Inocentiu si filmele de arta (partea I)

Inocentiu era un adevarat cinefil, sau cel putin asa se considera. Inca de la o varsta frageda era dus de parinti la cinema, astfel ajungand sa intre in contact cu lucrarile a nenumarati regizori. Ii placeau Stanley Kubrick, Alfred Hitchcock, Martin Scorsese si multi altii, dar nici unul dintre ei nu avea pasiunea, talentul si viziunea regizorului sau preferat.
Acesta era un polonez pe nume Justyn Zawadzki ce la varsta de 14 ani a plecat din tara lui natala spre Africa, sa ajute copiii bolnavi de SIDA. Lucrand acolo timp de 6 ani, si-a dat seama ca poate avea un impact mai mare prin arta cinematografica. A imprumutat o camera de filmat de la ghidul sau si a filmat un scurt metraj de 10 minute despre partea intunecata a continentului. Voia sa socheze, sa-i faca pe oameni sa deschida ochii si sa realizeze ca nu-s singuri pe Pamant, ca undeva, intr-un mic sat din Kenya, copiii n-au apa potabila. Evident, totul era metaforic. Trebuia sa indemne lumea sa gandeasca.
Pentru prima scena a filmat un scaun sub un copac. Scaunul avea sa semnifice lupta omului de culoare cu sistemul si cu natura. Apoi timp de 4 minute a filmat soarele. Scena asta reprezenta omul alb orbit de tehnologie, omul alb ce a intors spatele celor aflati in suferinta, celor mai putin norocosi decat el. Iar pentru scena de final, a filmat o femeie africana fumand o tigara pe scaunul de sub copac. Aici, valorile traditionale au fost invinse de capitalism, iar femeia era doar un obiect, la fel ca si scaunul, un produs al societatii, cum erau si tigarile.
Filmul era intitulat "Stoel" ceea ce insemna scaun in afrikaans.
Din pacate asta a fost si ultimul film al marelui regizor polonez, caci la scurt timp dupa, a fost rapit in Africa de Sud de un grup de rebeli violenti. Pana la urma a fost decapitat pentru ca nimeni nu a vrut sa plateasca recompensa de 1000 de dolari. Ziua cand a murit a fost una neagra pentru industria cinematografica.
Desi doar cu un film la activ, a ajuns sa fie renumit pe anumite forumuri de cinefili. Va puteti imagina deja, care era visul lui. Fiind inconjurat de filme de la asa o varsta, Inocentiu voia neaparat sa ajunga regizor. Avea sute de idei si o imaginatie mai bogata decat multa lume, dar singur ii era foarte greu si in plus nu avea nici resursele pentru a face un film.
Dar totul avea sa se schimbe, caci de ziua lui, la 20 de ani, a primit o camera de filmat de la tatal sau. Inocentiu era in culmea fericirii. In sfarsit urma sa se concretizeze visul sau. Avea sa ajunga un mare regizor, exact ca Justyn. Si el tot 20 de ani avea cand s-a apucat de regie. Era un semn, stia asta, simtea lucrul asta in tot trupul sau.
Aproape o luna a stat inchis in camera lui ca sa scrie scenariul. Iesea doar sa mearga la toaleta. Mama lui ii lasa mancare in fata usii, dar rar se atingea de ea. Un artist trebuie sa fie chinuit ca sa faca ceva de exceptie. Trebuie sa sufere ca arta sa fie autentica. Cand in sfarsit a fost gata, Inocentiu arata deplorabil. Avea parul lung si era nebarbierit si mirosea groaznic. Se imbraca cu noile sale haine de la Urban Outfitters pe care le-a comandat de pe net si pleca sa-si filmeze capodopera.