Inocentiu si filmele de arta (partea a II-a)

Prima scena avea sa o filmeze in scara blocului. A asezat camera la baza scarilor si a inceput sa le urce si sa le coboare de nenumarate ori. Aceasta scena avea stransa legatura cu mitul lui Sisif. Ori de cate ori incercai sa ajungi undeva, sa-ti indeplinesti un tel erai oprit, constrans de catre societate, de catre sistem, ceea ce facea telul initial inutil, asa ca, pana la urma, care era rostul nostru, daca totul este inutil? Intrebarea asta dorea Inocentiu sa si-o puna spectatorii.
Pentru a doua scena a vrut sa incerce un efect de time-lapse si a filmat timp de o zi intrarea unui mall. Sute de oameni intrau si ieseau, reprezentand multimea orbita de aceasta societate bazata pe consum, fiecare incercand sa detina cat mai mult, sa cumpere lucruri inutile, sa se ingroape in obiecte. Cu cat ai mai mult, cu atat urci pe scara sociala. Asta voia Inocentiu sa scoata in evidenta, aceasta fuga dupa materialism, dupa hedonism, dupa placeri de nimic. Pe fundal a pus o piesa care il atingea, care ii alina ranile cand era in suferinta, care ii stergea lacrimile: Immortal - Call of the Wintermoon. Stia ca publicul avea sa fie socat cand va asculta aceasta piesa satanica, dar totusi vor simti o anumita caldura la auzul versurilor suave ale norvegienilor.

Desi avea peste 30 de minute de filmari si mesajul lui era mai mult decat clar, Inocentiu simtea ca lipseste ceva. Parca era loc de mai mult. Trebuia sa incheie intr-un mod absolut neconventional debutul lui regizorial si stia exact la cine sa apeleze. La o veche prietena, o prietena pe care a crezut ca a pierdut-o, dar s-a reintors in mod miraculos.
Isi scoase noul telefon Blackberry, forma un numar sperand ca inca mai e bun si apasa tasta call. Telefonul suna de cateva ori si exact cand era gata sa renunte la orice speranta se auzi o voce de fata:

"Alo. Cine e?"

"Buna Cynthia. Sunt eu, vechiul tau prieten. Inocentiu."

"Huh? Inocentiu? Nu cunosc pe nimeni cu numele asta."

"Nu ma mai tii minte?"

"De unde pula mea sa te tin minte?"

"Pai, ne-am intalnit acum ceva timp la un concert. Si ti-am cerut numarul. Am vorbit de cateva ori, dar dupa n-am mai dat de tine si am auzit de la unu altu ca ai plecat din tara, prin Spania parca. Ce ai facut acolo? Ai absorbit cultura spaniola? Ai vizitat Barcelona, Madrid, Valencia?"

"Da..poti spune ca am absorbit anumite lucruri si am vizitat altele, dar sa trecem peste. De ce m-ai sunat?"

"Pai, as vrea sa-ti ofer un rol intr-un film."

"Ce fel de film?"

"Un film de arta. Despre societate, despre consum, despre fericire, despre lipsa ei. Chestii de astea."

"Pai, ok atunci. Ce vrei sa fac?"

"Pai, hai acasa la mine sa-ti explic."

"Bine, boss. Poopici."

Inocentiu ii dadu adresa si peste cateva ore ajunse si Cynthia, curioasa de proiectul lui, si de rolul ei in acesta.

"Ia zi patroane, ce trebuie sa fac?"

"Pai uite, Cynthia. O sa mergem in living, te asezi pe canapea, iti dai tricoul jos, ramai in sutien si citesti ce ti-am scris eu pe foaia asta in timp ce fumezi o tigara."

"Mi s-au cerut si lucruri mai dubioase. Hai sa incepem, atunci."

Cynthia se dezbraca, dupa cum i-a cerut Inocentiu si se aseza pe canapea. Isi aprinse o tigara, se uita spre camera si incepu sa citeasca:

"Sunt o fiinta unica, refuz sa ma conformez. Sunt un individ, am propria mea parere. Sunt o fiinta unica, am propriile mele idei. Sunt diferit, sunt special, nu fac parte din multime. Imi fac cumparaturile in mall, am un iPhone, am un iPad, sunt unic, fumez Marlboro, imi petrec vacanta in Paris, detest capitalismul, mananc de la McDonald's, ma masturbez, ma uit la filme de actiune, ma imbrac de la H&M, ma droghez, sunt unic, sunt special, sunt eu."

Cynthia termina de citit, isi stinse tigara, se uita lung la Inocentiu si zise:

"Super film, frate. Sper sa ajunga la Hollywood."

"Hollywood e prea comercial, o sa ajunga la Cannes."