meu e 074xxxxxxx.

Entuziasmata de faptul ca urma sa faca poze – fotografii, pardon – intr-un studio adevarat, Cynthia s-a gandit sa se pregateasca din timp, asa ca s-a apucat sa-si faca ordine in dulapul cu produse de machiaj, mai ales ca in seara respectiva era un nou dnb, la care voia neaparat sa mearga impreuna cu prietenele ei. Cine stie, poate agata si ea pe cineva, sa nu fie nevoita sa-i spuna lui IndieQueen ca n-avea prieten.

Cynthia si indienii (partea II-a)

2009-06-24T12:51:00.000+03:00

"Hey again. >:D< I'm from Romania too. Here's my yahoo id iheartalexturner. Add me please. ^^ "
OMFG, isi zise Cynthia. IndieQueen chiar i-a raspuns si i-a lasat si id-ul. Ce zi minunata. Se gandi sa nu-i dea add imediat ca sa nu para disperata asa ca iesi in fata blocului cu prietenele ei cele mai bune BlaxyRokk666 si love4everBillTokyoHotel666.
"Ce faci fata?" ii spuse BlaxyRok.
"Uite, bine fata, mi-a dat id-ul Indiana aia."
"Dar ce treaba ai tu cu ea, fah? Am auzit ca indienii astia mananca sobolani, caini si alte alea." ii spuse love4everBill, ingrijorata.
"Da fata, stiai ca tiganii sunt din India?"
"Aoleu, fetelor, dar incetati, nu e deloc asa." tipa Cynthia cu lacrimi in ochi. "Va urasc maxim, sunteti nesuferite." le mai zise ea si se duse fugind in casa.
"Ce a apucat-o si pe asta?" intreba BlaxyRok.
"Lasa fata, cred ca e pe stop. Ia, sa-ti arat ce melodie a scos Puya." si ascultara impreuna pe telefon noua melodie a lui Puya, Change.

Cynthia ajunse acasa plangand si ii dadu add lui IndieQueen cu speranta ca asa isi va gasi alinarea.
xCynthiax: buna :****
IndieQueen: Hello
xCynthiax: ce faci mey?
IndieQueen: pai..uite..bine..am venit de la o expozitie de fotografie la care am participat si eu cu niste lucrari. what about you?
xCynthiax: faci poze mey?
IndieQueen: prefer sa le numesc fotografii, dar da, fac.
xCynthiax: imi poti trmt shi mie cateva? ;;) te roooooog frumos :">
IndieQueen: pai, bineinteles.

IndieQueen ii dadu Cynthiei contul ei de deviantart iar aceasta admira cele mai frumoase poze pe care le-a vazut vreodata: o poza la niste flori, una la o balta, alta la nori, alta poza la o scrumiera goala, ce mai, o fotografa desavarsita IndieQueen. Si evident ca multe poze erau si cu IndieQueen, care arata demential cu palaria ei fedora, cu conversii ei uzati, cu tricoul ei cu Space Invaders. Un adevarat model pentru Cynthia, care acum o admira si mai mult.

IndieQueen: So, iti plac fotografiile mele?
xCynthiax: foarte moolt :D:D:D si esti f frumoasa..as vrea sa fiu si eu la fel de frumoasa ca tine :-<
IndieQueen: :"> :"> multumesc frumos :* ce zici? ai vrea sa facem niste poze zilele astea?
xCynthiax: :D:D:D credeam ca nu mai intrebi.
IndieQueen: ok atunci darling. ma bucur ca esti interesanta..pai o sa vorbim maine cred.

Vazand aceste cuvinte, Cynthia sari in sus de bucurie, fericita ca in sfarsit se va intalni cu IndieQueen si nu doar ca se va intalni cu ea, dar vor face si poze, de fapt fotografii, doar fakerii zic poze. Acum nu mai trebuia decat sa se imbrace super cool pentru a o impresiona pe IndieQueen. Pentru asta va trebui sa renunte la locul ei obisnuit de shopping, si anume IDM si sa mearga undeva mult mai select.

"Maaaaaaamiii, hai in Plaza!!!" striga Cynthia cat putu de tare.

Cynthia si indienii (partea I)

2009-06-19T01:08:00.002+03:00

Cynthia era o fata normala de 15 ani. Asculta ce asculta orice fata normala de 15 ani, adica Tokio Hotel, RBD, Blaxy Girls si ocazional Printesa de Aur si Minodora. Cynthia era fericita cu viata ei dar lucrurile frumoase nu dureaza mult si viata Cynthiei fu intoarsa cu susul in jos. Intr-o zi, in timp ce barfea pe mess cu prietenele ei BlaxyRokk666 si love4everBillTokyoHotel666 primi un add ciudat pe hi5. De la o anumita IndieQueen.
"Ia uitati fetelor, am primit add de la regina indienilor :)))" le scrise ea prietenelor ei pe messenger.
"ha ha ha =))))" rasera ele ca niste fiinte inteligente ce sunt.
Desi parea indiferenta, Cynthia era fascinata de IndieQueen si ii lasa un mesaj privat. "ce faci mey? ;;)". Astepta ea o ora dar vazand ca IndieQueen nu ii raspunde renunta si se culca. A doua zi dimineata primul lucru pe care l-a facut a fost sa-si deschida Pc-ul si sa-si verifice mesajele de pe hi5. Se pare ca IndieQueen i-a raspuns:
"Uhm..Hey there. I'm glad that you've accepeted my friend request. ^^ see you around new friend."
"WTF??" isi zise Cynthia."Tipa asta nu e din Romania sigur, dar la locatie are Bucuresti. Ce naiba se intampla?" Statu Cynthia pe ganduri ceva timp si se hotari sa incerce sa-i dea un mesaj inapoi. Tot in engleza, evident. "Hellou. May name iz Cynthia. You ar from wear? Aim from Romeinia, the land of choice ;)" Fericita ca a reusit sa scrie atat de mult in engleza ii trimise mesajul prieteni ei noi, ReginaIndienilor. Cat timp astepta raspunsul, Cynthia se uita pe profilul ei. Se parea ca aveau gusturi muzicale destul de diferite. IndieQueen asculta Arctic Monkeys, The Smith, The Strokes, Klaxons, The Horrors, Bloc Party si alte trupe de care nici macar nu a auzit. Se pare ca aveau si la filme gusturi diferite. Cynthia iubea comediile romantice gen A Cinderella Story sau Maid in Manhattan pe care le indragea si le revedea de cate ori avea ocazia. Dar se pare ca IndieQueen se uita la filme de care Cynthia nu a auzit niciodata, gen The Big Lebowski sau Eternal Sunshine of the Spotless Mind. Alt lucru interesant observat de Cynthia e faptul ca IndieQueen citeste. Si nu Bravo sau Popcorn, chiar citeste carti, cu sute de pagini. Vladimir Nabokov, James Joyce, Oscar Wilde, Kurt Vonnegut, Cynthia nu auzise decat de autori romani. Nici nu stia ca in alte tari se mai scriu carti. Credea ca doar ea e obligata de sistem sa citeasca. Se pare ca IndieQueen era tot ceea ce Cynthia isi dorea sa fie. Nu mai ramanea decat o problema acum. Oare IndieQueen ii va raspunde Cynthiei sau o va considera o inculta si o va ignora?

Filatelie la firul ierbii (guest star Dumnezeu)

2009-06-17T00:36:00.006+03:00

"In acest episod vom avea un invitat special ce va impartasi cu noi gandurile sale. Acesta este nimeni altul decat Dumnezeu!! Lectura placuta."

Erau vremuri tulburi. Criza monetara lovise necrutator si parintii lui Marcel isi pierdusera slujbele. Marcel se vazu nevoit sa renunte la a asculta muzica noaptea din cauza parintilor, care scoteau sigurantele de la contor pentru a face economie. O adevarata drama, nici internetul nu-l mai putea folosi, deci adio Hi5! El, proaspat iesit din arestul politiei capitalei, inca terifiat de experientele anale traite pe o banca de lemn nelacuita intr-un beci umed, se gandea cu groaza ca viata i se va schimba, fara cale de intoarcere. Inca simtea pe sira spinarii, si chiar mai jos, fermitatea unui baston de cauciuc: cel al sublocotenentului Butoiu.

Marcel se gandi ca e vremea sa faca ceva cu viata sa, sa se lupte pentru a le oferi parintilor sai conditii de trai mai bune. Cum drogurile ii provocau mai mereu felurite neplaceri, Marcel se hotari sa se daruiasca sportului, mai exact fotbalului, doar asta facea in fiecare zi, in putinele sale momente de luciditate.

Astfel, Marcel se inscrise la grupa de juniori a unui reputat club din Bucuresti. Era multumit, primea doua mese pe zi, conditiile de antrenament erau satisfacatoare, juca meci de meci in echipa de tineret a clubului. Totusi, avea un mare of: dorea sa bifeze macar cateva minute in tricoul echipei mari. Si iata ca dupa cateva saptamani sansa i-a suras. Finantatorul echipei, un fost negustor de animale care isi atribuise, pe rand, functii supreme (atat istorice cat si religioase) la echipa pe care o patrona, a tunat ca il vrea titular pe Marcel.

Tanarul nostru nu mai putea de bucurie. Va avea toate cluburile de drumm and basse la picioare, toti dealerii vor dori sa fie tovarasii sai, va primi timbre moca, doar e celebru!

Si a venit si ziua cea mare! Si ce ocazie poate fi mai fericita pentru a debuta decat o partida contra eternilor rivali? Marcel a inceput meciul ca rezerva si, stand pe banca, isi rodea unghiile de emotie: "Oare ma baga antrenorul sau nu?". Trimis la incalzire inca dinainte de pauza, Marcel si-a facut debutul la echipa mare in finalul partidei, cand scorul de pe tabela de marcaj nu mai conta, echipa sa isi domina adversarul. In ciuda acestui fapt, suporterii contestau conducerea clubului si o mare parte dintre jucatori. Printre ei se afla si Marcel, recunoscut ca fiind mare amator de distractii nocturne in cluburi cu profil...filatelistic.

Marcel a incercat sa dea tot ce avea mai bun in el, insa, in penultimul minut de joc, inexplicabil, Marcel a rupt-o la fuga catre vestiare. Motivul? Un banner afisat la peluza sud a stadionului pe care scria cu litere de-o schioapa: "Marcel capitan si general, Odin si Heimdall te doresc anal".

Astfel, cariera de fotbalist a lui Marcel se sfarsi inainte sa inceapa... Era din nou in cautare de timbre...

Marcel si acidul naravas (o zi dupa....) powered by Nosfi

2009-06-14T20:22:00.016+03:00

Marcel se trezi dezorientat intr-o casa parasita. Se uita pe tavan si zari o mandala, de fapt, mai bine spus, ii auzi culorile.
"Ba, ce dracu?" isi spuse el.
Vazand cum se misca culorile mandalei si cum incep sa-i povesteasca diferite chestii, Marcel crezu ca este posedat si iesi din casa bantuita, chiar in mijlocul unui camp. O muzica psihedelica ii bombarda neuronii si vazu un pic niste sunete roz si verzi.
"Doamnee, iarta-ma ca am pacatuit, promit ca o sa fiu un crestin bun, ca o sa ma duc la biserica, doar scoate dracii astia din mine!!" se implora Marcel in genunchi.
Marcel se dezbraca si incepu sa alerge pe camp in cautarea salvarii. Alerga asa vreo 10 minute pana se intalni cu niste baieti ce dansau pe psy.
"Baieti, ajutati-ma, va rog frumos. Au intrat dracii in mine. Vad sunete si aud culori."
"Meaamaaa, sa moara Franta ce trip si-a luat asta gen!!" zise cel imbracat cu hanorac Hades Records.
"Da coae, sa moara capra. Ce-i mai place acidul." zise celalalt care era urban si avea freza emo.
"Va rog frumos, scapati-ma de acest blestem." se implora Marcel de ei.
"Hai cois, ia astea si du-te sa dansezi." ii spuse urbanul si ii dadu doua pilluri.
"Ce-s astea? Medicamente?"
"Da da da."
Marcel lua "medicamentele" si se duse in fata scenei gandindu-se ca un pic de dans ii va face bine si poate va si agata niste pizde. Pillurile si acidul ii dadura o stare de bine lui Marcel si acum era super pumped up. Se obisnui cu sinestezia si dezbracat cum era dansa cateva ore pana cand politia sosi la fata locului. Multe arestari s-au facut in acea zi pentru posesie de stupefiante dar si pentru expunere indecenta in public. Acum Marcel era intr-o celula si vorbea cu un bec asteptandu-si parintii sa vina sa il ia.

Marcel si acidul naravas (partea a II-a)

2009-06-10T17:40:00.020+03:00

Marcel se trezi foarte devreme ca sa-si verifice pagina de hi5. Mare ii fu mirarea cand vazu ca primi niste commenturi de la o anume "PisikutzaDulcikDNB4Ever". Unu dintre ele era la poza cu el fara tricou in fata oglinzii "ce patratzele ai bo$$ :X:X". Marcel un pic excitat ii verifica profilul noii lui prietene si afla ca are 15 ani si ca iubeste si ea "drumm and basse-ul". Ii lasa si el un comment ca sa arate ca e mega shukar "ms pt commenturi pisi :*:* ce zici? vii in fabrica la niste dnb?". Asteptand un raspuns de la PisikutzaDulcikDNB4Ever, Marcel admira pozele ei foarte sexy, evident toate facute de sus si mega editate in photoshop.
Intr-un final raspunsul mult asteptat a sosit si PisikutzaDulcikDNB4Ever a acceptat invitatia lui Marcel de a merge impreuna in Fabrica la o seara minunata de dnb.
La ora 20:00, Marcel o astepta pe PisikutzaDulcikDNB4Ever in fata blocului ei, fumand un Kent Blue.
"Buna. Tu trebuie sa fii Marcel." spuse PisikutzaDulcikDNB4Ever in timp ce cobora din scara.
"Buna, pisi." o arse Marcel smecher.
"Esti pregatit pentru niste dans?" spuse PisikutzaDulcikDNB4Ever flirtand cu Marcel.
"Da baby." si plecara impreuna

De data asta Marcel nu mai era in bani asa ca a ajuns in Fabrica cu tramvaiul 7. PisikutzaDulcik nu era atat de impresionata, dar acum Marcel era singura ei optiune, caci toti prietenii ei ascultau manele si nu iubeau acest gen de muzica complex. Dupa ce isi platira intrarea, cei doi s-au pus pe dans. Dupa 2 ore Marcel deja obosise, asa ca s-a dus pana la bar sa-si ia o apa plata. Vazand ca aici apa nu era 2 ron ca la el in cartier ci 4, Marcel a inceput sa intre in panica. Vazand ca se cauta de bani niste baieti l-au strigat:
"Ce faci Marcele? N-ai bani?"
Marcel se uita mirat spre ei si se minuna cand a vazut ca cei ce l-au strigat nu erau altii decat vechii lui tovarasi cu lanturi la blugi ce i-au oferit ketamina. Baieti buni, isi zise el.
"Da baieti, am cam ramas fara bani."
"N-are nimic, boss, hai cu noi sa avem ceva bun. Niste timbre.." ii spusera ei in soapta.
"Ce sa fac cu ele ma? Eu nu trimit scrisori, am imeil."
"Nu de alea ma, acid!"
"Acid? Pai sunt baterie de masina sa bag acid ma? Ce aveti baieti? Cred ca e de la ketamina aia. Eu inca o mai simt."
"Nu ne intelegem cu asta. LSD patroane, LSD."
"Monitor cu elesdi am eu acasa. Imi dati un monitor nou?"
Vazand ca prietenul lor cocalar nu intelege, baietii l-au luat de brat si l-au dus afara, sa-i dea cartonul magic.
"Uite boss, iei timbrul asta si il tii sub limba. Ai inteles?"
"Dar trebuie sa o chem si pe PisikutzaDulcik. Inca asteapta apa."
"Lasa ma, o chemi dupa."
"Bine, baieti, daca insistati. Nu as putea sa va refuz."
Marcel isi puse cartonul sub limba si astepta. Prietenii lui au plecat si dupa putin timp s-a hotarat sa intre in club sa o caute pe PisikutzaDulcik, gandindu-se ca poate o va fute in stil original. Cand intra, luminile il lovira retina si nu putu sa zica decat:
"Doamne, ce naravas e acidul asta..." si cazu usor in bratele Luciei.

Marcel si acidul naravas (partea I)

2009-06-08T18:39:00.015+03:00

Dupa experienta nefasta de la Arenele Romane cu ketamina si cu prietenii lui punkisti, Marcel a zis sa o arda chill o perioada pentru ca a citit ca drogurile iti distrug viata, prietenii, familia, educatia si asa mai departe. Nu vroia sa ajunga dependent de ketamina si se temea pentru sanatatea lui mintala. I-a sunat pe prietenii sai CornelBo$$ si PetricaNokia69 si le-a povestit tot ce a patit. Ei l-au facut un rocker drogat si i-au inchis telefonul inainte ca Marcel sa le explice ca el nu este rocker. Parasit inca o data de singurii lui prieteni adevarati, Marcel isi amintea cu drag seara petrecuta la Arenele Romane. Intra din nou pe google si cauta alte party-uri de drum and bass. Gasi un party mega shukar in Fabrica, dar nu vroia iarasi sa mearga singur asa ca isi facu un cont pe hi5 ca auzise ca acolo au cont toti smecherii.
Dupa ce si-a facut contul, Marcel a zis ca e timpul sa-l completeze mega original ca sa atraga cat mai multi vizitatori. http://marceldnbradicalans4everloveboss.hi5.com era contul lui. Din engleza care o invatase la scoala si-a dat seama ca About me inseamna Despre mine asa ca Marcel s-a hotarat sa fie sincer, nu numai cu altii, dar si cu el si sa se descrie exact asa cum e:

"About me

Ma numesk Marcel. Am 16 ani si locuiesc in cartierul Ferentari. Urasc minciuna, ipocrizia si prietenii falsi. Nu judec oamenii dupa aparente si imi place sa-mi fac prieteni noi. Imi place sa merg in club si sa ma distrez pana dimineata pe drumm and basse. Muzica asta imi place foarte mult. :X:X:X:X:X Id-ul meu este marcel_drummandbasse2009@yahoo.com daca vrei sa ma cunosti mai bine. Mai ales daca esti fata ;) Momentan n-am prietena :( :( :( :( asa ca sunt in cautare :> :> :> Imi mai place sa ma uit la Prison Break. E serialul meu preferat. Sara :X:X:X:X Pacat ca a murit Michael =(( :(((((( :( :( :( Ce pot sa mai spun? De-abia astept sa fac 18 ani sa-mi iau BMW si sa ascult muzica la maxxxim. Imi place sa beau :X:X whisky =P~ votca =P~ bere =P~ =P~ aaaa..era sa uit.. firma mea de haine preferata e radical din ans nu gucci sau armani cum au toti cocalarii [-( [-( sper sa va placa profilul meu :P :P :*:*:*"

Mandru de descrierea de pe hi5, Marcel a uploadat cele mai tare poze cu el. El in fata unui Porsche, el fumand un Kent Blue, el fara tricou in oglinda, el mort de beat pe o banca in parc, el la calculator vorbind pe mess, el cu CornelBo$$ si PetricaNokia69 la strand. Acum nu trebuia decat sa astepte sa fie gasit de lume mega cool.

Varg Vikernes si bisericile arse (partea a IV-a)

2009-06-03T03:02:00.000+03:00

Heimdall era tot cacat pe el. Credea ca Dumnezeu e cel ce l-a luat de mana si i-a soptit acele cuvinte tulburatoare. Odin ramase inmarmurit iar Agata atarna intre doi copaci intrebandu-se probabil cu ce a gresit ca sa treaca prin asemenea chinuri.
"Nu aceasta este calea Heimdall." spuse din nou vocea.
"De..de unde imi stii numele?"
"Eu stiu tot micutule soldat al Satanei."
"Dar tu cine esti?" spuse Odin care era deja facut ghem pe jos de frica.
"Eu sunt Varg Vikernes!"
"Dar erai in inchisoare." se mira Heimdall.
"Am fost eliberat si acum e momentul sa ma razbun pe cei ce mi-au vrut raul."
"Nu ne omori!!" striga Odin si incepu sa planga.
"Nu, nu pe voi va vreau. Vreau sufletul Agatei."
"Il poti avea stapane." spusera amandoi si se pusera in genunchi in fata lui.
"Asa minionilor. Stapanul vostru cred ca e foarte mandru acum. Si eu sunt un pic miscat de gestul vostru. Dar acum e timpul ca eu sa preiau controlul."

Acestea fiind spuse, Varg isi dadu jos pantalonii si incepu sa o violeze pe Agata. Dupa ce termina, ii taie stomacul si ii viola intestinele. Odin si Heimdall se uitau mirati si isi spusera ca this shit era too fucked up pentru ei. Plecara incet fara sa-i atraga atentia lui Varg care incepu sa-i violeze craniul.

A doua zi pe prima pagina a ziarului din Rasinari se putea citi "Capra Agata, mandria Floricai a fost gasita in padure legata intre doi copaci, cu stomacul despicat. Politia crede ca Agata a fost violata in repetate randuri. Florica a fost internata din cauza unui infarct. Numerele de la lotto sunt 4 8 15 16 23 42. Castigatorul potului record de 3000 de ron din satul Rasinari a fost nea Vasile care si-a cumparat o dacie 1300 second hand. "

Heimdall si Odin, cei doi eroi ai iadului au ramas profund marcati de cele intamplate si au renuntat la caile lor satanice. Acum ii putem gasi in Twice sau Malibu alaturi de alti tineri de varsta lor ascultand muzica la moda. Cat despre Agata...sufletul ei va bantui pentru totdeauna padurile din Rasinari in cautare de raspunsuri.

Varg Vikernes si bisericile arse (partea a III-a)

2009-06-03T01:52:00.001+03:00

Bunica lui Odin ii astepta la gara cu bratele deschise si cu zambetul pe buze.
"Doamnee Ionute cat de mare te-ai facut si tu Costine, ce flacau mandru ai ajuns. Sunteti atat de frumosi. Ia sa va pupe batrana." si ii pupa pe frunte.
"Buna buni." spuse Odin.
"Sarut Mana." i se adresa politicos, Heimdall.
"Haideti acasa sa mancati ceva bun, baieti. Cred ca sunteti lihniti dupa o asemenea calatorie. Am facut ciorba de fasole, preferata ta Ionute si sarmale cu varza pusa de mine la murat. Tin si acum minte cat de mult iti placeau cand erai mic, Costine. Ce mai veneai tu pe aici sa te joci cu Ionut. Ce repede trece timpul mai flacai. Dar ce-s cu hainele astea intunecate? Te pomenesti ca v-a murit cineva. Dumnezeu sa-l odihneasca."
"Nu buni, asa ne imbracam noi. Suntem rockeri." spuse Odin un pic rusinat.
"Bine mai baieti. Cum ziceti voi. O baba ca mine nu mai e in pas cu moda. Cand eram eu ca voi nici nu aveam muzica. Dar era mai frumos atunci. Eram mai aproape de Dumnezeu si de fapturile Lui. Duceam vaca la pascut, mancam oua proaspete, beam lapte bun. Eram mult mai sanatosi atunci. Dar sa lasam vorba, haideti, haideti ca ne asteapta nea Vasile cu caruta."
Cei doi rockeri suparati se urcara in caruta lui nea Vasile si pornira spre casa bunicii lui Odin cu ganduri necurate de a sacrifica o capra inocenta. Dupa un drum zbuciumat si destul de plictisitor alaturi de cei doi batrani, Odin si Heimdall au ajuns in locul visat.
"Am ajuns Heimdall." spuse Odin mandru ca un adevarat metalhead ce era.
"Da Odin, voia Satanei va fi implinita."
Dupa ce luara pranzul cu bunica lui Odin, cei doi s-au hotarat sa astepte lasarea serii pentru a pune in aplicare planul lor diabolic.

.............................................................................................................................

Era ora 2 am. Intunericul se lasase peste Rasinari. O ceata deasa acoperea casele taranesti si nici un suflet nu era pe drumurile satului. Un caine se auzi latrand in departare, latratul lui sfasietor fu aproape inghitit de negura. Doua siluete se zareau sarind gardul unei case. Doi baieti falnici imbracati in negru incercau sa intre in tarcul Floricai.
"Odin, sunt inauntru. Pe care o iau?"
"Bravo Heimdall, Satana fie cu tine. Pai sunt mai multe capre?"
"Sunt vreo cinci. Cinci capre si doua vaci."
"Ia-o pe cea mai grasa. Si daca poti, incearca sa iei si vaca. Avem nevoie de capul ei."
"Hai ca deschid acum grajdul si ma ajuti tu."
Heimdall deschise grajdul si impreuna cu Odin reusira sa o ia pe Agata, mandria Floricai si pe Joiana, cea mai aratoasa vaca din sat. Impreuna cu cele doua animale, Odin si Heimdall mersera pe un deal apropiat ca sa-si duca la bun sfarsit ritualul.

Intai i-au taiat capul Joianei si cu sangele ce curgea din el au desenat o pentagrama pe iarba. In mijlocul ei au pus-o pe Agata care era bine legata cu niste sfori furate din curtea Floricai.
"Acum este acum Heimdall!!! Este aproape ora 3. Ora diavolului!!!"
"Odin, Lucifer sa ne auda rugaciunile!! O, Zeu al Infernului, iti oferim drept sacrificiu aceasta capra nepangarita!!"
"Heimdall..stai un pic..Am o idee si mai buna."
"Spune soldat al Satanei!! Spuneee!!!"
"Hai sa o crucificam pe Agata. Va fi ca o palma data lui Dumnezeu. Ne-am bate joc de fiul lui."
"Daaaaa..Hai sa mergem in padure sa gasim un copac bun."

Cei doi isi mutara locul de sacrificiu. Reusira cu greu sa lege capra intre doi copaci de picioare, dar erau fericiti ca in sfarsit isi vor duce fapta la bun sfarsit.

"Este 3 fara 5. E timpul sa incepem, Odin."
"Ne cerem scuze Stapan al Intunericului pentru aceasta intarziere datorata unor probleme logistice."
Heimdall scoase o biblie si amandoi se pisara pe ea.
"Asta e pentru tine, Lucifer!!!"
"Ai cutitul pentru sacrificii, Heimdall?"
"Aici este." si scoase un cutit din bucataria bunicii lui Odin.
"Inger damnat, Stapan al Infernului, Demon neiertator, iti oferim aceasta capra drept jertfa. Te rog sa o primesti si sa ne accepti ca soldati ai tai in lupta contra celui de sus."
Dar chiar cand Heimdall era gata sa spintece burta Agatei, simti cum o forta il impedica sa-si miste mana si auzi un glas tulburator spunandu-i ca nu aceasta este calea.....

Varg Vikernes si bisericile arse (partea a II-a)

2009-05-24T20:24:00.000+03:00

Heimdall si Odin se urcara in trenul spre Rasinari. Erau foarte fericiti ca in sfarsit vor sacrifica o capra pentru regele lor, Lucifer. Intrara in compartiment si se asezara pe locurile lor. Heimdall statea langa o batrana ce avea o sacosa plina cu praz iar Odin statea langa un tanar ce asculta manele la telefon. Erau vizibili suparati de aceasti tovarasi de drum, dar si-au zis ca in curand vor cuceri lumea si ca orice soldat a suferit inainte de victorie.
"Sper sa ajungem cat mai repede Odin."
"Si eu Heimdall. Necuratul ne asteapta."
"Unde mergeti baieti?" spuse batranica.
"Pai la Rasinari, mamaie, la bunica mea." ii raspunde Odin pe un ton satanic.
"Ce flacai frumosi sunteti. Dar ce-i cu hainele astea negre? Niste flacai ca voi ar trebui sa se imbrace mai colorat." si arata spre tanarul ce asculta manele.
"Sunt roachari mamaie." spuse tanarul si isi aranja ochelarii Armani.
"O doamne. Sa nu-mi spuneti ca sunteti satanisti.
Odin si Heimdall nu mai stiau ce sa zica. Nu vroiau ca cei doi sa afle planul lor secret. Asa ca lui Heimdall ii veni o idee geniala.
"De fapt..suntem homosexuali."
"Adica partari." rase tanarul manelist.
"O doamne. Pai nu e bine baieti. Niste flacai ca voi sa-si iroseasca tineretea. E impotriva Domnului. Dar decat satanisti... Macar credeti in EL, nu?"
"Da, evident." minti Odin cu nerusinare.
"Asa mai, baieti. Pai cum ajungeti in Rasinari sa mergeti la biserica sa va spovediti. Sa-i spuneti parintelui de pacatele voastre si poate va iarta. Dar sa va gasiti si voi niste fete frumoase, ca sunt destule slava celui de sus."
"Da tanti, asa vom face." spusera cei doi in cor.
Dupa o calatorie plina de peripetii cei doi au ajuns intr-un final in Rasinari. Bucurosi, au coborat din tren cu gandul la torturile inimaginabile prin care va trece capra bunicii lor.

Varg Vikernes si bisericile arse (partea I)

2009-05-20T22:15:00.000+03:00

Costin si Ionut erau doi adolescenti rockeri normali. Ascultau Linkin Park, Korn, System of a Down si alte trupe indragite de tineri. O ardeau prin diverse baruri de rockeri, isi cumparau tricouri cu formatiile lor preferate si pur si simplu se bucurau de viata lor de rockeri adolescenti.
Dar totul se schimba intr-o zi de toamna. In timp ce Costin se intorcea de la liceu s-a hotarat sa intre intr-un magazin de rockeri ca sa-si cumpere o noua curea cu tinte caci ultima se rupse la ultimul concert EMIL. Dar, in magazin Costin fu intampinat de o melodie super satanica. Nu intelegea el prea bine versurile asa ca il intreba pe vanzator cine canta. El ii spuse ca era o melodie a formatiei de black metal Gorgoroth. Profund impresionat, Costin a inceput sa se documenteze despre acest gen de muzica nou descoperit. Ii spuse si lui Ionut despre acest gen si in cateva luni cei doi erau adevarati soldati ai Satanei. Isi luasera chiar si porecle noi. Costin era Heimdall iar Ionut era Odin. Heimdall si Odin, desi inainte erau credinciosi acum s-au lepadat de religia lor si au devenit odrasle ale Satanei, minioni ai Necuratului. Singura lor zeu era Belzebut, Dumnezeu era un cacat in ochii lor, un nenorocit, un bastard.
Dar cu puteri mari vin si responsabilitati mari, asa ca Heimdall si Odin au inceput sa participe la tot felul de ritualuri satanice ca sa-si dovedeasca dragostea fata de Lucifer.
Primul pas era sacrificarea unei capre in interiorul unei pentagrame in flacari. Dar Heimdall si Odin aveau o problema. De unde gaseau o capra? Ce bine ca Odin era mai inteligent si veni cu o idee geniala:
"Hai sa mergem la bunica mea din Rasinari. Ea are sigur capre."
"Da.. Hail Satan!!"
"Hail Satan.. Moarte infidelilor!!"
Odin le-a spus parintilor lui ca vrea sa mearga la bunica sa in Rasinari si ca il va lua si pe Heimdall sa-i tina companie. Ei fura de acord si plecara cu primul tren.

Vinnie Paz, rap hardcore pentru madafacari si reptilienii lui Lorin Fortuna

2009-05-12T20:22:00.000+03:00

Fane era un tanar normal de 17 ani. Mergea la scoala, mai iesea prin oras, mai mergea in Maxx, in Dumars sau chiar in Malibu cand se simtea ceva mai rep. Dar intr-o zi, in timp ce naviga pe internet Fane a dat de un forum, un forum de rep chiar. Ascultand artisti ca Lil'Wayne, Gucci Mane, Soulja Boy si alti repari de gen, Fane si-a zis ca acolo este locul lui, acolo va putea discuta despre acest gen de muzica. Isi facu un cont "Lil'Fane" si incepu sa citeasca diverse topicuri. Un anume topic ii atrase atentia si anume unul numit "Real Madafachin Hardcore Underground Raw Fucking Shit Rep". Ce nume interesant, isi zise el si se gandi ca poate o sa gaseasca aici niste artisti noi. Fane observa ca utilizatorii ce postau aici erau foarte duri cand era vorba de muzica lor. Nu puteau accepta parerile altora, ascultau muzica de care nu auzise nimeni, nu mergeau in cluburi, erau virgini si erau pasionati de teorii ale conspiratiei. Fane inchise forumul spunand ca utilizatorii erau niste frustrati si se culca.
Dar Fane visa ciudat in acea noapte. Visa un repar gras, aproape obez, tatuat si chel ce ii spuse ca sfarsitul vine in 2012 si ca trebuie sa se fereasca de reptilianul deghizat in om si sa urmeze vorbele profetului Lorin Fortuna ce ii va arata calea spre salvarea sufletului.
Fane se trezi transpirat si intra repede pe forum. Le spuse baietilor ce visase iar ei il sfatuira ca trebuie sa asculte real underground hip hop shit ca sa-si salveze sufletul. Asa ca Fane intra pe cele mai dubioase bloguri pe care le-a putut gasi si isi descarca zeci de giga de rep de care n-a auzit nimeni. Renunta la cluburile ce demult ii placeau, preferand sa o arda numai in casa citind despre cipuri, masoni si uitandu-se la Zeitgeist toata ziua.
Intr-un final Fane s-a desprins de univers si a facut sex anal cu Lorin Fortuna.

Marcel si ketamina nazdravana (partea a III-a)

2009-05-10T22:30:00.001+03:00

"Boss, poti baga cd-ul asta?" ii spuse Marcel lui Gigi.
"Dar cum sa nu patroane, imediat."
Marcel isi facuse de acasa un mix cu piesele lui preferate dnb ca sa-si faca o intrare maxima la arene. Marcel cobori din taxi ca un adevarat clubber boss si isi puse ochelarii Armani ca a auzit ca in club lumea o arde cu ochelari desi nu intelegea prea bine de ce. Toata lumea se uita la el, Marcel era in culmea fericirii "Doamnee, cat de invidiat sunt." isi spuse el in gand si zambi cu subinteles.
Ajunse in cort si bass-ul il lovi direct pe creier. "Cate lumini si cat fum." isi zise el. Se indrepta spre bar ca sa-si cumpere ceva de baut.
"Un Burger la doi va rog frumos."
"Uhm, nu avem Burger. Heineken sau Becks."
"Becks atunci. Dar aveti la doi?"
"Nu se serveste bere la doi aici, doar la cutie."
"Atunci un Becks." spuse Marcel dezamagit. Se pare ca azi nu va bea atat cat isi propuse.

Dupa doua Becks, Marcel era gata de dans. Isi aranja ochelarii, cureaua cu spinner si incepu sa se miste cum stia el mai bine, pe balans. Toate fetele se uitau la el si il aratau cu degetul. Marcel se simtea din ce in ce mai important, vazand ca atatea fete il remarca. Dupa o ora de dans original, Marcel isi aprinse un Kent Blue ca sa se chilluiasca. Savurandu-si tigara, Marcel vazut niste baieti intr-un colt cu o bere la doi. "Mi-a pus Dumnezeu mana in cap ca-s foarte talentat." isi zice Marcel si se indrepta spre baietii cu petul de bere.
"Salut baieti." spuse Marcel.
"Ce faci boss?!!?!?!" strigara ei in cor.
"Pai uitati si eu la drum and bass pe aici sa ascult o muzica, poate sa fut ceva."
"Oooo, bine asa patroane, sa-ti traiasca neamul, hai sa bei cu noi."
Marcel era atat de incantat ca in sfarsit intalnise lume care vorbea ca el. Se puse pe baut cu baietii cu lanturi la blugi si in cateva minute terminara vreo 2 peturi de bere.
"Cum e boss? Iti place aici? E cardasie, nu?"
"Da baieti, e foarte shukar."
"Nu-i asa ca vrei sa te faci pulbere?"
"Dar cum sa nu."
"Uite, am ceva ce o sa-ti placa."
Marcel se uita mirat cum unul dintre prietenii lui noi scoase din buzunar o pungulita cu un praf alb in ea.
"Ce e asta? Cocaina?" intreba Marcel un pic speriat.
"E ketamina mestere. Ia de aici."
"Dar nu ma droghez."
"Pai ar trebui sa incepi, e foarte frumos."
Ca sa nu para un fatalau in fata prietenilor sai fiorosi, Marcel rula o bancnota de 1 leu, si-o puse la nas si trase repede praful magic.
"Doamnee, ce nazdravana e ketamina asta baieti." spuse Marcel si isi dadu gherla.

Marcel si ketamina nazdravana (partea a II-a)

2009-05-10T18:39:00.000+03:00

In episodul trecut am facut cunostiinta cu Marcel un tanar baiat ce tocmai a descoperit drum and bass-ul. Acum Marcel aflase ca peste 2 zile o sa fie un mega party dnb si era foarte fericit. Dar totusi ii era putin frica. Din ce vazuse pe youtube si in diferite poze, ascultatorii acestui gen nu se imbracau deloc ca el, asa ca pleca spre IDM, ca sa-si cumpere niste haine noi. Din banii care i-a primit de la parintii nu a putut sa-si cumpere decat un tricou de la Radical din ANS.
"Sper sa fie de-ajuns." spuse el.
Isi puse niste pantaloni albi pe el, tricoul de la Radical din ANS si se incalta cu ciocatele lui din piele de sarpe. Avea o curea D&G aurie cu spinner in forma de dolar ce o indragea enorm. Sigur va impresiona fetele in seara aceasta isi spuse el din nou.
Sigur pe sine si cu gel in par, Marcel pleca spre Arenele Romane. Dar nu putea sa mearga cu metroul, trebuia sa-si faca intrarea intr-un mod cat mai spectaculos asa ca lua un taxi, chiar de la Grant. Ce invidiosi vor fi baietii cand va cobori dintr-un Mercedes, se gandi el. Se urca in taxi si ii spuse domnului Gigi, caci el era taximetristul:
"Spre Arenele Romane, boss."
"Am inteles patroane."

Marcel si ketamina nazdravana (partea I)

2009-05-07T23:32:00.000+03:00

Marcel are 16 ani. Pana acum doua luni asculta muzica lautareasca si o ardea cu prietenii lui rromi prin cartier. Era a real mo fuckin’ og. Dar lui Marcel ii lipsea ceva, o conectiune la internet. Isi dorea atat de mult acest lucru pentru ca toti tovarasii lui se laudau cu noile hituri si filme pe care le gaseau pe trackere. Nu stia ce e un tracker, dar suna mega jmeker si trebuia sa ia si el parte in aceasta revolutie tehnologica. S-a rugat de parintii sai, iar intr-o frumoasa zi de iunie la el acasa au sosit doi tineri, Vasile si Ion. Acestia l-au conectat la internet. Vasile si Ion au un rol important in evolutia lui Marcel desi ei nu realizeaza acest lucru.
Conectat la internet, Marcel isi instaleaza dc++ ajutat de prietenii sai CornelBo$$ si PetricaNokia69. Conectat la aceasta masiva retea de sharing a inceput sa caute “muzica noua”. In timp ce cauta prin liste noile hituri lautaresti a dat peste ceva interesant. Un folder cu titlul “Drum and bass.” Ce sloboz e asta? Se gandi Marcel. Desi sovaitor, Marcel s-a hotarat pana la urma sa ia acest folder. “Cred ca are mult bass.” se gandi el din nou.
Dupa 20 de minute, Marcel descarcase cu succes 5 giga de drum and bass. Dadu add in winamp la minunatul folder si incepu sa asculte. Asculta el si asculta si asculta si isi dadu seama ca asta era “da shit”. Intra repede pe mess si le spuse prietenilor sai CornelBo$$ si PetricaNokia69 ce a descoperit. Le trimise niste piese, niste mixuri dar ei i-au zis rece “bo$$, asta ie muzik d drogati”. Suparat, isi baga niste Pendulum la casti si iesi de pe mess.
Marcel se afla acum intr-o dilema. Era prins intre acest gen pe care tocmai il descoperise si il indragea si intre prietenii lui de o viata. Ce putea sa faca? Dar isi aminti ceva. Cand venisera sa-i instaleze internetul Vasile si Ion ii spusesera de ceva numit “motor de cautare” ca cica acolo poti gasi tot felul de chestii, harneala de asta.
Intra el pe google, caci cica asta era un motor de cautare si cauta “drum and bass”. Doamneee 11.600.000 de rezultate. Incredibil, senzational. Chiar gasi niste party-uri de drum and bass. Trebuie sa mearga se gandi el. Dar cu cine? Prietenii lui nu-l inteleg iar pe altcineva nu cunoaste. Va merge singur isi zise el Va merge singur si se va distra si va cunoaste lume care ii impartaseste pasiunea si cu putin noroc va fute ceva.