Aceste amintiri il zdruncinau pe Teodosie in interior. Cum a putut el sa fie atat de orb si sa nu urmeze legile sfinte lasate de mii de ani? Acum va platit pentru greselile sale. Nu era corect. Erau alti si mai rai decat el si acestia erau crutati. Dar el era om al Domnului. Trebuia sa dea un exemplu bun. Se simtea coplesit de atatea ganduri. Dar deja era tarziu, trebuia sa mearga la slujba.
Dar cata lume era astazi in biserica. Nu mai vazuse niciodata atat de multi crestini in aceasta mica biserica de cartier. Dar toti erau speriati. Gripa porcina si pasapoartele biometrice anuntau venirea apocalipsei iar multimea cauta raspunsuri. Slujba de azi parea ca o sa fie una grea si plina de tentatii caci in primul rand stateau 3 domnisoare cu un decolteu imens si fardate strident. Venisera si ele sa auda cuvintele Domnului. Mai in spate 3 tineri mancau seminte si radeau, dar nu-i nimic, e bine ca au venit la biserica, Dumnezeu iarta pe toata lumea.
"Dragi credinciosi, trecem prin vremuri grele. Ispita este la tot pasul. Satana incearca sa puna stapanire pe libertatea noastra. Semnul fiarei o sa ajunga peste tot. Pasapoartele biometrice, gripa porcina, Remus Cernea, muzica rock, astea sunt semnele Satanei. In aceste momente de cumpana ale neamului nostru doar Dumnezeu si Gigi Becali ne mai pot salva.."
Doua batrane lesinara cand auzira numele lui Becali.
"Da, da. Cuvintele Domnului sunt grele, dar adevarate."
In timp ce parintele Anton isi continua slujba si incerca sa deschida ochii crestinilor de rand, Teodosie nu putea decat sa se gandeasca la acel rave fatidic care i-a marcat existenta.
Incepuse ca orice petrecere normala: femei frumoase, bauturi tari, muzica satanica. Dar la un moment dat o vazu pe ea. Fata de pe culoarul facultatii. Prima data a crezut ca are vedenii, dar era adevarata, era chiar acolo si se uita la el cu o privire seducatoare.
"Ce faci frumosule?" il intreba ea provocator.
"Uhm...pai...am venit si eu pe aici..Doamne, ce pacatos sunt." si incepu sa planga.
"Of of..Trebuie sa stii si sa te distrezi cateodata. Sa tii minte ca Dumnezeu te iarta si chiar se bucura cand te mai eliberezi de stresul cotidian. Hai cu mine sa-ti arat ceva."
Augustina il duse pe Tudor intr-un dormitor si inchise usa.
"Ce o sa-mi faci?"
"O sa te fac sa te simti bine, dragul meu."
Scoase o icoana din geanta, si o punga cu un praf alb. Facu cateva liniute si ii intinse un pai lui Tudor.
"Hai..trage."
"Dar..ce e asta?"
"E cocaina. O sa te faca sa te simti bine."
Se pare ca in acest moment Satana puse stapanire pe el caci nu se putea gandi decat la praful alb din fata lui si la sanii voluptosi ai Augustinei. Tudor trase liniutele si se intinse pe pat.
"Acum hai sa facem sex." spuse Augustina si scoase un prezervativ din geanta.
"De unde ai ala?"
"Un amic de-al meu face avere cu Diurex. Am mai multe. Sper sa ne ajunga toata noaptea. Acum vreau sa faci dragoste animalica cu mine si sa fii neindurator. Gandeste-te ca eu sunt Iuda si l-am tradat pe Hristos. Crucifica-ma, mantuitorul meu!!! Spala-ma de pacate!!!"
Aceste tipete de placere inca ii bantuie visele lui Teodosie. Chiar si acum, dupa atatia ani, se trezea transpirat la ora 03:00 si spunea rugaciuni ca sa fie aparat de pacatul onaniei. Dar cine putea stii aceste lucruri? Nu le-a mai spus nimanui. Doar el le stia. El si Augustina.
"Doamne Sfinte!!!" striga Teodosie in mijlocul predicii lui Anton si scapa candela pe jos.
miercuri, 18 noiembrie 2009
Parintele Teodosie si lesul putrezit al Mantuitorul (partea I)
Parintele Teodosie se framanta in chilia lui. Primise un e-mail ingrijorator de la un anume ziarist, nu si-a spus numele, care il ameninta ca o sa dezvaluie lucruri din trecutul sau. Daca va afla lumea faptele lui nesabuite din tinerete va deveni rusinea bisericii. Nu-si va mai putea profesa meseria sfanta. Va ajunge un paria si va scadea si in ochii Domnului. Oare ce putea sa faca? Ruga era singura solutie, asa ca se puse in genunchi si incepu sa se roage:
"Doamne, stiu ca am fost un pacatos. Am gustat din fructul interzis si m-am dedicat placerilor carnale cu multe femeie si multi barbati. Chiar am savarsit si pacatul grav al malahiei, cel ce te lasa orb si cu par in palme, dar m-am schimbat Doamne. Sunt un alt om acum. Te slujesc cu ochii inchisi si nu-ti pun la indoiala vorbele sfinte. Nu vreau ca lumea sa afle acele lucruri. Trecutul e menit sa ramana in urma. Te rog doamne, fa sa dispara aceasta napasta."
Cu lacrimi in ochi, parintele Teodosie incepu sa zica Tatal Nostru si sa faca matanii. Disperarea se vedea in fiecare gest. Ca sa poata gandi clar scoase o icoana cu Isus dintr-un sertar si isi facuse 2 liniute de cocaina pe ea. Era singurul lui viciu: cocaina. Il avea inca de cand era la teologie si trebuia sa stea pana tarziu sa invete. Cocaina si rugaciunea l-au ajutat sa ajunga unde este acum si de aceea nu se va desparti niciodata de ea. Aceasta printesa alba ce il calauzeste prin intuneric. Isi puse niste muzica bisericeasca pe iPod si incepu sa-si aminteasca de vremurile cand era rebel si nu asculta de cuvantul Domnului.....
Anul era 1995 iar Teodosie era in anul 3 la Teologie. Pe atunci, lumea il stia drept Tudor, un mare fan The Prodigy. Stia pe de rost fiecare piesa de pe cele doua albume ale lor desi ii asculta pe ascuns, caci in camin muzica lumeasca era interzisa. Toti colegii sai ascultau cantari bisericesti la walkman, dar el se ascundea in baie, sau pe unde apuca si asculta The Prodigy. Iar noaptea, cand toata lumea dormea, se furisa din camin si mergea la niste "rave-uri" organizate prin diferite apartamente. Ce se intampla acolo era de nedescris. Alcool, femei, muzica draceasca. Dar mereu, Tudor se abtinea de la toate acestea, in afara de muzica. Muzica era singurul lucru la care nu putea renunta. Dar totul s-a schimbat cand a intalnit-o pe Augustina. Si ea era stundenta la Teologie. Augustina a fost trimisa de parintii ei din SUA, sa traiasca in saracie, in Romania, ca sa fie mai aproape de Dumnezeu si de cele sufletesti. Ei nu stiau, dar Augustina era dependenta de cocaina si a adus cu ea, pe langa cartile de cult si un kg de cocaina. Isi amintea si acum atat de clar prima intalnire cu ea, primele ei atingeri pe culoarele facultatii cand din greseala a intrat in ea si si-a scapat pe jos Biblia.
"O Doamne, ce am facut. Te rog sa ma ierti. Sunt neputincios. Dumnezeu sa aiba mila. Ce am facut?? Mi-am batut joc de sfanta biblie."
"Nu-i nici o problema. Nu te mai agita atat. Multa iertare zace in inima Domnului."
Tudor a plecat cu o erectie dupa intalnirea asta si de rusine s-a inchis in baie sa se masturbeze. Era prima data cand face asa ceva, dar era atat de confuz. Aceasta femeie era minunata. Trebuia sa gandeasca clar. Diseara va merge la un nou "rave". Muzica il va ajuta sa revina pe calea cea buna.
"Doamne, stiu ca am fost un pacatos. Am gustat din fructul interzis si m-am dedicat placerilor carnale cu multe femeie si multi barbati. Chiar am savarsit si pacatul grav al malahiei, cel ce te lasa orb si cu par in palme, dar m-am schimbat Doamne. Sunt un alt om acum. Te slujesc cu ochii inchisi si nu-ti pun la indoiala vorbele sfinte. Nu vreau ca lumea sa afle acele lucruri. Trecutul e menit sa ramana in urma. Te rog doamne, fa sa dispara aceasta napasta."
Cu lacrimi in ochi, parintele Teodosie incepu sa zica Tatal Nostru si sa faca matanii. Disperarea se vedea in fiecare gest. Ca sa poata gandi clar scoase o icoana cu Isus dintr-un sertar si isi facuse 2 liniute de cocaina pe ea. Era singurul lui viciu: cocaina. Il avea inca de cand era la teologie si trebuia sa stea pana tarziu sa invete. Cocaina si rugaciunea l-au ajutat sa ajunga unde este acum si de aceea nu se va desparti niciodata de ea. Aceasta printesa alba ce il calauzeste prin intuneric. Isi puse niste muzica bisericeasca pe iPod si incepu sa-si aminteasca de vremurile cand era rebel si nu asculta de cuvantul Domnului.....
Anul era 1995 iar Teodosie era in anul 3 la Teologie. Pe atunci, lumea il stia drept Tudor, un mare fan The Prodigy. Stia pe de rost fiecare piesa de pe cele doua albume ale lor desi ii asculta pe ascuns, caci in camin muzica lumeasca era interzisa. Toti colegii sai ascultau cantari bisericesti la walkman, dar el se ascundea in baie, sau pe unde apuca si asculta The Prodigy. Iar noaptea, cand toata lumea dormea, se furisa din camin si mergea la niste "rave-uri" organizate prin diferite apartamente. Ce se intampla acolo era de nedescris. Alcool, femei, muzica draceasca. Dar mereu, Tudor se abtinea de la toate acestea, in afara de muzica. Muzica era singurul lucru la care nu putea renunta. Dar totul s-a schimbat cand a intalnit-o pe Augustina. Si ea era stundenta la Teologie. Augustina a fost trimisa de parintii ei din SUA, sa traiasca in saracie, in Romania, ca sa fie mai aproape de Dumnezeu si de cele sufletesti. Ei nu stiau, dar Augustina era dependenta de cocaina si a adus cu ea, pe langa cartile de cult si un kg de cocaina. Isi amintea si acum atat de clar prima intalnire cu ea, primele ei atingeri pe culoarele facultatii cand din greseala a intrat in ea si si-a scapat pe jos Biblia.
"O Doamne, ce am facut. Te rog sa ma ierti. Sunt neputincios. Dumnezeu sa aiba mila. Ce am facut?? Mi-am batut joc de sfanta biblie."
"Nu-i nici o problema. Nu te mai agita atat. Multa iertare zace in inima Domnului."
Tudor a plecat cu o erectie dupa intalnirea asta si de rusine s-a inchis in baie sa se masturbeze. Era prima data cand face asa ceva, dar era atat de confuz. Aceasta femeie era minunata. Trebuia sa gandeasca clar. Diseara va merge la un nou "rave". Muzica il va ajuta sa revina pe calea cea buna.
marți, 17 noiembrie 2009
Steven si Micul Paris (partea a IV-a)
Oare cate ore mai sunt pana la LA? Se intreba Steven nerabdator si isi verifica ceasul din 5 in 5 minute. De-abia astepta sa ajunga din nou in siguranta acasa. Prea multe s-au intamplat in ultimele 24 de ore si deja simtea ca nu mai putea tine pasul cu stilul de viata hardcore din Romania. Era bucuros ca a scapat cu viata. Dar sa ne intoarcem in urma cu o zi.
"19:10"Steven si prietenii lui noi se indreptau spre Suburbia. I-a fost promisa o noapte de neuitat. Va putea sarbatori cum se cuvine noua lui afacere de import-export."19:20" Dar mai intai trebuiau sa se opreasca sa bea ceva. Au cumparat de la primul magazin non-stop 5 pet-uri de bere, 3 sticle de Polar, 2 de Unirea si evident, suc ca sa combine minunatele bauturi."19:30"Steven si tinerii punkisti s-au adunat intr-un gang de langa Suburbia ca sa se incalzeasca pentru adevaratul party.
"You want some pills, boss?" il intreba unul dintre ei.
"What kind of pills? Ecstasy?"
"No. No ecstasy. Ecstasy is expensive. But I've got something just as good. Here, try these. These are called regenoane. Good romanian shit."
"20:30"Steven era deja foarte mort de la alcool si de la regenoane si se gandea cu spaima ca in curand va trebui sa intre in club si sa bea si acolo, poate chiar sa se drogheze cu ceva si mai tare decat regenoanele. Evident ca asta s-a si intamplat. La intrarea in club a fost acostat de un tanar cu bretonul in ochi.
"Ia boss, bea de aici." si ii dadu o sticla de Cola.
"What's this?"
"Tantum rosa. Good romanian shit. Drink all of it."
Steven bau sticla de cola si intra in club desi de-abia mai putea sta in picioare.
"21:10"Steven deja vedea luminite si avea foarte multa energie. Si-a dat jos costumul si acum dansa in boxeri si pantofi pe mesele din Suburbia. Doi bodyguarzi l-au luat pe sus si l-au aruncat in strada spunandu-i frumos:
"Futu-ti mortii ma-tii de drogat."
"21:20"Steven se plimba pe strazile din centrul vechi dezorientat cand observa ca avea portofelul in boxeri si se gandi ca lucrul cel mai bun pe care il poate face acum este sa manance o shaorma.
"23:00"Steven ajunse la piata 1 Mai si incerca sa comande shaorma dar nu putea sa scoata nici un cuvant. Ce bine ca tocmai atunci treceau niste baieti si a reusit sa le faca semn sa vina sa-l ajute.
"Ce vrei boss, sa moara Franta!? Zi repede ca ma grabesc sa iau niste timbre."spuse un tanar cu hanorac Hades Records.
"Lasa-l miez, nu vezi ca e mort. Pe ce esti boss?"
"Want shaorma."
"Ba esti nebun? Ce shaorma sa vrei? Ai bani la tine?"
"Bani?"
"Money boss, cash."
"Yes. Have a lot of cash."
"Pai zi asa boss. Hai sa luam timbre."
"00:00"Steven isi facuse deja alti prieteni si cu ajutorul lui financiar reusisera sa cumpere 10 timbre. Fiecare lua cate doua si asteptara efectul substantei lui Hoffman.
"01:00"De aici Steven nu mai tinea minte nimic.
"19:10"Steven se trezi in avion intr-un tricou cu Hades Records, dar tot in boxeri. Habar n-avea cum a ajuns acolo, dar se parea ca avionul deja decolase. Nu putea sa zica decat:
"Motherfucking romanians. They like it raw."
"19:10"Steven si prietenii lui noi se indreptau spre Suburbia. I-a fost promisa o noapte de neuitat. Va putea sarbatori cum se cuvine noua lui afacere de import-export."19:20" Dar mai intai trebuiau sa se opreasca sa bea ceva. Au cumparat de la primul magazin non-stop 5 pet-uri de bere, 3 sticle de Polar, 2 de Unirea si evident, suc ca sa combine minunatele bauturi."19:30"Steven si tinerii punkisti s-au adunat intr-un gang de langa Suburbia ca sa se incalzeasca pentru adevaratul party.
"You want some pills, boss?" il intreba unul dintre ei.
"What kind of pills? Ecstasy?"
"No. No ecstasy. Ecstasy is expensive. But I've got something just as good. Here, try these. These are called regenoane. Good romanian shit."
"20:30"Steven era deja foarte mort de la alcool si de la regenoane si se gandea cu spaima ca in curand va trebui sa intre in club si sa bea si acolo, poate chiar sa se drogheze cu ceva si mai tare decat regenoanele. Evident ca asta s-a si intamplat. La intrarea in club a fost acostat de un tanar cu bretonul in ochi.
"Ia boss, bea de aici." si ii dadu o sticla de Cola.
"What's this?"
"Tantum rosa. Good romanian shit. Drink all of it."
Steven bau sticla de cola si intra in club desi de-abia mai putea sta in picioare.
"21:10"Steven deja vedea luminite si avea foarte multa energie. Si-a dat jos costumul si acum dansa in boxeri si pantofi pe mesele din Suburbia. Doi bodyguarzi l-au luat pe sus si l-au aruncat in strada spunandu-i frumos:
"Futu-ti mortii ma-tii de drogat."
"21:20"Steven se plimba pe strazile din centrul vechi dezorientat cand observa ca avea portofelul in boxeri si se gandi ca lucrul cel mai bun pe care il poate face acum este sa manance o shaorma.
"23:00"Steven ajunse la piata 1 Mai si incerca sa comande shaorma dar nu putea sa scoata nici un cuvant. Ce bine ca tocmai atunci treceau niste baieti si a reusit sa le faca semn sa vina sa-l ajute.
"Ce vrei boss, sa moara Franta!? Zi repede ca ma grabesc sa iau niste timbre."spuse un tanar cu hanorac Hades Records.
"Lasa-l miez, nu vezi ca e mort. Pe ce esti boss?"
"Want shaorma."
"Ba esti nebun? Ce shaorma sa vrei? Ai bani la tine?"
"Bani?"
"Money boss, cash."
"Yes. Have a lot of cash."
"Pai zi asa boss. Hai sa luam timbre."
"00:00"Steven isi facuse deja alti prieteni si cu ajutorul lui financiar reusisera sa cumpere 10 timbre. Fiecare lua cate doua si asteptara efectul substantei lui Hoffman.
"01:00"De aici Steven nu mai tinea minte nimic.
"19:10"Steven se trezi in avion intr-un tricou cu Hades Records, dar tot in boxeri. Habar n-avea cum a ajuns acolo, dar se parea ca avionul deja decolase. Nu putea sa zica decat:
"Motherfucking romanians. They like it raw."
vineri, 30 octombrie 2009
Steven si Micul Paris (partea a III-a)
La ora 12, Steven era deja in piata romana si il astepta pe Fane Frumosu' ca sa discute despre noua lor afacere. Pe Fane l-a gasit pe hi5 si parea un domn de incredere si foarte elegant, toate hainele sale fiind de la Gucci, Armani si Hugo Boss. Si Fane era dornic sa-si deschida o afacere, asa ca Steven i-a propus sa fie parteneri.
La 12:30, Fane ajunse, dar nu singur si cu un transalator.
"Salut boss. Eu sunt Fane Frumosu. Asta e Marcel. El stie americana asta. E scolit bine. E la liceu. Neam de neamul meu n-a trecut de clasa a 7-a. Se zice ca bunicul ar fi ajuns in clasa a opta, dar l-au exmatriculat. Om intelept si bunicul meu. Dumnezeu sa-l odihneasca. Dar sa lasam harneala. Hai sa trecem la bizniz. Cum ziceti voi americanii. I-ai tradus ba?" ii zise lui Marcel si ii dadu o palma peste ceafa.
"Imediat boss. He is Beautiful Fane. I am translator. He doesen't know american. Me I know. Me in high school. He wants start business right now."
"Have you thought about what are we going to do?"
"Intreaba daca te-ai gandit ce vrei sa faci."
"Spune-i ca vreau sa fac o firma de import-export."
"He wants start a import-export firm."
"I think I understand. So, what are we importing?"
"Haine boss. Armani, Gucci, Versace, Hugo-Boss, Louis Vuitton. Cele mai haladite haine de n-a vazut America in viata ei sa moara familia de te mint barosane."
"Clothes, boss. Armani, Gucci, Versace, Hugo-Boss, Louis Vuitton. The most sick clothes that America has ever seen in her life to die my family if I lie to you, big boss."
"That sounds great. And, what about exporting?"
"Pai exportam telefoane, patroane. Am baieti, davisti de astia inraiti, care se plimba prin autobuze si fura si ei ce apuca. Le aduc la mine, le dau niste bani sa-si ia niste bile, sa reziste pana maine si dupa le vand in Germania, Ungaria, unde vrea pula mea de boss, sa mor de te mint. Nu-i spune ca furam, ca dupa nu se mai baga haladitu asta sa moara familia."
"Da boss. Fane say that he has phone shop. And he buys phone cheap, and sells not cheap in Germany, Hungary."
"I think we have a deal, mister Beautiful Fane."
"Yes boss, deal." si Fane Frumosu' ii stranse mana.
Steven era foarte incantat de noua afacere. Se astepta sa-si scoata niste bani frumosi din chestia asta si cu putin noroc, in cativa ani se va intoarce in California si poate Susan, prietena lui, il va primi inapoi. Fericit, s-a gandit ca nu strica ca in noaptea asta sa-si faca un pic de cap, mai ales ca la hotel, conditiile erau mizerabile. Dar nu stia in ce club sa se duca asa ca incepu sa intrebe lume pe strada despre distractiile din Bucuresti. Se astepta ca oamenii sa fie mai deschisi dar majoritatea il ignorara. Cu moralul la pamant Steven se aseza pe treptele de la TNB si isi aprinse o tigara.
"Salut boss, ai si tu o tigara?" il intreba un tanar cu lant la blugi si cu creasta.
"I don't speak romanian."
"A cigarette, and a light. I forgot mine at home."minti tanarul.
"No problem. Hey, do you know of some wild parties? I want to celebrate."
"Do I? I know of a wicked party, mate. Come with me and my comrades."
Steven pleca cu tanarul punkist si cu prietenii lui in cel mai in voga club dupa spusele lor, Suburbia. Era foarte incantat sa vada cum petrecea tineretul roman si dorea sa se simta din nou, ca in tinerete. Se pare ca a fost o zi productiva.
La 12:30, Fane ajunse, dar nu singur si cu un transalator.
"Salut boss. Eu sunt Fane Frumosu. Asta e Marcel. El stie americana asta. E scolit bine. E la liceu. Neam de neamul meu n-a trecut de clasa a 7-a. Se zice ca bunicul ar fi ajuns in clasa a opta, dar l-au exmatriculat. Om intelept si bunicul meu. Dumnezeu sa-l odihneasca. Dar sa lasam harneala. Hai sa trecem la bizniz. Cum ziceti voi americanii. I-ai tradus ba?" ii zise lui Marcel si ii dadu o palma peste ceafa.
"Imediat boss. He is Beautiful Fane. I am translator. He doesen't know american. Me I know. Me in high school. He wants start business right now."
"Have you thought about what are we going to do?"
"Intreaba daca te-ai gandit ce vrei sa faci."
"Spune-i ca vreau sa fac o firma de import-export."
"He wants start a import-export firm."
"I think I understand. So, what are we importing?"
"Haine boss. Armani, Gucci, Versace, Hugo-Boss, Louis Vuitton. Cele mai haladite haine de n-a vazut America in viata ei sa moara familia de te mint barosane."
"Clothes, boss. Armani, Gucci, Versace, Hugo-Boss, Louis Vuitton. The most sick clothes that America has ever seen in her life to die my family if I lie to you, big boss."
"That sounds great. And, what about exporting?"
"Pai exportam telefoane, patroane. Am baieti, davisti de astia inraiti, care se plimba prin autobuze si fura si ei ce apuca. Le aduc la mine, le dau niste bani sa-si ia niste bile, sa reziste pana maine si dupa le vand in Germania, Ungaria, unde vrea pula mea de boss, sa mor de te mint. Nu-i spune ca furam, ca dupa nu se mai baga haladitu asta sa moara familia."
"Da boss. Fane say that he has phone shop. And he buys phone cheap, and sells not cheap in Germany, Hungary."
"I think we have a deal, mister Beautiful Fane."
"Yes boss, deal." si Fane Frumosu' ii stranse mana.
Steven era foarte incantat de noua afacere. Se astepta sa-si scoata niste bani frumosi din chestia asta si cu putin noroc, in cativa ani se va intoarce in California si poate Susan, prietena lui, il va primi inapoi. Fericit, s-a gandit ca nu strica ca in noaptea asta sa-si faca un pic de cap, mai ales ca la hotel, conditiile erau mizerabile. Dar nu stia in ce club sa se duca asa ca incepu sa intrebe lume pe strada despre distractiile din Bucuresti. Se astepta ca oamenii sa fie mai deschisi dar majoritatea il ignorara. Cu moralul la pamant Steven se aseza pe treptele de la TNB si isi aprinse o tigara.
"Salut boss, ai si tu o tigara?" il intreba un tanar cu lant la blugi si cu creasta.
"I don't speak romanian."
"A cigarette, and a light. I forgot mine at home."minti tanarul.
"No problem. Hey, do you know of some wild parties? I want to celebrate."
"Do I? I know of a wicked party, mate. Come with me and my comrades."
Steven pleca cu tanarul punkist si cu prietenii lui in cel mai in voga club dupa spusele lor, Suburbia. Era foarte incantat sa vada cum petrecea tineretul roman si dorea sa se simta din nou, ca in tinerete. Se pare ca a fost o zi productiva.
duminică, 25 octombrie 2009
Steven si Micul Paris (partea a II-a)
Steven s-a trezit foarte devreme. Nu pentru ca era prea odihnit si nu mai putea sa doarma sau pentru ca avea ceva foarte important de facut, ci pentru ca pe partea cealalta a strazii cineva spargea asfaltul si facea o galagie infernala. S-a mirat ca aici lumea munceste atat de devreme si nu a putut decat sa fie mandru ca se afla intr-o tara de oameni harnici. S-a imbracat repede si a trecut peste dus caci acum nu avea apa deloc, spre deosebire de seara trecuta cand macar avea apa rece. Imbracat cu haine de la cele mai luxoase firme, dar murdar, Steven s-a aventurat in jungla urbana numita Bucuresti. Dar intai trebuia sa manance ceva. Nu putea sa-si inceapa ziua pe stomacul gol. In LA, in fiecare dimineata avea un mic dejun satios, consistand din diverse fructe, waffles, muffins, oua, cereale, cafea sau ceai, acestea variind in functie de zi. Spera sa gaseasca si aici un local care sa serveasca asemenea bunatati, dar mare i-a fost mirarea cand a mers aproape 40 de minute si nu a gasit nimic de acest fel. Lihnit de foame, Steven, s-a hotarat sa-si calce pe orgoliu si sa manance de la un fast food. A gasit pe langa hotelul lui un fast food numit Döner kebab. Nu parea foarte igienic, dar cum altundeva nu a gasit deschis, s-a gandit ca asta e ultima lui solutie daca nu vrea sa moara de foame.
"Hello. I'd like a hamburger please."
"Poftim boss?"
"A hamburger. No pickles."
"Esti american deci. Ia sa te storc eu de bani, futu-ti mortii ma-tii de hot."
"What did you say?"
"Nu intelegi. Ce bine. Sa-ti iau fata in pula, ba cacatule. Yes, hello, nice to meet you."
"Oh. It's my pleasure. So, I'd like a hamburger."
"No hamburger meat. Truck not arrive. Arrive at ten."
"Too bad. What else do you have?"
"Sa-mi plimb coaiele prin gura ta, partarule."
"I don't understand what you're saying."
"Da, pai daca esti un american imputit. So, we have shaorma."
"Ok. Can i have one shaorma please?"
"Big or small?"
"Big. I'm pretty hungry."
"With everything?"
"What do you mean by everything?"
"Adica cu de toate in mortii ma-tii de redus mintal. Uite aici, ceapa, castraveti, varza, rosii, sos," si arata spre recipientele cu toate aceste bunatati.
"Well, let's see. I don't want pickles and onion. And if you can, don't make it spicy."
Shaormarul se uita dubios la Steven si nu prea intelese ce a zis asa ca i-a pus de toate, pentru ca asa mananca un barbat adevarat o shaorma.
"Here. Take shaorma. Fifty lei."
"Thank you. You've been very kind."
Steven pleca multumit ca a dat atat de putin pe un mic dejun consistent si se aseza pe o banca sa-si manance shaorma. Mare i-a fost mirarea cand a vazut ca shaormarul simpatic i-a pus tocmai lucrurile pe care nu le dorea, adica ceapa, castraveti murati si sos picant. Dar viata merge inainte iar Steven isi lua micul dejun, trist pe o banca murdara, langa un aurolac care dormea.
Cu shaorma terminata, cu un teanc de servetele consumate langa el si cu mainile inca pline de sos , Steven se indrepta spre Piata Romana ca sa se intalneasca cu noul lui partener de afaceri, Fane Frumosu', Beautiful Fane, cum ii zicea Steven.
"Hello. I'd like a hamburger please."
"Poftim boss?"
"A hamburger. No pickles."
"Esti american deci. Ia sa te storc eu de bani, futu-ti mortii ma-tii de hot."
"What did you say?"
"Nu intelegi. Ce bine. Sa-ti iau fata in pula, ba cacatule. Yes, hello, nice to meet you."
"Oh. It's my pleasure. So, I'd like a hamburger."
"No hamburger meat. Truck not arrive. Arrive at ten."
"Too bad. What else do you have?"
"Sa-mi plimb coaiele prin gura ta, partarule."
"I don't understand what you're saying."
"Da, pai daca esti un american imputit. So, we have shaorma."
"Ok. Can i have one shaorma please?"
"Big or small?"
"Big. I'm pretty hungry."
"With everything?"
"What do you mean by everything?"
"Adica cu de toate in mortii ma-tii de redus mintal. Uite aici, ceapa, castraveti, varza, rosii, sos," si arata spre recipientele cu toate aceste bunatati.
"Well, let's see. I don't want pickles and onion. And if you can, don't make it spicy."
Shaormarul se uita dubios la Steven si nu prea intelese ce a zis asa ca i-a pus de toate, pentru ca asa mananca un barbat adevarat o shaorma.
"Here. Take shaorma. Fifty lei."
"Thank you. You've been very kind."
Steven pleca multumit ca a dat atat de putin pe un mic dejun consistent si se aseza pe o banca sa-si manance shaorma. Mare i-a fost mirarea cand a vazut ca shaormarul simpatic i-a pus tocmai lucrurile pe care nu le dorea, adica ceapa, castraveti murati si sos picant. Dar viata merge inainte iar Steven isi lua micul dejun, trist pe o banca murdara, langa un aurolac care dormea.
Cu shaorma terminata, cu un teanc de servetele consumate langa el si cu mainile inca pline de sos , Steven se indrepta spre Piata Romana ca sa se intalneasca cu noul lui partener de afaceri, Fane Frumosu', Beautiful Fane, cum ii zicea Steven.
duminică, 27 septembrie 2009
Steven si Micul Paris (partea I)
Steven Gheorghe era un yuppie de 30 de ani nascut in Romania, dar stabilit in Statele Unite inca de la 5 ani. Putin isi mai amintea despre Romania, iar limba o uitase, asa ca a hotarat sa se intoarca in tara lui natala si sa inceapa o afacere, caci in SUA, lucrurile nu mergeau atat de bine pentru el. Prietena il parasise, nu stia cat mai avea sa-si pastreze slujba si deja stilul lui de viata luxos si dependenta de cocaina isi spusera cuvantul. Isi va vinde casa din Hollywood si va deschide o afacere de succes in Romania, chiar in capitala, in Bucuresti. Nu mai tinea minte exact cum statea treaba acolo, asa ca si-a cumparat un ghid si de-abia astepta sa vada Micul Paris. Pozele din ghid erau exceptionale si se astepta sa vada un oras la fel de frumos ca Parisul.
Se imbraca elegant pentru aceasta calatorie. Vroia sa faca o impresie buna in Romania. Purta niste pantofi Hugo Boss, pantaloni Ralph Lauren crem si un blazer de la Burberry. Bineinteles ca nu lipsea geanta de voiaj Louis Vuitton si ochelarii Ray Ban. Auzise ca romanii sunt mari fashionisti si nu vroia sa se faca de ras in fata acestor zei ai modei si al bunului gust.
Dupa un drum aproape interminabil, Steven ajunse in sfarsit la aeroportul Henri Coanda. Mare i-a fost mirarea cand a vazut ce mic era fata de LAX. Probabil asta e un aeroport de la tara isi zise el. Isi lua bagajele si se indrepta spre iesire gata sa-si inceapa viata noua.
"Patroane, patroane, vrei un taxi?" striga un domn gras, imbracat cu un tricou Armani dupa el.
"Excuse me, sir?"
"Ooo.. iu spic american. Taxi for mister?"
"Yes please."
Steven se urca in taxi si se minuna de cum era decorat. Pe parbriz erau prinse cu ventuze zeci de cruciulite si pe bord era un calendar cu femei dezbracate. Interesanta combinatie, isi spuse Steven.
"Uat iour name?"
"I'm Steven, and I'm from L.A. You?"
"Ai em Aurel from Ferentari."
"Nice to meet you."
"Music? Uant listen?"
"Of course. Why not?"
Aurel baga un cd cu cele mai noi ritmuri de manele si incepu sa bata tarabana pe burta si pe volan.
"What kind of music is this?" intreba Steven mirat. "Oriental music?"
"Dis romania music. Best romania music in za uorld."
"But what genre is this?"
"Ce gen, boss? Pai manele fratica. Dis iz Florin Salam. Greit artist. Best artist in za uorld."
Drumul pana la hotel a fost o experienta suprarealista pentru Steven. Au facut 2 ore pana la intrarea in Bucuresti si inca 2 pana la hotel. Fara sa vrea a retinut versurile lui Florin Salam si acum fredona mereu "reggeaton tza". A fost bucuros ca a dat putin pe taxi. Doar 400 ron. Aurel l-a asigurat ca e o suma mica fata de cat iau ceilalti hoti pe taxi-uri. Desi se asigurase ca a rezervat un hotel de 5 stele, se pare ca firma la care rezervase era una fantoma si ii luase si banii de pe card. Asa ca, a fost nevoit sa se cazeze la un hotel ceva mai ieftin ca sa mai faca economii. Din pacate aici nu avea apa calda si baia era plina de mucegai, inghiti in sec si isi zice ca trebuie sa respecte traditiile romanilor daca vrea sa se intergreze.
A fost o zi lunga si acum avea nevoie de odihna. Era putin dezamagit ca nu avea asternuturi din matase si casmir, dar la cat de obosit era nici nu mai conta asta acum. Maine urma o noua zi si trebuia sa fie odihnit ca sa poata asimila cat mai mult din cultura minunata a Romaniei.
Se imbraca elegant pentru aceasta calatorie. Vroia sa faca o impresie buna in Romania. Purta niste pantofi Hugo Boss, pantaloni Ralph Lauren crem si un blazer de la Burberry. Bineinteles ca nu lipsea geanta de voiaj Louis Vuitton si ochelarii Ray Ban. Auzise ca romanii sunt mari fashionisti si nu vroia sa se faca de ras in fata acestor zei ai modei si al bunului gust.
Dupa un drum aproape interminabil, Steven ajunse in sfarsit la aeroportul Henri Coanda. Mare i-a fost mirarea cand a vazut ce mic era fata de LAX. Probabil asta e un aeroport de la tara isi zise el. Isi lua bagajele si se indrepta spre iesire gata sa-si inceapa viata noua.
"Patroane, patroane, vrei un taxi?" striga un domn gras, imbracat cu un tricou Armani dupa el.
"Excuse me, sir?"
"Ooo.. iu spic american. Taxi for mister?"
"Yes please."
Steven se urca in taxi si se minuna de cum era decorat. Pe parbriz erau prinse cu ventuze zeci de cruciulite si pe bord era un calendar cu femei dezbracate. Interesanta combinatie, isi spuse Steven.
"Uat iour name?"
"I'm Steven, and I'm from L.A. You?"
"Ai em Aurel from Ferentari."
"Nice to meet you."
"Music? Uant listen?"
"Of course. Why not?"
Aurel baga un cd cu cele mai noi ritmuri de manele si incepu sa bata tarabana pe burta si pe volan.
"What kind of music is this?" intreba Steven mirat. "Oriental music?"
"Dis romania music. Best romania music in za uorld."
"But what genre is this?"
"Ce gen, boss? Pai manele fratica. Dis iz Florin Salam. Greit artist. Best artist in za uorld."
Drumul pana la hotel a fost o experienta suprarealista pentru Steven. Au facut 2 ore pana la intrarea in Bucuresti si inca 2 pana la hotel. Fara sa vrea a retinut versurile lui Florin Salam si acum fredona mereu "reggeaton tza". A fost bucuros ca a dat putin pe taxi. Doar 400 ron. Aurel l-a asigurat ca e o suma mica fata de cat iau ceilalti hoti pe taxi-uri. Desi se asigurase ca a rezervat un hotel de 5 stele, se pare ca firma la care rezervase era una fantoma si ii luase si banii de pe card. Asa ca, a fost nevoit sa se cazeze la un hotel ceva mai ieftin ca sa mai faca economii. Din pacate aici nu avea apa calda si baia era plina de mucegai, inghiti in sec si isi zice ca trebuie sa respecte traditiile romanilor daca vrea sa se intergreze.
A fost o zi lunga si acum avea nevoie de odihna. Era putin dezamagit ca nu avea asternuturi din matase si casmir, dar la cat de obosit era nici nu mai conta asta acum. Maine urma o noua zi si trebuia sa fie odihnit ca sa poata asimila cat mai mult din cultura minunata a Romaniei.
duminică, 20 septembrie 2009
Luiza si lamele ascutite (partea a III-a)
Cu Luiza in k-hole in mijlocul covorului, parintii ei se gandeau unde au gresit in cresterea copilului lor. Pana acum credeau ca au fost niste parinti model, dar evenimentele din ultimele saptamani au dovedit contrariul. Sigur muzica rock trebuia sa fie de vina. Se pare ca singura solutie ramasa era sa cheme un preot ca sa sfinteasca casa si sa o exorcizeze pe Luiza, sa o scape de boala emo care i-a invadat sufletul. Parintii Luizei au intrat pe cele mai avizate forumuri crestine si l-au gasit pe parintele Iustinian, un mare exorcist, care le-a facut chiar si reducere, zicand ca banii nu conteaza in ochii Domnului si cerandu-le doar 20 de milioane pentru a o exorciza pe tanara posedata.
La ora 2 a.m, parintele Iustinian ajunse si il aduse pe el si pe Costelus, un preot in devenire ca sa-l ajute la ritual.
"Hai Costele, scoate apa sfintita, trebuie sa fie totul gata pana la 3, caci atunci este ora demonilor."
Iustinian aprinse niste tamaie si stropi casa cu agheasma, iar apoi bau cu Costelus un shot de palinca, ca sa se apere de necuratul, zise el.
"Totul este pregatit. Va rog sa aduceti fata."
Luiza iesise din k-hole si acum isi aminti de ce intrase in aceasta stare si incepu iarasi sa-si urasca parintii. Nu a fost usor pentru ei sa o aduca in sufragerie, dar intr-un final au reusit sa o lege de fotoliu.
"Cum te numesti fata mea?" o intreba parintele Iustinian.
"Dute-n mortii ma-tii de preot jegos. Ma pis pe Isus si pe tacsu."
La auzul acestor cuvinte Costelus vomita si apoi lesina.
"E prima lui exorcizare, nu e obisnuit sa aude asemenea blasfemii despre Domnul." se scuza Iustinian.
Iustinian scoase Biblia si incepu sa citeasca diferite pasaje in timp ce o stropea pe Luiza cu agheasma.
"Ce dai coaie cu apa? Esti retardat?"
"Iesi diavole din aceasta fata. Nu ti-a gresit cu nimic. Nu mai chinui acest suflet nevinovat!!"
"Coiteeee, esti nebun? Ce diavol? Esti pe dava?"
"E puternic demonul asta, cred ca e chiar Lucifer." le spuse Iustinian ingrijorat parintilor Luizei.
"O doamne, ce am facut ca sa meritam asta??" se planse mama Luizei si lesina langa Costelus.
"Ce iubeste ea cel mai mult?" intreba Iustinian.
"Pe Pete Wentz cred. Are camera plina de postere cu el."
"Sa-mi aduceti o poza cu acest Pete. Trebuie sa-l infuriem pe demon si sa-l convingem sa lase aceasta copila in pace."
Tatal Luizei aduse o poza cu Pete Wentz din revista Bravo si i-o dadu parintelui Iustinian.
"Il recunosti pe acest tanar?" spuse el si ii arata poza Luizei.
"E dragul meu de Pete. Sa nu-i faci ceva." striga Luiza.
"Ba da, din cauza lui te-a posedat acest demon. Pete Wentz trebuie ucis." si Iustinian arse poza.
In acel moment Luiza incepu sa tipe si sa se zbata in fotoliu.
"Asa Satana, paraseste corpul acestei copile, lasa acest suflet pur sa fie liber."
Dupa inca 6 ore de "exorcizare" Luiza adormi iar Iustinian declara bucuros ca Satana i-a parasit trupul si ca totul o sa fie bine. Parintii ei, bucurosi, il platira dublu pe parinte, spunand ca banii nu inseamna nimic in fata Domnului. A doua zi, Luiza se sinucise. Lasa in urma un bilet in care scrise ca exorcizarea a marcat-o profund si ca preotul oricum a fost un sarlatan si le-a luat banii. In final scrise ca doreste sa fie ingropata cu ultimul album Fall Out Boy. Se pare ca pana la urma, Luiza ajunse impreuna cu Pete Wentz in planul astral si in sfarsit putea sa fie fericita.
La ora 2 a.m, parintele Iustinian ajunse si il aduse pe el si pe Costelus, un preot in devenire ca sa-l ajute la ritual.
"Hai Costele, scoate apa sfintita, trebuie sa fie totul gata pana la 3, caci atunci este ora demonilor."
Iustinian aprinse niste tamaie si stropi casa cu agheasma, iar apoi bau cu Costelus un shot de palinca, ca sa se apere de necuratul, zise el.
"Totul este pregatit. Va rog sa aduceti fata."
Luiza iesise din k-hole si acum isi aminti de ce intrase in aceasta stare si incepu iarasi sa-si urasca parintii. Nu a fost usor pentru ei sa o aduca in sufragerie, dar intr-un final au reusit sa o lege de fotoliu.
"Cum te numesti fata mea?" o intreba parintele Iustinian.
"Dute-n mortii ma-tii de preot jegos. Ma pis pe Isus si pe tacsu."
La auzul acestor cuvinte Costelus vomita si apoi lesina.
"E prima lui exorcizare, nu e obisnuit sa aude asemenea blasfemii despre Domnul." se scuza Iustinian.
Iustinian scoase Biblia si incepu sa citeasca diferite pasaje in timp ce o stropea pe Luiza cu agheasma.
"Ce dai coaie cu apa? Esti retardat?"
"Iesi diavole din aceasta fata. Nu ti-a gresit cu nimic. Nu mai chinui acest suflet nevinovat!!"
"Coiteeee, esti nebun? Ce diavol? Esti pe dava?"
"E puternic demonul asta, cred ca e chiar Lucifer." le spuse Iustinian ingrijorat parintilor Luizei.
"O doamne, ce am facut ca sa meritam asta??" se planse mama Luizei si lesina langa Costelus.
"Ce iubeste ea cel mai mult?" intreba Iustinian.
"Pe Pete Wentz cred. Are camera plina de postere cu el."
"Sa-mi aduceti o poza cu acest Pete. Trebuie sa-l infuriem pe demon si sa-l convingem sa lase aceasta copila in pace."
Tatal Luizei aduse o poza cu Pete Wentz din revista Bravo si i-o dadu parintelui Iustinian.
"Il recunosti pe acest tanar?" spuse el si ii arata poza Luizei.
"E dragul meu de Pete. Sa nu-i faci ceva." striga Luiza.
"Ba da, din cauza lui te-a posedat acest demon. Pete Wentz trebuie ucis." si Iustinian arse poza.
In acel moment Luiza incepu sa tipe si sa se zbata in fotoliu.
"Asa Satana, paraseste corpul acestei copile, lasa acest suflet pur sa fie liber."
Dupa inca 6 ore de "exorcizare" Luiza adormi iar Iustinian declara bucuros ca Satana i-a parasit trupul si ca totul o sa fie bine. Parintii ei, bucurosi, il platira dublu pe parinte, spunand ca banii nu inseamna nimic in fata Domnului. A doua zi, Luiza se sinucise. Lasa in urma un bilet in care scrise ca exorcizarea a marcat-o profund si ca preotul oricum a fost un sarlatan si le-a luat banii. In final scrise ca doreste sa fie ingropata cu ultimul album Fall Out Boy. Se pare ca pana la urma, Luiza ajunse impreuna cu Pete Wentz in planul astral si in sfarsit putea sa fie fericita.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
