Dragoş şi fantoma (partea a IV-a)

Ultima uşă se deschise. Dragoş îi trecu pragul, ştiind că nu mai era cale de întoarcere. Ori îl va învinge pe Mărginean, ori el şi Planul Astral vor dispărea pentru totdeauna. Mână dreaptă o ţinea în buzunar, încleştată pe pixul cu ac de argint. Pupilele îi erau dilatate la maxim. După câte droguri a bagat în călătoria asta, a ajuns să poată vorbi cu natura. Întrebă vântul pe unde trebuia să o ia. Acesta îi şopti să urmărească poteca aurie. Şi Dragoş făcu tocmai asta. Merse pe drumul fatidic până la capăt. Ceaţa începea să se aşterne. Cu greu mai putea urmări drumul. Spera doar să nu se fi rătăcit. Era prea mult în joc ca să dea greş tocmai acum. Noroc că o coţofană se aşeză pe umărul său.

"Cu ce te pot ajuta, pasăre a vazduhului?" o întrebă politicos Dragos.

"Pe mine cu nimic, dar eu am ceva ce îţi trebuie."

"Ce este?"

Vicleana coţofană îi oferi puţină mescalină.

"Nu-i aşa că ceaţa pare să dispară?"

"Mulţumesc pentru ajutor, coţofană mărinimoasă."

Acum Dragoş vedea clar. Drumul era liber. Nici un obstacol nu a mai apărut în calea sa. Doar ce a clipit şi era deja la graniţa dintre a 5-a dimensiune şi planul astral. Acum Dragoş se afla în mijlocul unui deşert ce părea nesfârşit. Deasupra lui, cerul îşi schimba constant culoarea, iar norii luau diverse forme. Lângă el era un cactus peyote, probabil singura plantă din tot deşertul ăsta. Nu era cald, temperatura era tocmai potrivită, dar începu să se simtă ciudat. Parcă toată energia era scursă din el.

"M-ai găsit." se auzi o voce.

"Mărginean?"

"În carne şi oase, de fapt, sunt prezent doar cu spiritul, având în vedere că m-am dematerializat când am părăsit lumea noastra, dar pot lua orice formă. Ţi-a plăcut mescalină pe care ţi-am dat-o, nu?"

"Tu erai coţofana?"

"Chiar eu. Şi pun pariu că acum te simţi slăbit, de parcă cineva ţi-ar suge toată energia."

"La dracu cu tine, gabor corupt. Cu ce m-ai otrăvit?"

"Cu nimic special, doar puţină mescalină din cactusul de lângă tine. Ah, am uitat să precizez că a fost crescut cu ură şi regrete şi udat cu lacrimile mele, pe care le vărs zilnic când mă gândesc la dragul meu Nicodin. L-au omorât, bastarzii!! Daca n-ar fi fost ei cu versurile lor despre droguri, băiatul meu n-ar fi băgat magic."

"Nu ei sunt de vină pentru viciile fiului tău. Patronii de spice shop-uri au adus acest drog nou pe stradă. Ei îţi sunt duşmani, nu Specii."

"Cuvintele tale sunt de prisos. Sânge o să fie vărsat în seara asta şi nu va fi al meu."

Mărginean se năpusti spre Dragoş, dar cu ultimele puteri acesta reuşi să se ferească. Îşi scoase seringa cu ac de argint din buzunar şi i-o înfipse direct în umăr.

"Ce crezi că faci, insectă neînsemnată?"

"Te trimit de unde ai venit. Ketamina asta e atăt de puternică încât spiritul tău va părăsi dimensiunea asta şi se va întoarce pe Pământ."

Mărginean nu mai putu să scoată decât un singur urlet de agonie, iar apoi dispăru. Dragoş, obosit şi secat de puteri din cauza mescalinei ghiduşe se prăbuşi în nisipul auriu al deşertului şi îşi clăti ochii cu un apus psihedelic. Parcă prin vis a venit Dragonu la el şi i-a şoptit:

"Eu sunt tu din viitor. Am călătorit prin timp pentru că ştiam că doar un tânăr încă neiniţiat în tainele drogurilor poate simţi efectele lor atât de puternic încât să lupte pentru Planul Astral. Dacă nu ţi-ai dat seama, asta e viitorul omenirii. Aici trăiesc eu, Chimie, toată lumea. Am ajuns atât de iluminaţi încât ne proiectăm propria realitate. Dar aici nu au ce căuta infideli, adică poliţişti, în lumea noastră ei nu există, dar pentru că îi simt durerea lui Mărginean mă voi întoarce în trecut din nou şi îl voi salva pe Nicodin. Tu te vei trezi şi totul ţi se va părea doar un vis."

Era o zi de luni. Părea să fie ca orice altă zi de luni. Dragoş se trezi la ora 7 fix. Avusese un vis ciudat şi încă era un pic confuz. Parcă a călătorit printre lumi, prin timp. Totul era atât de dubios. Făcu un duş şi se îndreptă spre bucătărie. Mama lui se uita la televizor.

"Uite Dragoş, cică se închid magazinele de Spice, pentru totdeauna de data asta. Era un fiu de polişist să moară din cauza lor. Nu se ştie cum a supravieţuit, parcă ar fi fost ajutat de ceva supranatural."

Lui Dragoş i se părea cunoscută povestea, dar nu putea exact să-şi dea seama de unde. Se aşeză la masă şi începu să se înfrupte din cerealele lăsate de mama lui. Îşi luă geaca, hanoracul, sticku, mapa şi geanta, dar îşi aminti că şi-a uitat pixul. Cu ce va scrie? Se întoarse spre camera lui, nervos că va întârzia la şcoală. Dar pe birou era ceva ciudat, ceva ce nu a mai fost acolo. O cutiuţă verde, prăfuită cu un "K" scrijelit pe ea, de-abia vizibil.

"Mamă, ce e cu cutia asta?"

"A trecut aseară un tânăr. A zis că ai uitat-o în autobuz. N-am mai văzut-o până acum, dar mă gândesc că poate ai primit-o de la cineva. Ce, nu e a ta?"

"Ba da, e a mea..."

În altă parte a lumii, Leonardo Di Caprio se trezeşte dintr-un somn zbuciumat.

"I just had the strangest dream."

"What kind of dream?" spuse prietena lui super model.

"Damn, it was about some kid, and a dragon, and I think they both took dmt, because they were flying in the astral plane and a cop was after them, and the dragon was a Romanian rap star. It was kind of fucked up."

"It's ok now, chill Leo."

"Fucking Inception, it ruined dreams for me."