Steven si Micul Paris (partea a III-a)

La ora 12, Steven era deja in piata romana si il astepta pe Fane Frumosu' ca sa discute despre noua lor afacere. Pe Fane l-a gasit pe hi5 si parea un domn de incredere si foarte elegant, toate hainele sale fiind de la Gucci, Armani si Hugo Boss. Si Fane era dornic sa-si deschida o afacere, asa ca Steven i-a propus sa fie parteneri.
La 12:30, Fane ajunse, dar nu singur si cu un transalator.
"Salut boss. Eu sunt Fane Frumosu. Asta e Marcel. El stie americana asta. E scolit bine. E la liceu. Neam de neamul meu n-a trecut de clasa a 7-a. Se zice ca bunicul ar fi ajuns in clasa a opta, dar l-au exmatriculat. Om intelept si bunicul meu. Dumnezeu sa-l odihneasca. Dar sa lasam harneala. Hai sa trecem la bizniz. Cum ziceti voi americanii. I-ai tradus ba?" ii zise lui Marcel si ii dadu o palma peste ceafa.
"Imediat boss. He is Beautiful Fane. I am translator. He doesen't know american. Me I know. Me in high school. He wants start business right now."
"Have you thought about what are we going to do?"
"Intreaba daca te-ai gandit ce vrei sa faci."
"Spune-i ca vreau sa fac o firma de import-export."
"He wants start a import-export firm."
"I think I understand. So, what are we importing?"
"Haine boss. Armani, Gucci, Versace, Hugo-Boss, Louis Vuitton. Cele mai haladite haine de n-a vazut America in viata ei sa moara familia de te mint barosane."
"Clothes, boss. Armani, Gucci, Versace, Hugo-Boss, Louis Vuitton. The most sick clothes that America has ever seen in her life to die my family if I lie to you, big boss."
"That sounds great. And, what about exporting?"
"Pai exportam telefoane, patroane. Am baieti, davisti de astia inraiti, care se plimba prin autobuze si fura si ei ce apuca. Le aduc la mine, le dau niste bani sa-si ia niste bile, sa reziste pana maine si dupa le vand in Germania, Ungaria, unde vrea pula mea de boss, sa mor de te mint. Nu-i spune ca furam, ca dupa nu se mai baga haladitu asta sa moara familia."
"Da boss. Fane say that he has phone shop. And he buys phone cheap, and sells not cheap in Germany, Hungary."
"I think we have a deal, mister Beautiful Fane."
"Yes boss, deal." si Fane Frumosu' ii stranse mana.
Steven era foarte incantat de noua afacere. Se astepta sa-si scoata niste bani frumosi din chestia asta si cu putin noroc, in cativa ani se va intoarce in California si poate Susan, prietena lui, il va primi inapoi. Fericit, s-a gandit ca nu strica ca in noaptea asta sa-si faca un pic de cap, mai ales ca la hotel, conditiile erau mizerabile. Dar nu stia in ce club sa se duca asa ca incepu sa intrebe lume pe strada despre distractiile din Bucuresti. Se astepta ca oamenii sa fie mai deschisi dar majoritatea il ignorara. Cu moralul la pamant Steven se aseza pe treptele de la TNB si isi aprinse o tigara.
"Salut boss, ai si tu o tigara?" il intreba un tanar cu lant la blugi si cu creasta.
"I don't speak romanian."
"A cigarette, and a light. I forgot mine at home."minti tanarul.
"No problem. Hey, do you know of some wild parties? I want to celebrate."
"Do I? I know of a wicked party, mate. Come with me and my comrades."
Steven pleca cu tanarul punkist si cu prietenii lui in cel mai in voga club dupa spusele lor, Suburbia. Era foarte incantat sa vada cum petrecea tineretul roman si dorea sa se simta din nou, ca in tinerete. Se pare ca a fost o zi productiva.

Steven si Micul Paris (partea a II-a)

Steven s-a trezit foarte devreme. Nu pentru ca era prea odihnit si nu mai putea sa doarma sau pentru ca avea ceva foarte important de facut, ci pentru ca pe partea cealalta a strazii cineva spargea asfaltul si facea o galagie infernala. S-a mirat ca aici lumea munceste atat de devreme si nu a putut decat sa fie mandru ca se afla intr-o tara de oameni harnici. S-a imbracat repede si a trecut peste dus caci acum nu avea apa deloc, spre deosebire de seara trecuta cand macar avea apa rece. Imbracat cu haine de la cele mai luxoase firme, dar murdar, Steven s-a aventurat in jungla urbana numita Bucuresti. Dar intai trebuia sa manance ceva. Nu putea sa-si inceapa ziua pe stomacul gol. In LA, in fiecare dimineata avea un mic dejun satios, consistand din diverse fructe, waffles, muffins, oua, cereale, cafea sau ceai, acestea variind in functie de zi. Spera sa gaseasca si aici un local care sa serveasca asemenea bunatati, dar mare i-a fost mirarea cand a mers aproape 40 de minute si nu a gasit nimic de acest fel. Lihnit de foame, Steven, s-a hotarat sa-si calce pe orgoliu si sa manance de la un fast food. A gasit pe langa hotelul lui un fast food numit Döner kebab. Nu parea foarte igienic, dar cum altundeva nu a gasit deschis, s-a gandit ca asta e ultima lui solutie daca nu vrea sa moara de foame.
"Hello. I'd like a hamburger please."
"Poftim boss?"
"A hamburger. No pickles."
"Esti american deci. Ia sa te storc eu de bani, futu-ti mortii ma-tii de hot."
"What did you say?"
"Nu intelegi. Ce bine. Sa-ti iau fata in pula, ba cacatule. Yes, hello, nice to meet you."
"Oh. It's my pleasure. So, I'd like a hamburger."
"No hamburger meat. Truck not arrive. Arrive at ten."
"Too bad. What else do you have?"
"Sa-mi plimb coaiele prin gura ta, partarule."
"I don't understand what you're saying."
"Da, pai daca esti un american imputit. So, we have shaorma."
"Ok. Can i have one shaorma please?"
"Big or small?"
"Big. I'm pretty hungry."
"With everything?"
"What do you mean by everything?"
"Adica cu de toate in mortii ma-tii de redus mintal. Uite aici, ceapa, castraveti, varza, rosii, sos," si arata spre recipientele cu toate aceste bunatati.
"Well, let's see. I don't want pickles and onion. And if you can, don't make it spicy."
Shaormarul se uita dubios la Steven si nu prea intelese ce a zis asa ca i-a pus de toate, pentru ca asa mananca un barbat adevarat o shaorma.
"Here. Take shaorma. Fifty lei."
"Thank you. You've been very kind."
Steven pleca multumit ca a dat atat de putin pe un mic dejun consistent si se aseza pe o banca sa-si manance shaorma. Mare i-a fost mirarea cand a vazut ca shaormarul simpatic i-a pus tocmai lucrurile pe care nu le dorea, adica ceapa, castraveti murati si sos picant. Dar viata merge inainte iar Steven isi lua micul dejun, trist pe o banca murdara, langa un aurolac care dormea.
Cu shaorma terminata, cu un teanc de servetele consumate langa el si cu mainile inca pline de sos , Steven se indrepta spre Piata Romana ca sa se intalneasca cu noul lui partener de afaceri, Fane Frumosu', Beautiful Fane, cum ii zicea Steven.

Steven si Micul Paris (partea I)

Steven Gheorghe era un yuppie de 30 de ani nascut in Romania, dar stabilit in Statele Unite inca de la 5 ani. Putin isi mai amintea despre Romania, iar limba o uitase, asa ca a hotarat sa se intoarca in tara lui natala si sa inceapa o afacere, caci in SUA, lucrurile nu mergeau atat de bine pentru el. Prietena il parasise, nu stia cat mai avea sa-si pastreze slujba si deja stilul lui de viata luxos si dependenta de cocaina isi spusera cuvantul. Isi va vinde casa din Hollywood si va deschide o afacere de succes in Romania, chiar in capitala, in Bucuresti. Nu mai tinea minte exact cum statea treaba acolo, asa ca si-a cumparat un ghid si de-abia astepta sa vada Micul Paris. Pozele din ghid erau exceptionale si se astepta sa vada un oras la fel de frumos ca Parisul.
Se imbraca elegant pentru aceasta calatorie. Vroia sa faca o impresie buna in Romania. Purta niste pantofi Hugo Boss, pantaloni Ralph Lauren crem si un blazer de la Burberry. Bineinteles ca nu lipsea geanta de voiaj Louis Vuitton si ochelarii Ray Ban. Auzise ca romanii sunt mari fashionisti si nu vroia sa se faca de ras in fata acestor zei ai modei si al bunului gust.
Dupa un drum aproape interminabil, Steven ajunse in sfarsit la aeroportul Henri Coanda. Mare i-a fost mirarea cand a vazut ce mic era fata de LAX. Probabil asta e un aeroport de la tara isi zise el. Isi lua bagajele si se indrepta spre iesire gata sa-si inceapa viata noua.
"Patroane, patroane, vrei un taxi?" striga un domn gras, imbracat cu un tricou Armani dupa el.
"Excuse me, sir?"
"Ooo.. iu spic american. Taxi for mister?"
"Yes please."
Steven se urca in taxi si se minuna de cum era decorat. Pe parbriz erau prinse cu ventuze zeci de cruciulite si pe bord era un calendar cu femei dezbracate. Interesanta combinatie, isi spuse Steven.
"Uat iour name?"
"I'm Steven, and I'm from L.A. You?"
"Ai em Aurel from Ferentari."
"Nice to meet you."
"Music? Uant listen?"
"Of course. Why not?"
Aurel baga un cd cu cele mai noi ritmuri de manele si incepu sa bata tarabana pe burta si pe volan.
"What kind of music is this?" intreba Steven mirat. "Oriental music?"
"Dis romania music. Best romania music in za uorld."
"But what genre is this?"
"Ce gen, boss? Pai manele fratica. Dis iz Florin Salam. Greit artist. Best artist in za uorld."
Drumul pana la hotel a fost o experienta suprarealista pentru Steven. Au facut 2 ore pana la intrarea in Bucuresti si inca 2 pana la hotel. Fara sa vrea a retinut versurile lui Florin Salam si acum fredona mereu "reggeaton tza". A fost bucuros ca a dat putin pe taxi. Doar 400 ron. Aurel l-a asigurat ca e o suma mica fata de cat iau ceilalti hoti pe taxi-uri. Desi se asigurase ca a rezervat un hotel de 5 stele, se pare ca firma la care rezervase era una fantoma si ii luase si banii de pe card. Asa ca, a fost nevoit sa se cazeze la un hotel ceva mai ieftin ca sa mai faca economii. Din pacate aici nu avea apa calda si baia era plina de mucegai, inghiti in sec si isi zice ca trebuie sa respecte traditiile romanilor daca vrea sa se intergreze.
A fost o zi lunga si acum avea nevoie de odihna. Era putin dezamagit ca nu avea asternuturi din matase si casmir, dar la cat de obosit era nici nu mai conta asta acum. Maine urma o noua zi si trebuia sa fie odihnit ca sa poata asimila cat mai mult din cultura minunata a Romaniei.

Luiza si lamele ascutite (partea a III-a)

Cu Luiza in k-hole in mijlocul covorului, parintii ei se gandeau unde au gresit in cresterea copilului lor. Pana acum credeau ca au fost niste parinti model, dar evenimentele din ultimele saptamani au dovedit contrariul. Sigur muzica rock trebuia sa fie de vina. Se pare ca singura solutie ramasa era sa cheme un preot ca sa sfinteasca casa si sa o exorcizeze pe Luiza, sa o scape de boala emo care i-a invadat sufletul. Parintii Luizei au intrat pe cele mai avizate forumuri crestine si l-au gasit pe parintele Iustinian, un mare exorcist, care le-a facut chiar si reducere, zicand ca banii nu conteaza in ochii Domnului si cerandu-le doar 20 de milioane pentru a o exorciza pe tanara posedata.
La ora 2 a.m, parintele Iustinian ajunse si il aduse pe el si pe Costelus, un preot in devenire ca sa-l ajute la ritual.
"Hai Costele, scoate apa sfintita, trebuie sa fie totul gata pana la 3, caci atunci este ora demonilor."
Iustinian aprinse niste tamaie si stropi casa cu agheasma, iar apoi bau cu Costelus un shot de palinca, ca sa se apere de necuratul, zise el.
"Totul este pregatit. Va rog sa aduceti fata."
Luiza iesise din k-hole si acum isi aminti de ce intrase in aceasta stare si incepu iarasi sa-si urasca parintii. Nu a fost usor pentru ei sa o aduca in sufragerie, dar intr-un final au reusit sa o lege de fotoliu.
"Cum te numesti fata mea?" o intreba parintele Iustinian.
"Dute-n mortii ma-tii de preot jegos. Ma pis pe Isus si pe tacsu."
La auzul acestor cuvinte Costelus vomita si apoi lesina.
"E prima lui exorcizare, nu e obisnuit sa aude asemenea blasfemii despre Domnul." se scuza Iustinian.
Iustinian scoase Biblia si incepu sa citeasca diferite pasaje in timp ce o stropea pe Luiza cu agheasma.
"Ce dai coaie cu apa? Esti retardat?"
"Iesi diavole din aceasta fata. Nu ti-a gresit cu nimic. Nu mai chinui acest suflet nevinovat!!"
"Coiteeee, esti nebun? Ce diavol? Esti pe dava?"
"E puternic demonul asta, cred ca e chiar Lucifer." le spuse Iustinian ingrijorat parintilor Luizei.
"O doamne, ce am facut ca sa meritam asta??" se planse mama Luizei si lesina langa Costelus.
"Ce iubeste ea cel mai mult?" intreba Iustinian.
"Pe Pete Wentz cred. Are camera plina de postere cu el."
"Sa-mi aduceti o poza cu acest Pete. Trebuie sa-l infuriem pe demon si sa-l convingem sa lase aceasta copila in pace."
Tatal Luizei aduse o poza cu Pete Wentz din revista Bravo si i-o dadu parintelui Iustinian.
"Il recunosti pe acest tanar?" spuse el si ii arata poza Luizei.
"E dragul meu de Pete. Sa nu-i faci ceva." striga Luiza.
"Ba da, din cauza lui te-a posedat acest demon. Pete Wentz trebuie ucis." si Iustinian arse poza.
In acel moment Luiza incepu sa tipe si sa se zbata in fotoliu.
"Asa Satana, paraseste corpul acestei copile, lasa acest suflet pur sa fie liber."
Dupa inca 6 ore de "exorcizare" Luiza adormi iar Iustinian declara bucuros ca Satana i-a parasit trupul si ca totul o sa fie bine. Parintii ei, bucurosi, il platira dublu pe parinte, spunand ca banii nu inseamna nimic in fata Domnului. A doua zi, Luiza se sinucise. Lasa in urma un bilet in care scrise ca exorcizarea a marcat-o profund si ca preotul oricum a fost un sarlatan si le-a luat banii. In final scrise ca doreste sa fie ingropata cu ultimul album Fall Out Boy. Se pare ca pana la urma, Luiza ajunse impreuna cu Pete Wentz in planul astral si in sfarsit putea sa fie fericita.

Luiza si lamele ascutite (partea a II-a)

Luiza acum era o veritabila fata emo. Asculta My Chemical Romance, Panic At The Disco, Paramore, Alesana si alte formatii indragite de tinerii din aceasta secta. Isi facuse chiar si prieteni noi. SuffocatedUnderWordsOfSorrow, SlittingMyWrists4You si ChokingOnYourBeatingHeart erau doar cativa dintre noile ei cunostiinte. Toti isi urau parintii pentru ca nu-i lasau sa fie independenti si bineinteles ca nu suportau societatea pentru ca nu ii intelegea si mereu se lua lumea pe strada de ei pentru ca se imbraca mai ciudat. Impreuna mergeau prin cimitire, prin mall-uri si prin cluburi obscure ca sa-si inece amarul si sa-si coasa ranile din suflet cu alcool ieftin.
Parintii Luizei erau ingrijorati de noul ei stil de viata, caci au auzit de la marele Mircea Badea numai lucruri rele despre acest cult. S-a sfatuit si impreuna au ajuns la concluzia ca este nevoie de o interventie. Au chemat cateva rude si doua dintre prietenele ei cele mai bune din copilarie care se imbracau acum de la D&G si au asteptat-o pe Luiza sa ajunga acasa.

Dupa o lunga asteptare, Luiza sosi pe la 2 a.m. Comportamentul ei era foarte ciudat. Se misca de parca ar fi fost intr-o transa si cand ajunse in mijlocul camerei se speria de toti acei oameni care o asteptau si vomita pe televizor.
"Draga mamii, ce ti-au facut sectantii aceia?"
"Da-te fa in mortii ma-tii de taratura. Nu sunt fiica ta. Nu esti buna de nimic."
La auzul acestor vorbe obscene mama ei incepu sa planga.
"Sa-ti ceri scuze, nesimtito. Asa te-am crescut?" tipa tatal ei la ea.
"Date-n cacat de betiv pedofil. Mi-ati distrus viata."
Prietenele ei din copilarie numai stiau ce sa zica si stateau cu un pahar de cola in mana gandindu-se daca nu mai bine ar trebui sa plece decat sa asiste la acest carnagiu.
Luiza isi deschise ghiozdanul si scoase doua seringi.
"Vai mama!!" striga bunica ei si lesina.
"Luiza!!! Ce sunt alea??" tipa unchiul ei.
"Sunt seringi bulangiule. O sa-mi bag 1 ml la muschi pentru ca sunteti toti niste ratati."

Deja in familia Luizei se starnise haosul. Dupa ce isi injecta un ml la muschi, acum Luiza era lesinata pe covor in k-hole si nimeni nu putea face nimic. Mama ei plangea langa salata de vinete pe care o pregatise pentru aceasta seara iar tatal ei isi dadu seama ca lamele lui Gillette lipseau si se intreba cine ar fi putut sa le ia. In acest timp, Luiza iesise deja din corp si plutea printre stele gandindu-se cat de bun era Pete Wentz.

Luiza si lamele ascutite (partea I)

Luiza era o fata normala de 15 ani ce isi traia viata la maxim cu prietenele ei si savura fiecare clipa. Asculta muzica rock in general, formatii ca Linkin Park si Evanescence ce erau foarte in voga printre tinerele de varsta ei. Parea ca in viata ei stearsa de adolescenta rebela nu o sa se intample nimic interesant, dar intr-o zi de toamna, pe cand citea revista ei preferata, Bravo gasi un articol despre un nou stil de viata, EMO. Afla o groaza de lucruri despre acesti tineri care se imbraca in negru si roz, asculta muzica depresiva si merg prin cimitire. De exemplu, intr-un interviu, Cristian, un adept al sectei emo zicea ca el se taie cand parintii nu-l lasa afara si ca nu e o rusine sa plangi, chiar daca o faci pe holurile scolii, dar trebuie sa ai grija sa nu ti se scurga rimelul. Daria, o alta adepta a sectei, spunea ca a devenit emo dupa ce s-a despartit de prietenul ei, dupa o relatie lunga de o luna. A fost cea mai neagra perioada a vietii sale, zicea ea. Parintii ei nici macar nu au ajutat-o sa treaca peste aceasta drama sfasietoare. Intr-un final Daria si-a gasit refugiul in muzica emo si in poezie, ea incepand sa scrie versuri despre intunecimea din sufletul ei care ii sfarama oasele si ii putrezea plamanii cu fiecare gura de aer trasa in piept.
Luiza era socata. Dupa ce a citit acest articol si-a dat seama ca si ea era emo. Si ea a plans dupa prietenul ei, si ea se certa cu parintii, si ea ura scoala enorm de mult si temele si profesorii si ea era frustrata cand nu ii statea bine parul dimineata. Era convinsa ca in interior era emo, dar trebuia sa fie si in exterior. Isi cumpara niste blugi stramti, bineinteles ca negrii, niste slipons in patratele, o curea cu capete de mort si un tricou roz. Isi indrepta parul cu placa, se taia un pic pe mana pentru ca mama ei ii zise sa dea cu aspiratorul, acopera taieturile cu niste bratari si incepu sa-si faca poze de sus pentru hi5, in speranta ca o sa-si gaseasca niste prieteni noi care sa-i impartaseasca durerea si tendintele sinucigase.

Marcel si bloggerii necrutatori (partea a II-a)

Marcel se trezi a doua zi, dis de dimineata, cu gandul de a verifica commenturile de pe noul lui blog. Mare i-a fost mirarea cand a observat ca de la discutii despre niste filme s-a ajuns sa se discute despre Elena Udrea, Dan Diaconescu si legalizarea drogurilor. Marcel s-a speriat un pic si a decis sa stearga commenturile. Fericit ca a scapat de toate aberatiile care aparusera pe blogul lui peste noapte a decis sa scrie un post nou, de data aceasta despre droguri si experientele sale cu aceste substante. Chiar a si recomandat o compilatie de goa care sa fie ascultata pe acid. Evident ca a avertizat despre pericolul heroinei si despre ketamina nazdravana care te baga in gauri din care nu mai poti sa iesi. Fericit ca baietii il vor lauda pentru cunostiintele lui vaste in materie de substante ilegale, Marcel isi aprinse un Kent 4 si baga niste Psychofreud caci el era un mare junglist.
Dar, peste 10 min, Marcel primi un comment amenintator de la Anonim, un cititor al blogului, inca de la inceput: "Ba, fututi mortii matii de martalog, de ce ai sters commenturile?". Marcel ii raspunse ca se deviase de la subiect si ca a ajuns lumea sa se certe din cauza unor nimicuri. Anonim i-a raspuns ca se caca pe mortii lui de frustrat sugator de pula si ca din cauza oamenilor ca el nu e exprimare libera in tara asta pentru ca e un emoist drogat ce suge pula la preoti. Marcel nu mai auzise asemenea cuvinte obscene decat in cartier de la baietii din fata blocului sau din piesele b.u.g. Mafia. Speriat de acest Anonim, Marcel a inceput sa scrie pe blog un post despre toleranta si despre multitudinea de oameni diferiti de pe Terra. Mandru ca era un nou Gandhi, astepta un nou comment de la Anonim in care sa-si ceara scuze pentru comportamentul sau de baiat de cartier. Dar, acest lucru nu se intampla. In schimb Anonim ii spuse ca e un poponar infect si ca daca il prinde pe strada il joaca in picioare pentru ca din cauza tolerantei nu merg lucrurile in tara asta si ca nici macar nu stie gramatica ca a uitat o virgula dintr-o propozitie. Dupa ce l-a mai facut analfabet de cateva ori, muist si terminat, Anonim ii spuse ca nu are rost sa se coboare la nivelul lui. Marcel, socat de aceste cuvinte, nu putu sa zica decat:
"Doamne, ce necrutatori sunt bloggerii astia." si isi sterse contul de pe blogger.