Dragoş şi fantoma (partea a II-a)

Locul unde se afla Dragoş era special. Totul părea diferit, dar totuşi foarte familiar. Parcă a mai fost aici, cândva în visele sale. Se uita în departare şi silueta părea că e din ce in ce mai aproape, dar nu-i putea desluşi trasăturile. Cerul era mov, norii erau verzi. Oare ce se întâmpla? Îşi coborî privrea spre ceas, dar cifrele se mişcau iar minutarul o luase razna. Se învâtea pe tot cadranul. Ceva nu mirosea a bine. Dar poate persoana ce se apropia de el, ştia mai multe. Începu să se îndrepte spre el. Înainta cu greu. Parcă strada se mişca. Simţea că merge printr-o mlaştină. Într-un final a ajuns destul de aproape încât să vadă personajul ce îi bântuia viziunea.

Dragoş împietri. În faţa lui nu era nimeni altul decât Dragonu AK 47. Idolul lui, omul pe care îl respecta cel mai mult, modelul lui în viaţă.

"Salut Dragoş. Ai călătorit ceva."

Îi ştia şi numele. Trebuia să fie într-un vis. Probabil acum era încă în troleu si dormea.

"Dragonaşule, ce se întâmplă? Visez acum? Am murit? Mi-au pus mişeii dava în suc, care e treaba? Cum ajung acasă? Unde sunt? Ce-i cu strada asta strâmbă?"

"Chill man. Tu ai reuşit să deschizi uşile. Eşti in a 5-a dimensiune. Dar o să-ţi povestesc mai încolo. Acum trebuie sa fugim. El e pe urmele noastre. Trebuie să ne ascundem."

"Cine e pe urmele noastre?" întrebă Dragoş confuz şi panicat.

"Mircea Mărginean. El păzeşte dimensiunea asta. Şi e pe urmele noastre, a celor ce şi-au deschis al treilea ochi. Vrea ca noi să fim orbi, să nu vedem adevărul. Dar hai sa plecăm. E periculos aici, la graniţă."

Dragonu scoase din buzunar o sticluţă şi doua seringi. Trase un ml în fiecare şi una i-o întinse lui Dragoş.

"Repede, ia pixu ăsta şi bagă-ţi la muşchi."

"Dar ce e asta?"

"E ketamină magică de la Cernobâl. Ne va da super puteri si vom putea deschide uşile ca să ajungem undeva unde e sigur."

Îşi băgară amândoi ketamina buclucaşă şi în faţa lor apăru o uşă. Dragonu o deschise si o lumină puternică aproape că îl orbi pe Dragoş.

"Nu văd nimic."

"Nu contează. Hai, intră."

Dragoş acum era pe planul astral. Plutea printre stele, putea să vadă trecutul, prezentul, viitorul, să simtă fiecare fiinţă vie care a trăit vreodata. Toate secretele universului i s-au dezvăluit. Ochiul minţii era deschis.

"Acum e timpul să-ţi explic unde eşti. Pe când lucram la albumul Specii împreuna cu Chimie si Gazah, am realizat că beat-urile noastre aveau un efect ciudat. Cât timp le ascultam ne băgau într-o stare de transă, simţeam cum ne desprindem de corp, cum ajungem în altă dimensiune. Le-am ascultat atât de mult, că până la urmă tranziţia dintre lumea noastră şi planul astral a început să fie foarte uşoară. Asta s-a întâmplat şi la tine. Ne-ai ascultat piesele de atâtea ori încât ai reuşit să ajungi aici. Ai deschis uşile şi ai trecut pragul. Doar câţiva au mai ajuns aici, dar din păcate toţi au fost prinşi de Mărginean. Dar la tine am ajuns înaintea lui."

"Şi ce vrea Mărginean? Şi mai ales, cum pot să ajung acasă? Trebuie sa fiu la liceu."
"Nu te gândi la lucrurile lumeşti. O mie de ani aici înseamnă un minut în viaţa reală. O să ajungi acasă când o sa vină timpul. Cât despre Mărginean, el a lucrat la Poliţia Română. A fost un poliţist bun, dar fiul lui, Nicodin, era fan Specii şi fără să vrea a ajuns să asculte toată ziua. Când Nicodin a murit de la prea mult magic la venă, Mărginean a jurat că se va răzbuna. A început să ne analizeze versurile ca să-şi dea seama pe unde ne petrecem timpul şi aşa a deschis el uşile. Dar profanitatea lui a fost simţită de Univers, şi nu poate ajunge în planul astral, unde suntem noi acum. E blocat între a 5-a dimensiune si planul astral."

"Şi ce putem face ca să-l oprim."

"Am copt un plan micul meu junkist. Hai pe nava lui Chimie să-ţi arăt."