Oscar and the Ladybugs (partea a IV-a)

"Pai, vom canta manele."
La auzul acestui cuvant, Miguel lesina, iar Ion incepu sa vomite si sa tremure. Cu lacrimi in ochi Ada striga la el, revoltata:
"Cum sa cantam manele, netrebnicule? Noi, care facem muzica super elevata vrei sa coboram la nivelul ala? Sa cantam rebuturi?"
"Gandeste-te, Ada. E logic. Noi vrem sa socam, da?"
"Pai...da" spuse Ada cu jumatate de gura.
"Pai manelele ii socheaza pana si pe cei care sacrifica fecioare, pana si pe pedofili, pana si pe nazisti. Nimeni nu e imun la puterea manelelor. E un gen exclusivist. Ascultat doar de adevaratii barosani, la fel ca si muzica indie, muzica pe care o facem noi. Genul asta n-are cum sa mai socheze, a fost exploatat la nesfarsit. Putem fute o capra pe scena si publicul va casca, dar daca vom canta manele, ohooo, vom avea o multime de fani. Va rog sa va ganditi la propunerea mea, si sa-mi spuneti daca sunteti alaturi de mine sau nu. Eu oricum o sa fac asta, cu voi sau fara."

Ada avea ochii inlacrimati. Discursul lui Oscar a atins-o direct la corazón. Vazandu-si fiica asa, Ion spuse:
"Vom canta manele, Oscar. In ochii Adei am vazut adevarul. Vom face muzica asta si vom primi respectul pe care il meritam."
"Imi pare bine ca suntem pe aceeasi lungime de unda. Cred ca va accepta si Miguel dupa ce se trezeste."

Au trecut doua luni si Oscar and the Ladybugs urmau sa sustina primul lor concert ca trupa de manele, in Million Dollars. Aveau emotii, desi repetasera in studio destul de mult, dar era normal sa ai emotii cand canti un gen de nisa. Cu putina timiditate s-au urcat pe scena si cu un solo de acordeon si-au inceput concertul. Publicul parea sa-i placa iar Oscar isi aminti ca un bun prieten de-al lui, un om care l-a ajutat enorm sa ajunga aici era prin public asa ca striga:
"Sa moara mama, Salame treci la platane, cu ciuperci mexicane, jointuri babane, baga indie, post-punk, cut dupa cut, ca sa vada rockerii cum dam cu talent din cap."
Indemnul lui Oscar i-a ajuns direct la inima marelui Salam, care acum incerca o combinatie de manele cu muzica indie.
"Doi..doi..fara numar pentru jupanul Oscar. Salam tza, incepe nebunia lui Salam, toti vrem aceeasi nebunie. Si Alex Turner vrea aceeasi nebunie si Emily Haines vrea aceeasi nebunie. Sunteti pregatiti pentru nebunia indie? Bauhaaaaaaaauuuuus!!! Pentru cel mai mare boss hipster Miguel si pentru toata familia lui, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, sa curga cu euroooooo! Vreau sa vad cum danseaza toata lumea!!!"

Publicul din Million Dollars innebunise. Muzica alternativa a lui Oscar si manelele old school ale mareului Salam au incins atmosfera. Toti jupanii dansau pe ritmuri psihedelice de chitara si tambal. Melodii ca "Hipsterii ma dusmanesc", "Campioanele alternative imi iubeste talentul", "Alex Turner n-are valoarea mea", "Dupa aeroportul din NYC feat. Florin Salam" sau marele hit care a bagat boala in borfasi "Ma vad combinand si ma hataresc".

Toata lumea era fericita acum. Ada putea sa se futa cu toti barosanii si sa bea si sa traga cox pana ajunge rece, Ion era fericit ca o avea pe fata lui aproape, Oscar era iubit de toata lumea, vindea o groaza de albume si aparea pe compilatii ca "Toamna manelelor indie", "Vara aceasta se asculta shoegaze la maxxxim" sau "Barosanii post-punk s-au intors". Iar Miguel, dragul de Miguel a apucat-o pe cai gresite si s-a apucat de dava. A fost dat afara din formatie si acum isi incerca norocul cu manele emo. Avea mare succes la inmormantari.

Se pare ca pana la urma visurile se indeplinesc.